Ci­vi­li­za­ția be­to­nu­lui, es­te­tica as­fal­tu­lui și po­e­zia fi­e­ru­lui be­ton au în­ce­put să urce pe po­te­cile mun­ți­lor. Gu­ver­nan­ții vor să dezvolte po­ten­ți­a­lul tu­ris­tic, cel pu­țin așa ne spun. Ce în­seamnă pen­tru ei po­ten­țial tu­ris­tic e des­tul de lim­pede: să aduni într-un loc cât mai multă lume și să‑i faci să-și chel­tu­iască ba­nii pe mân­care si bă­u­tură spre pro­fi­ta­bi­li­ta­tea unor afa­ceri pri­vate. Asta, spun ei, cre­ează lo­curi de muncă și ge­ne­rează PIB. Deci nu poate fi de­cât de bine.

Pri­mul bas­tion al na­tu­rii care este asal­tat de ceva timp de acest tip de po­li­tică în tu­rism este ma­si­vul Bu­cegi. Dru­muri as­fal­tate aduc hoarde co­tro­pi­toare de in­di­vizi care se co­coață în vâr­ful mun­te­lui mai mult din cu­ri­o­zi­tate de­cât din do­rința de a ve­dea na­tura. Aju­nși acolo cei mai mulți din­tre ei aleg să facă ceea ce fă­ceau și acasă sau pe vă­ile ape­lor: gră­tare și bere. În urma lor rămân in­va­ri­a­bil tone de gu­noaie ca o dâră care să arate tu­tu­ror că pe acolo a tre­cut pros­tia și ne­sim­ți­rea. Ni­meni nu‑i trage la răs­pun­dere, nici mă­car pro­pria conștiință.

Mă ui­tam la re­por­ta­jul fă­cut de cei de la emi­siu­nea Ro­mâ­nia, te iu­besc des­pre in­va­da­rea par­cu­lui na­țio­nal Bu­cegi și mi‑a atras aten­ția o re­plică dată de un in­di­vid din ăsta care lăsa în urma sa gu­noi: de ce nu pu­neți tom­be­roane? Și mi-am dat seama că oa­me­nii ăș­tia nu au nici un dram de edu­ca­ție în pri­vința na­tu­rii. Pur și sim­plu ha­bar n‑au ni­mic des­pre ea și tra­tează to­tul exact ca și cum acolo ar fi în­tre blo­cu­rile de be­ton în care lo­cu­iesc. Nu pri­cep de pildă că tom­be­roa­nele cu gu­noi atrag ani­ma­lele săl­ba­tice și că de aici pot de­riva o sută de com­pli­ca­ții mult mai greu de ges­tio­nat. Iar fap­tul că ar face gră­ta­rul pe din două cu ur­sul e cea mai mică din­tre ele.

Oa­me­nii ăș­tia nu pri­cep că mun­tele e cu to­tul alt­ceva de­cât spa­țiul verde din spa­tele blo­cu­lui sau de­cât par­cul din car­tier. Și atunci m‑am în­tre­bat: le‑a ex­pli­cat ci­neva vreo­dată lu­cru­rile as­tea? Avem obiș­nu­ința de a spune că as­tea țin de bun simț — poate că da, dar re­a­li­ta­tea este că cei mai mulți își gă­sesc ra­pid scuze atunci când ha­bar n‑au ce im­pli­ca­ții prac­tice are in­va­zia lor în săl­bă­ti­cia mun­ți­lor. Să se as­fal­teze, să se facă par­cări, să se pună tom­be­roane, să se facă toa­lete, să se tragă gaze și cu­rent… ce ur­mează? A, da, să se ri­dice bi­se­rici, mall-uri, ho­te­luri și res­ta­u­rante. Și atunci, dacă asta își do­reau, de ce au mai ur­cat pe munte? Pe toate as­tea le aveau deja jos, în orașe…

Poate că ci­neva ar tre­bui să le vor­bească des­pre lu­cru­rile as­tea. Poate că ci­neva ar tre­bui să spună cu voce tare că avem ne­voie de o stra­te­gie clară în pri­vința tu­ris­mu­lui montan. Poate că ci­neva ar tre­bui să facă mai multă edu­ca­ție montană. În­tre­ba­rea este cine este acest ci­neva. E lim­pede că nu sta­tul și au­to­ri­tă­țile sale care acum sunt po­pu­late cu hoți și in­com­pe­tenți. Aso­ci­a­ția Montană Car­pați a în­ce­put un ast­fel de pro­gram în șco­lile din Bu­cu­rești și din jur. Dar nu e des­tul. Tre­buie mai multe forțe, mai multe voci. Tre­buie un me­saj unic, ar­gu­mente so­lide, ar­ti­cu­late, pe care să le re­pete mai mulți în toate oca­zi­ile po­si­bile. Tre­buie să fie cre­ate oport­u­ni­tă­țile de a vorbi des­pre asta.

Mă în­treb dacă monta­ni­ar­zii din Ro­mâ­nia, cei care spun că iu­besc mun­tele, sunt dis­puși să facă mai mult de­cât să um­ble pe munți. Mă în­treb dacă sunt dis­puși să‑i ia și pe al­ții cu ei, să‑i în­vețe re­gu­lile mun­te­lui, să le arate fru­mu­se­țile na­tu­rale ale mun­ți­lor și să‑i con­vingă să le res­pecte și să le pro­te­jeze. Mă în­treb dacă ar fi dis­puși să meargă în școli și să vor­bească des­pre munte, să ex­plice co­pi­i­lor cum tre­buie să se com­porte în na­tură. Dacă ar fi dis­puși să meargă prin­tre cei care fac gră­tare și să le ex­plice ce în­seamnă să fii ci­vi­li­zat. Eu sper că da.

Alt­min­teri se cheamă că monta­ni­ar­zii doar iau ceva de la munți, fără să dea ni­mic îna­poi, nu‑i așa?


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.