Împarte cu prietenii










Submit

RATB-ul și onlainul

Într-o bună dimi­neață scăl­dată în razele lumi­noase ale unui soare de toamnă mă aflam tolă­nit în bine­cu­nos­cu­tul meu foto­liu de scri­i­tor de blo­guri, cu lap­to­pul în față și-o cană de cafea în mână. Și cum stă­team eu așa, scru­tând inter­ne­tul, mi-am adus aminte că de ceva vreme îmi tot pro­pu­se­sem să aflu cum e cu reîn­căr­ca­rea online a car­du­lui RATB. Așa că — zis și făcut — am pur­ces la inves­ti­ga­rea pro­ble­mei.

Lucru­rile au decurs cum nu se poate mai sim­plu. Pac! pagina de reîn­căr­care, pac! cre­are cont nou, pac! intro­dus numă­rul car­du­lui meu, pac! con­tul era gata. Uimit de sim­pli­ta­tea pro­ce­du­rii, mă reped la link-ul unde puteam să-mi con­sult con­ți­nu­tul car­du­lui. Știam că mai am vreo 35 de lei în por­to­fe­lul elec­tro­nic — banii erau acolo, che­c­ked! Știam că avu­se­sem niște călă­to­rii de expres — nu mai era niciuna dis­po­ni­bilă, fir-ar, che­c­ked! Știam că avu­se­sem mai demult un abo­na­ment pe 449 — figura și ăla ca expi­rat, che­c­ked! Da' pe mine mă inte­resa să reîn­carc online abo­na­men­tul de expres pe care îl folo­sesc de ceva vreme — nici urmă de el, not che­c­ked!

M-am oprit în oraș la un cen­tru de-ăsta RATB și am expli­cat unei tăn­tițe pro­blema. A zis că ea nu știe cum e cu onlainu' ăsta, dar să aștept nițel că sună la cen­trală. Plin de spe­ranță am aștep­tat vreo zece minute, timp în care tăn­tița vor­bea cu cineva și dădea apro­ba­tor din cap, ca și cum s-ar fi lumi­nat la minte. După care a închis și mi-a zis: nu se poate acuma, că nu pot cole­gii să modi­fice în baza de date, numa' ăia de la UTI pot să modi­fice și la UTI nu răs­punde nimeni; dacă vreți să reve­niți dvs. mai târ­ziu…

Am vrut să pro­tes­tez, dar tăn­tița aia avea un aer foarte sme­rit și nea­ju­to­rat, așa că am iertat-o de pre­dica severă a con­su­ma­to­ru­lui nesa­tis­fă­cut. Mi-am amin­tit că dom­nul Umbră­rescu — patro­nul de la UTI — dă cu sub­sem­na­tul pe la DNA și poate că anga­ja­ții de la suport baze de date or fi nițel con­fu­zați, întrebându-se dacă mai tre­buie să stea într-o firmă bân­tu­ită de jus­ti­ția română. Dar după două zile mi-am zis că poate lucru­rile s-au schim­bat și am încer­cat din nou.

De data asta era altă tăn­tiță. Mult mai vioaie și dili­gentă, dar la fel de depen­dentă de ăia de la cen­trală. A sunat, a vor­bit zece minute cu ei dând din cap apro­ba­tor și apoi mi-a zis: nu se poate acuma, că nu pot cole­gii să modi­fice în baza de date, numa' ăia de la UTI pot să modi­fice și la UTI nu răs­punde nimeni; dacă vreți să reve­niți dvs. mai târ­ziu…

M-am resem­nat. Ajuns la ser­vici, m-am gân­dit să încerc o nouă abor­dare. Am sunat la RATB la rela­ții cu publi­cul. După mai multe insis­tențe mi-a răs­puns cineva. Am expus pro­blema și am obți­nut ime­diat empa­tia per­soa­nei res­pec­tive: da' aveți ace­eași pro­blemă cu alt­ci­neva, toc­mai am vor­bit cu o colegă de la un cen­tru de vân­zare, în baza de date tre­buie modi­fi­cat ceva ca să vă apară pe onlain. În mod stra­niu, în timp ce-mi explica asta, eu dădeam din cap apro­ba­tor, exact ca tăn­tițele de la chi­oșc. E ceva hip­no­tic în dis­cur­sul ăstora de la rela­ții cu publi­cul, bag seamă.

Per­soana cu supor­tul a con­ti­nuat: — Dar pot să vă spun ceva, sin­cer și neo­fi­cial? Sur­prins de ape­tența subită pen­tru des­tă­i­nu­iri, am con­sim­țit pe dată la con­fe­siu­nea ofe­rită: sigur că da! — Știți, de fapt noi avem sus­pen­dat con­trac­tul de suport cu UTI, da' n-avem voie să spu­nem la cli­enți, trebe să vă zicem să reve­niți, da' ade­vă­rul e că nu știm când se va rezolva cu con­tractu'… — Aha! am zis eu pe deplin lămu­rit că tre­buie să-mi iau gân­dul de la reîn­căr­ca­rea online. — Io am să încerc niște ches­tii, n-are rost să vă explic, că-s ches­tii teh­nice de-ale noas­tre, de IT, să vedem dacă se rezolvă pro­blema, da' nu vă garan­tez. — Bine, mul­țu­mesc.

A doua zi, dintr-o curi­o­zi­tate stu­pidă, intru din nou pe reîn­căr­ca­rea online. Abo­na­men­tul de expres apă­rea mira­cu­los în listă. Ia te uită — mi-am zis — ches­ti­ile teh­nice de IT au mers. Atâta doar că buto­nul de reîn­căr­care lip­sea, în locu­lui lui scria negru pe alb "indis­po­ni­bil". Rubrica de între­bări frec­vente m-a lămu­rit. Toată teva­tura de până atunci se putea lămuri dintr-o sin­gură pro­po­zi­ție: RATB nu oferă deo­cam­dată faci­li­ta­tea de reîn­căr­care online pen­tru lini­ile expres.

Viața e greu.


Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant

Share on Pinterest
There are no images.
Împarte cu prietenii










Submit

Comentarii:


  1. ioan_v
    ioan_v

    ce-i aia expres? Stai la geam?

    0
    0
  2. alina

    lol doar aia de UTI pot!?:))))

    0
    0
    • Bau Bau

      Daca ei au "cas­ti­gat" super pro­iec­tul… nu e nor­mal ca doar ei sa poata?

      0
      0

Lasă un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *