Împarte cu prietenii










Submit

Religie și terorism (I)

Din nou sânge. Din nou moarte. Și din nou între­ba­rea care o avem toți în gând: când va veni și rân­dul nos­tru? Spaima se insi­nu­ează iute în noi și hră­nește cei mai urâți monș­tri: into­le­ranța, bigo­tis­mul, radi­ca­lis­mul. Deo­cam­dată e doar șocul, e doar sur­priza totală față de amploa­rea aten­ta­tu­lui din Paris. Pri­vim încre­me­niți ima­gi­nile care se deru­lează pe ecrane, ca și cum ar fi un film de groază. Noi româ­nii abia am tre­cut printr-un șoc simi­lar, din alte cauze, dar cu ace­leași efecte. Ce se întâm­plă cu lumea din jurul nos­tru? Nimic spe­cial. E doar cur­sul logic al unor eve­ni­mente care s-au petre­cut în tre­cut și pe care atunci nu le-am înțe­les pe deplin sem­ni­fi­ca­ți­ile.

Exo­dul magrebian în Franța de la înce­pu­tul ani­lor '70 n-a avut nici­o­dată vreo opre­liște de natură reli­gi­oasă, nimeni nu s-a îngri­jo­rat atunci că pro­cen­tul de musul­mani crește prea mult și se gru­pează în peri­fe­rii sărace. Mâna de lucru ieftină era foarte bună pen­tru mun­cile de jos, cineva tre­buia să curețe toa­lete, să spele vase, să măture ora­șele, să facă cură­țe­nie în hote­luri și în casele celor mai bogați. Nimeni nu s-a gân­dit că popu­la­ția asta de import va avea o nata­li­tate prea mare pen­tru pute­rile lor eco­no­mice, încu­ra­jată de ser­vi­cii medi­cale gra­tu­ite la care nici­o­dată n-ar fi avut acces în țările lor. Și că nu-s des­tule toa­lete, străzi și hote­luri pen­tru câți copii de magrebieni se vor naște. Ori poate că mai sunt toa­lete de spă­lat, dar la a doua sau a treia gene­ra­ție foș­tii magrebieni nu se mai pri­vesc ca niște ser­vi­tori recu­nos­că­tori și nu mai acceptă mun­cile astea. Vor mai mult. Și nimeni nu s-a gân­dit că isla­mis­mul ar putea recu­pera nemul­țu­mi­rile astea ca să le ghi­deze spre dis­tru­gere și teroare. Iată că s-a întâm­plat însă. Și acum, și în aten­ta­tul de la Char­lie Hebdo.

Înde­păr­ta­rea lui Sadam Husein a fost pre­zen­tată ca o insta­u­rare a demo­cra­ției într-o țară care râv­nea la valo­rile occi­den­tale. În rea­li­tate ame­ri­ca­nii și-au insta­u­rat supre­ma­ția tem­po­rară în zona aceea plină de zăcă­minte de petrol. Nimeni nu s-a gân­dit însă la con­se­cin­țele înde­păr­tă­rii unui regim care con­trola radi­ca­lis­mul isla­mic și-l men­ți­nea în limi­tele unui stat. Căci sin­gu­rele țări musul­mane sta­bile și rela­tiv pre­dic­ti­bile în com­por­ta­men­tul lor inter­națio­nal sunt cele care sunt orga­ni­zate ca dic­ta­turi reli­gi­oase. Iată că demo­cra­ția nu func­țio­nează pen­tru musul­mani, ba chiar favo­ri­zează apa­ri­ția unor gru­pări tero­riste pre­cum sta­tul isla­mic.

Rela­xa­rea mili­tară a ame­ri­ca­ni­lor — parte a unei poli­tici noi impusă de Barack Obama — s-a vrut un sem­nal spre o demo­cra­ti­zare a lumii, în care nimeni să nu-și mai aroge rolul de jan­darm mondial. Stra­te­gii mili­tari ame­ri­cani s-au împăr­țit în două: puțini au sus­ți­nut ideea, mulți au combătut-o aprig. Nimeni nu s-a gân­dit că a ignora sta­tul isla­mic ar putea avea con­se­cințe atât de mari — teo­re­tic musul­ma­nii ar fi tre­buit să apre­cieze pasul îna­poi făcut de ame­ri­cani și să înce­teze ata­cu­rile tero­riste. Iată că extre­mis­mul isla­mic nu ope­rează cu nuanțe. E totul sau nimic.

Soli­da­ri­ta­tea umană invo­cată de lide­rii euro­peni, mai ales de Angela Mer­kel, n-a avut nici­când îngri­jo­ra­rea unor aten­tate atunci când au încu­ra­jat exo­dul musul­man din­spre Orien­tul Mij­lo­ciu. N-a exis­tat nici o tri­ere, nici o veri­fi­care, doar mase uri­așe de oameni recep­țio­nați necon­di­țio­nat în spa­țiul euro­pean cu sta­tut de refu­gi­ați și vise de emi­granți per­ma­nenți. Dar pro­ba­bil că în aflu­xul ăsta de oameni au exis­tat con­di­ți­ile pro­pice de a se stre­cura și niște tero­riști, deghi­zați îndemâ­na­tic în per­se­cu­tați ai sor­ții. N-au adus arme, au adus pro­ba­bil doar instruc­țiu­nile de a orga­niza aten­tate, recru­tând oame­nii potri­viți pen­tru asta. Și iată că au reu­șit.

Nici unul din­tre aceste eve­ni­mente și multe altele pe care nu le-am înși­rat aici sau nici nu le știu nu a cau­zat aten­ta­tele de la Paris. Suma lor însă a con­dus către ceea ce azi vedem. Ne vom uita îngro­ziți la sce­nele din Franța, vom vedea cum crește numă­rul mor­ți­lor. Și într-o zi ne va lovi revolta. Așa nu se mai poate. Teroa­rea tre­buie să înce­teze. Și ne vom întreba cine o sea­mănă prin­tre noi. Extre­miș­tii musul­mani, de bună seamă. Și cum poate fi iden­ti­fi­cat un extre­mist? Păi, nu poate fi deo­se­bit de un musul­man mode­rat. Și acolo ne vom opri puțin și ne vom gândi: n-ar fi mai bine să tra­gem linia asta de demar­ca­ție pe acolo pe unde știm sigur că nu scapă nici un tero­rist prin­tre noi? Și ne vom simți îmbol­diți să stri­găm cu toții: afară cu musul­ma­nii din Europa!

Pro­blema e că abia atunci va începe răz­bo­iul reli­gios. Iar răz­bo­a­iele astea, ca și pe cele nucleare, nu le poate câștiga nimeni.


Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant

Share on Pinterest
There are no images.
Împarte cu prietenii










Submit

Comentarii:


  1. Gheorghe Roman
    Gheorghe Roman

    Turma s-a luat dupa tine ,cu stea­gul ala pe fata,sau tu dupa turma.

    0
    0

Lasă un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *