O știți pre­cis pe bă­trâna care vinde fe­lu­rite ver­de­țuri și le­gume, toți ați în­tâl­nit câte una pe lângă ma­ga­zi­nele din oraș, de obi­cei în lo­curi unde piața nu e prin pre­a­jmă, în­cer­când să vă ten­teze cu vreo le­gă­tură de pă­tru­n­jel, niște us­tu­roi, păs­târ­nac sau gu­lii. Are un aer amă­rât, de om obi­dit și tre­buie să fii de pia­tră ca să treci ne­pă­să­tor pe lângă ea, văzând‑o cum rabdă fri­gul de no­iem­brie. Îți vine să te oprești, să o în­trebi de să­nă­tate și să cum­peri de la ea ceva, ca să plece acasă cu câ­țiva crei­țari în bu­zu­nare. Să-și ducă și ea viața mai de­parte, mă­car până mâine.

Une­ori se mai iscă dis­pute des­pre bă­trâna cu ver­de­țuri, se mai aude de câte o în­tâm­plare când po­li­țiș­tii au luat‑o pe sus și au întrebat‑o de să­nă­tate. N‑are voie să vândă așa, ori­unde, că asta e eva­ziune fis­cală. Și lu­mea se in­dig­nează pe re­țe­lele so­ci­ale și oa­me­nii spun că nu e po­si­bil așa ceva, ce rău face o biată bă­trână, tre­buie lă­sată să-și câștige mă­car acei câ­țiva bă­nuți, mai ales că sta­tul nu‑i dă nici mă­car o pen­sie de­centă. De fapt nu sta­tul nu‑i dă. Noi nu‑i dăm, că nu pro­du­cem în­de­a­ju­nși bani ca să fie și pen­tru să­nă­tate, și pen­tru edu­ca­ție, și pen­tru pen­sii, și pen­tru ce‑o mai fi ne­voie. Și tot noi îi vo­tăm și îi to­le­răm pe po­li­ti­cie­nii ăș­tia care mai și fură din pu­ți­nul pe care îl avem.

Dar nu eva­ziu­nea este pro­blema re­ală. Ma­jo­ri­ta­tea ce­lor ce vor­besc de acest su­biect se opresc la apa­rențe, nu trec din­colo de ele: bă­trâ­nica, ver­de­țu­rile, sta­tul ne­mi­los și au­to­ri­tar. Vă in­vit să fa­cem un pas mai de­parte, să tre­cem de aceste apa­rențe. Să ra­țio­năm îm­pre­ună des­pre cum se naște această si­tu­a­ție. Des­pre cum ajung unele bă­trâ­nici să vândă pă­tru­n­jel și gu­lii pe un ziar, în col­țul stră­zii. De la bun în­ce­put vom afirma că nu toate ca­zu­rile sunt la fel. Nu există nici o pre­ten­ție de ge­ne­ra­li­zare ab­so­lută. Doar niște con­sta­tări seci și con­clu­zi­ile lo­gice care de­rivă din ele.

Când vă ui­tați pe zia­rul unei ast­fel de bă­trâ­nici, ce ve­deți la vân­zare? Une­ori doar niște pă­tru­n­jel. Al­te­ori ve­deți câ­teva că­pă­țâni de us­tu­roi, niște păs­târ­nac, niște gu­lii. Lu­cruri mă­runte. Și în­tot­dea­una în can­ti­tăți mici. Pu­neți un pic de­o­parte sen­ti­men­tul de milă care vă cu­prinde și în­tre­bați-vă: de unde are o bă­trâ­nică săr­mană le­gume proas­pete la vre­mea asta, pe fri­gul ăsta? E clar că e prea amă­râtă ca să aibă seră sau so­lar. O să spu­neți că le‑a cul­ti­vat ea, s‑a chi­nuit în cur­tea ei și‑a se­mă­nat, a udat și‑a pli­vit toată vara ca să vină acum să le vândă. Doar câ­teva gu­lii și câ­teva le­gă­turi de pă­tru­n­jel? Știți cât costă dru­mul dintr-un sat — chiar apro­piat de oraș — până în col­tul de stradă unde ați găsit‑o? Cam cât câștigă ea pe cele câ­teva le­gă­turi de pă­tru­n­jel. De ce să bată dru­mul, ca să câștige cam cât dă pe auto­buz? Ui­tați-vă la mâi­nile ei. Știți cum arată mâi­nile unui ță­ran au­ten­tic? Are pământ prin toate cră­pă­tu­rile pal­mei, pie­lea are cu­loare pămân­tie și ea de-atâta con­tact cu brazda.

Și dacă bă­trâ­nica voas­tră nu prea pare a fi ceea ce ați cre­zut ini­țial, gân­diți-vă la o a doua va­ri­antă: poate că e “an­ga­jata” unuia care a trimis‑o să vă în­du­plece inima să cum­pă­rați. E aproape un fel de a cerși, doar că mână în­tinsă ține câ­teva fire de pă­tru­n­jel în ea. Și sunt niște oa­meni care iau ba­nii la fi­na­lul zi­lei, exact ca la cer­șe­tori. Voi cre­deți că fa­ceți un bine. De fapt ați fost înșelați.

Ci­neva care lu­crează în po­li­ție mi‑a ex­pli­cat cum func­țio­nează lu­cru­rile prin unele din­tre pie­țele bu­cu­reș­tene, mai ales cele din nord. Po­pu­la­ția a cam au­zit de afa­ce­rile ți­ga­ni­lor sam­sari, care au ocu­pat prin șpăgi și co­rup­ție pie­țele și ei im­pun pre­țu­rile, ei ocupă lo­cu­rile cele mai “cu vad”. Și au în­ce­put să‑i oco­lească, recunoscându‑i după fe­me­ile lor care vin­deau la ta­rabă. Așa că ți­ga­nii sam­sari au gă­sit altă me­todă: an­ga­jează bă­trâ­nici cu as­pect de ma­maie de la țară, îi pun un ba­tic pe cap, o in­stru­iesc să spună din ce sat e și‑i dau niște bă­nuți ca să vândă ea. Lu­mea cum­pără li­niș­tită de la bă­trâ­ni­cile amă­râte, pre­su­puse ță­rănci au­ten­tice, care nu sunt de­cât niște pen­sio­nare ur­bane deghizate.

Știți deja cum e cu cer­șe­to­rii, cu re­țe­lele de in­frac­tori care îi con­tro­lează, îi pla­sează pe străzi și apoi co­lec­tează ba­nii. Ace­leași re­țele se în­vârt și în ju­rul pie­țe­lor, pla­sează bă­trâ­nele la col­țul stră­zi­lor și vă iau ba­nii prin cele mai in­ge­ni­oase me­tode. Iar po­li­țiș­tii știu foarte bine cine e în spa­tele aces­tor lu­cruri, pen­tru că au și ei par­tea lor din câștig. Când ve­deți că saltă o bă­buță pen­tru că “face eva­ziune” vă pu­teți gândi că fie chiar era o amă­râtă care vin­dea ceva ce pro­du­sese ea, Dum­ne­zeu știe unde, fie nu era din “pa­rohia” ce­lor ce stă­pâ­nesc zona aceea. Căci treaba po­li­țiș­ti­lor este să pro­te­jeze in­te­re­sele aces­tor re­țele de in­frac­tori — pen­tru asta li se face parte și lor.

Vreți s‑o aju­tați pe bă­buță? Luați‑i ceva de mân­care. Întrebați‑o dacă are ne­voie de vreun me­di­ca­ment. Dați‑i ceva ce sun­teți si­guri că nu‑i va fi luat. Ceva ce poate să fie cu ade­vă­rat în fo­lo­sul ei. Pen­tru că până la urmă pen­tru o far­fu­rie de mân­care și un me­di­ca­ment a ve­nit să să vândă la un colț de stradă, pe un ziar, o le­gă­tură de pătrunjel.


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.