Împarte cu prietenii










Submit

Ministerul solidarității naționale

Bise­rica orto­doxă, în frunte cu cei mai impor­tanți pre­lați ai săi, ne tot vor­bește des­pre opera sa de cari­tate și des­pre cum are nevoie de averi și pro­pri­e­tăți, ba chiar scu­tite de impo­zite și taxe, pen­tru a le face bani din ele și a putea apoi face fapte de milos­te­nie și îngri­jire. Și aici urmează de obi­cei o înși­ru­ire de orfe­li­nate, can­tine soci­ale și azile de bătrâni care sunt între­ți­nute de bise­rică spre binele drept-credincioșilor și al soci­e­tă­ții în gene­ral. Iar noi ar tre­bui să fim impre­sio­nați și etern recu­nos­că­tori. Eu nu sunt. Dim­po­trivă, eu cred că ceea ce face bise­rica este pro­fund anti­creș­tin și anti­ro­mâ­nesc. Și pen­tru că bise­ri­cii îi place să ne explice cre­dința prin pilde, tot printr-o pildă am să încerc să explic și eu ceea ce gân­desc.

Într-un oraș, undeva prin Româ­nia, tră­iau în bună veci­nă­tate două fami­lii. Una din­tre ele era mai bogată, avea pămân­turi și avere pro­ve­nite din moș­te­niri și dona­ții ale unora care erau de mult duși pe lumea cea­laltă. Cea de-a doua era ceva mai săracă, cu mai puține pro­pri­e­tăți, câte putu­seră dobândi prin munca lor. Amân­două fami­li­ile erau for­mate din părinți creș­tini milos­tivi și fie­care din­tre ele avea câte un copil.

Părin­ții cei bogați luau din când în când mân­care din cămara lor plină de bună­tăți și o împăr­țeau bol­na­vi­lor, orfa­ni­lor și bătrâ­ni­lor. Copi­lul lor nu vedea decât că pro­vi­zi­ile din cămară mai scad une­ori și întreba unde s-au dus, iar ei îi expli­cau că au avut grijă de cei care sunt în nevoie. Apoi cămara se umplea la loc.

Săra­cii pro­ce­dau dife­rit — puneau buca­tele pe masă și își rugau copi­lul să păs­treze o parte din por­ția lui pen­tru a da și altora care n-au ce mânca; la rân­dul lor, părin­ții pro­ce­dau la fel. Pen­tru că masa lor nu era atât de îmbel­șu­gată, nu reu­șeau să pună deo­parte foarte mult pen­tru împăr­țit, dar atât cât era, duceau împre­ună — părinți și copil — și împăr­țeau cu mâi­nile lor celor bol­navi, orfani și bătrâni.

Au tre­cut anii și copiii au cres­cut. Iar părin­ții bogați se mirau de copi­lul săra­ci­lor care se dove­dea mult mai dar­nic cu cei nevo­iași decât al lor. Cum se poate așa ceva, când noi am dăruit înze­cit celor în nevoie? Cum de copi­lul nos­tru n-a dobân­dit milos­te­nia pe care noi am dovedit-o în toți acești ani?

Bise­rica orto­doxă este exact în situ­a­ția părin­ți­lor bogați. Ia din banii noș­tri ai tutu­ror — căci ave­rile care i s-au acor­dat, scu­ti­rile de impo­zite și taxe și banii pe care îi pri­mește de la buget, sunt din pro­pri­e­ta­tea soci­e­tă­ții, adică bani și bunuri dobân­dite fără ca ei să fi mun­cit vreo­dată pen­tru ele — pre­cum dintr-o cămară și împarte nevo­ia­și­lor. Dar pe copi­lul lor, eno­ri­a­șul orto­dox, îl țin departe de această milos­te­nie, nu-l implică direct. Ca și în pilda mea, eno­ri­a­șu­lui i se spune doar să n-aibă grijă, că pro­vi­zi­ile luate din cămară sunt bine folo­site. În loc să fie pro­po­vă­du­ită și sădită în min­tea, inima și com­por­ta­men­tul fie­că­rui cre­din­cios, milos­te­nia este con­fis­cată în exclu­si­vi­tate de bise­rică și exer­ci­tată în numele comu­ni­tă­ții creș­tine.

Trep­tat sen­ti­men­tul nos­tru de soli­da­ri­tate creș­tină și de iubire a aproa­pe­lui scade în inten­si­tate, ame­nin­țând să dis­pară com­plet. Soci­e­ta­tea de azi devine tot mai popu­lată cu oameni ego­iști, e tot mai inva­dată de un indi­vi­du­a­lism feroce. Și toți ne plân­gem des­pre asta, des­pre cum nu ne mai pasă unii de alții, des­pre cum cei­lalți sunt surzi și orbi la sufe­rin­țele și gre­u­tă­țile noas­tre. Dar nu vedem sau refu­zăm să accep­tăm că felul în care prac­ti­căm creș­ti­nis­mul este com­plet ero­nat, în răs­păr cu prin­ci­pi­ile sale. În loc să ne pese de cei­lalți, am dele­gat bise­ri­cii obli­ga­ția com­pa­siu­nii și soli­da­ri­tă­ții. Și, cu con­ști­ința des­căr­cată, ne putem scu­funda în cel mai ego­ist con­su­me­rism.

În frun­tea înde­păr­tă­rii de creș­ti­nism se află chiar bise­rica orto­doxă, care s-a trans­for­mat într-un soi de minis­ter al soli­da­ri­tă­ții națio­nale care ne ia banii și îi împarte în numele nos­tru. Nu tre­buie să fiți milos­tivi ori soli­dari — ne spune BOR — se ocupă bise­rica de asta pen­tru voi. Tre­buie doar să dați banii și noi, con­tra unui comi­sion pe care îl reți­nem ca să ne cum­pă­răm mașini scumpe, haine aurite și să ridi­căm palate în care să ne auto­pro­slă­vim, vom fi milos­tivi în numele vos­tru. Pen­tru mine acest mesaj și acest com­por­ta­ment sunt pro­fund anti­creș­tine.

Dar lucru­rile sunt chiar mai grave decât atât, căci soli­da­ri­ta­tea — fie ea de natură creș­tină sau nu — mi se pare a fi ceea ce lip­sește astăzi româ­ni­lor pen­tru a deveni o națiune puter­nică. Mai mult ca ori­când, acum când șansa ne-a așe­zat de par­tea lumii civi­li­zate, când avem noro­cul de a avea ali­ați puter­nici și când s-a ivit oport­u­ni­ta­tea de a ne ridica din ghi­ni­oa­nele isto­riei, avem nevoie de soli­da­ri­tate în toate for­mele ei. Fap­tul că sun­tem împie­di­cați să o învă­țăm și să o exer­săm, că sun­tem lip­siți de o teme­i­nică edu­ca­ție în pri­vința asta — cu buna ști­ință sau din inte­re­sele mate­ri­ale ale BOR — face ca "opera cari­ta­bilă" a bise­ri­cii să fie pro­fund anti­ro­mâ­nească. Nu ratăm doar oca­zia de a deveni buni creș­tini. Bise­rica ne ia și șansa de a deveni buni români.


Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant


Share on Pinterest
There are no images.
Împarte cu prietenii










Submit

Comentarii:


Lasă un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *