Împarte cu prietenii










Submit

Bătrânica cu pătrunjelul

O știți pre­cis pe bătrâna care vinde felu­rite ver­de­țuri și legume, toți ați întâl­nit câte una pe lângă maga­zi­nele din oraș, de obi­cei în locuri unde piața nu e prin pre­a­jmă, încer­când să vă ten­teze cu vreo legă­tură de pătru­n­jel, niște ustu­roi, păs­târ­nac sau gulii. Are un aer amă­rât, de om obi­dit și tre­buie să fii de pia­tră ca să treci nepă­să­tor pe lângă ea, văzând-o cum rabdă fri­gul de noiem­brie. Îți vine să te oprești, să o întrebi de sănă­tate și să cum­peri de la ea ceva, ca să plece acasă cu câțiva crei­țari în buzu­nare. Să-și ducă și ea viața mai departe, măcar până mâine.

Une­ori se mai iscă dis­pute des­pre bătrâna cu ver­de­țuri, se mai aude de câte o întâm­plare când poli­țiș­tii au luat-o pe sus și au întrebat-o de sănă­tate. N-are voie să vândă așa, ori­unde, că asta e eva­ziune fis­cală. Și lumea se indig­nează pe rețe­lele soci­ale și oame­nii spun că nu e posi­bil așa ceva, ce rău face o biată bătrână, tre­buie lăsată să-și câștige măcar acei câțiva bănuți, mai ales că sta­tul nu-i dă nici măcar o pen­sie decentă. De fapt nu sta­tul nu-i dă. Noi nu-i dăm, că nu pro­du­cem înde­a­ju­nși bani ca să fie și pen­tru sănă­tate, și pen­tru edu­ca­ție, și pen­tru pen­sii, și pen­tru ce-o mai fi nevoie. Și tot noi îi votăm și îi tole­răm pe poli­ti­cie­nii ăștia care mai și fură din puți­nul pe care îl avem.

Dar nu eva­ziu­nea este pro­blema reală. Majo­ri­ta­tea celor ce vor­besc de acest subiect se opresc la apa­rențe, nu trec din­colo de ele: bătrâ­nica, ver­de­țu­rile, sta­tul nemi­los și auto­ri­tar. Vă invit să facem un pas mai departe, să tre­cem de aceste apa­rențe. Să rațio­năm împre­ună des­pre cum se naște această situ­a­ție. Des­pre cum ajung unele bătrâ­nici să vândă pătru­n­jel și gulii pe un ziar, în col­țul stră­zii. De la bun înce­put vom afirma că nu toate cazu­rile sunt la fel. Nu există nici o pre­ten­ție de gene­ra­li­zare abso­lută. Doar niște con­sta­tări seci și con­clu­zi­ile logice care derivă din ele.

Când vă uitați pe zia­rul unei ast­fel de bătrâ­nici, ce vedeți la vân­zare? Une­ori doar niște pătru­n­jel. Alte­ori vedeți câteva căpă­țâni de ustu­roi, niște păs­târ­nac, niște gulii. Lucruri mărunte. Și întot­dea­una în can­ti­tăți mici. Puneți un pic deo­parte sen­ti­men­tul de milă care vă cuprinde și întrebați-vă: de unde are o bătrâ­nică săr­mană legume proas­pete la vre­mea asta, pe fri­gul ăsta? E clar că e prea amă­râtă ca să aibă seră sau solar. O să spu­neți că le-a cul­ti­vat ea, s-a chi­nuit în cur­tea ei și-a semă­nat, a udat și-a pli­vit toată vara ca să vină acum să le vândă. Doar câteva gulii și câteva legă­turi de pătru­n­jel? Știți cât costă dru­mul dintr-un sat — chiar apro­piat de oraș — până în col­tul de stradă unde ați găsit-o? Cam cât câștigă ea pe cele câteva legă­turi de pătru­n­jel. De ce să bată dru­mul, ca să câștige cam cât dă pe auto­buz? Uitați-vă la mâi­nile ei. Știți cum arată mâi­nile unui țăran auten­tic? Are pământ prin toate cră­pă­tu­rile pal­mei, pie­lea are culoare pămân­tie și ea de-atâta con­tact cu bra­zda.

Și dacă bătrâ­nica voas­tră nu prea pare a fi ceea ce ați cre­zut ini­țial, gândiți-vă la o a doua vari­antă: poate că e "anga­jata" unuia care a trimis-o să vă îndu­plece inima să cum­pă­rați. E aproape un fel de a cerși, doar că mână întinsă ține câteva fire de pătru­n­jel în ea. Și sunt niște oameni care iau banii la fina­lul zilei, exact ca la cer­șe­tori. Voi cre­deți că faceți un bine. De fapt ați fost înșe­lați.

Cineva care lucrează în poli­ție mi-a expli­cat cum func­țio­nează lucru­rile prin unele din­tre pie­țele bucu­reș­tene, mai ales cele din nord. Popu­la­ția a cam auzit de afa­ce­rile țiga­ni­lor sam­sari, care au ocu­pat prin șpăgi și corup­ție pie­țele și ei impun pre­țu­rile, ei ocupă locu­rile cele mai "cu vad". Și au înce­put să-i oco­lească, recunoscându-i după feme­ile lor care vin­deau la tarabă. Așa că țiga­nii sam­sari au găsit altă metodă: anga­jează bătrâ­nici cu aspect de mamaie de la țară, îi pun un batic pe cap, o instru­iesc să spună din ce sat e și-i dau niște bănuți ca să vândă ea. Lumea cum­pără liniș­tită de la bătrâ­ni­cile amă­râte, pre­su­puse țărănci auten­tice, care nu sunt decât niște pen­sio­nare urbane deghi­zate.

Știți deja cum e cu cer­șe­to­rii, cu rețe­lele de infrac­tori care îi con­tro­lează, îi pla­sează pe străzi și apoi colec­tează banii. Ace­leași rețele se învârt și în jurul pie­țe­lor, pla­sează bătrâ­nele la col­țul stră­zi­lor și vă iau banii prin cele mai inge­ni­oase metode. Iar poli­țiș­tii știu foarte bine cine e în spa­tele aces­tor lucruri, pen­tru că au și ei par­tea lor din câștig. Când vedeți că saltă o băbuță pen­tru că "face eva­ziune" vă puteți gândi că fie chiar era o amă­râtă care vin­dea ceva ce pro­du­sese ea, Dum­ne­zeu știe unde, fie nu era din "parohia" celor ce stă­pâ­nesc zona aceea. Căci treaba poli­țiș­ti­lor este să pro­te­jeze inte­re­sele aces­tor rețele de infrac­tori — pen­tru asta li se face parte și lor.

Vreți s-o aju­tați pe băbuță? Luați-i ceva de mân­care. Întrebați-o dacă are nevoie de vreun medi­ca­ment. Dați-i ceva ce sun­teți siguri că nu-i va fi luat. Ceva ce poate să fie cu ade­vă­rat în folo­sul ei. Pen­tru că până la urmă pen­tru o far­fu­rie de mân­care și un medi­ca­ment a venit să să vândă la un colț de stradă, pe un ziar, o legă­tură de pătru­n­jel.


Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant

Share on Pinterest
There are no images.
Împarte cu prietenii










Submit

Comentarii:


Lasă un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *