Care va să zică par­la­men­tul a adop­tat o lege care să in­ter­zică re­cla­mele pen­tru me­di­ca­mente la te­le­vi­ziune și ra­dio. Și, cum era de aș­tep­tat, mul­țime de voci au în­ce­put să se audă, unele pro­tes­tând, al­tele apro­bând. Voi ce în­țe­le­geți din toată po­ves­tea asta? E bine sau nu? Îna­inte de a vă da sin­guri un răs­puns, hai­deți să in­ven­ta­riem punc­tele de ve­dere ale ce­lor di­rect sau in­di­rect implicați.

Pro­du­că­to­rii de me­di­ca­mente sunt cu si­gu­ranță ne­fe­ri­ciți. Foarte ne­fe­ri­ciți. Pen­tru că pu­bli­ci­ta­tea la me­di­ca­mente n‑are mare efect dacă nu este ob­se­dant-re­pe­ti­tivă și ni­că­ieri nu se poate re­a­liza o ma­ni­pu­lare mai bună de­cât la ra­dio și la te­le­vi­ziune. Auto­me­di­ca­ția este un ex­ce­lent cre­a­tor de con­sum — e de ajuns să‑i dai omu­lui idei greșite des­pre cum își poate trata sin­gur di­ver­sele boli sau fo­bii, cum poate mânca până crapă dacă ia o pas­tilă la sfâr­șit, cum poate slăbi mi­ra­cu­los cu niște ha­puri în­ghi­țite, cum scapă de orice du­rere cu mi­ra­cu­loase chi­mi­cale. Și oa­me­nii, unii proști, al­ții doar ne­in­for­mați, se în­doapă cu așa-nu­mi­tele su­pli­mente ali­men­tare fără să se în­trebe dacă e bine pen­tru să­nă­ta­tea lor și ce efecte se­cun­dare pot apă­rea. Pu­bli­ci­ta­tea nu le spune des­pre așa ceva.

Ra­di­o­u­rile și te­le­vi­ziu­nile sunt și mai ne­fe­ri­cite. O mare parte din ve­ni­tu­rile din pu­bli­ci­tate vin din me­di­ca­mente. Pro­ba­bil că un­deva în­tre o tre­ime și o ju­mă­tate din câști­gu­rile lor curg din­spre această in­dus­trie. Și această uri­așă pro­por­ție nu e ca­u­zată doar de ape­ti­tul pro­du­că­to­ri­lor de me­di­ca­mente pen­tru mar­ke­ting, ci și de scă­de­rea bu­ge­te­lor de pu­bli­ci­tate în alte in­dus­trii. Ve­deți și voi că ma­jo­ri­ta­tea re­cla­me­lor le fac doar trei fe­luri de afa­ceri: băn­cile, te­le­co­mu­ni­ca­ți­ile și me­di­ca­men­tele. Dis­pa­ri­ția uneia din­tre ele e o nenorocire.

CNA apare sur­prin­ză­tor pe lista ce­lor care se plâng de această lege aflată în curs de pro­mul­gare. Nu sunt multe de spus des­pre asta. E lim­pede că pen­tru ei ar tre­bui să fie com­plet in­di­fe­rent la ce se face re­clamă — sin­gura lor grijă ar fi să nu se în­calce re­gu­lile de pre­zen­tare co­rectă a in­for­ma­ți­i­lor. Dar ei par a ține han­gul te­le­vi­ziu­ni­lor, adu­când ace­leași ar­gu­mente, ceea ce de­mon­strează — dacă mai era ne­voie — că in­sti­tu­ția asta nu ne re­pre­zintă pe noi, so­ci­e­ta­tea ci­vilă, ci pe pa­tro­nii de televiziuni.

Far­ma­ciș­tii ju­bi­lează. Să nu cre­deți că o fac de dra­gul să­nă­tă­ții noas­tre. Nici vorbă. Ei văd doar o uri­așă oport­u­ni­tate: pro­du­că­to­rii de me­di­ca­mente vor tre­bui să‑i ro­age și să‑i mo­ti­veze să le vândă pro­du­sele. Dacă până acum un mare pro­du­că­tor de me­di­ca­mente pu­tea ig­nora far­ma­cistul, ba­zându-se că pu­bli­ci­ta­tea agre­sivă va de­ter­mina cli­en­ții să in­tre în far­ma­cie și să‑i cum­pere me­di­ca­men­tul, acum nu va mai fi ni­meni să i‑l pro­mo­veze cu ace­eași in­sis­tență. Cu ex­cep­ția far­ma­ciș­ti­lor, care acum le fac ami­cal cu ochiul, invitându‑i să mute bu­ge­tele de pu­bli­ci­tate de la ra­dio și TV că­tre bu­zu­na­rele lor.

Me­di­cii cred că sunt oa­re­cum in­di­fe­renți la ceea ce se în­tâm­plă, deși n‑ar tre­bui. Ei sunt ei care pre­scriu me­di­ca­men­tele care se iau cu re­țetă, iar la as­tea nu se face re­clamă. Iar in­flu­ența lor asu­pra cum­pă­ră­rii de su­pli­mente ali­men­tare este dis­cu­ta­bilă și foarte greu con­tro­la­bilă — pot să pună pe re­țetă așa ceva, dar nu există nici o ga­ran­ție că un far­ma­cist is­teț și dor­nic de câști­guri pro­prii nu va con­vinge pa­cien­tul să schimbe pro­du­sul cu al­tul, pre­zen­tat ca fi­ind mai efi­cace sau mai con­ve­na­bil din punct de ve­dere fi­nan­ciar. Însă me­di­cii ar tre­bui să vadă în această miș­care le­gi­sla­tivă o oport­u­ni­tate de a se im­plica mai ac­tiv în să­nă­ta­tea prin pre­ven­ție, căci fe­lul în care trăim as­tăzi — dez­or­do­nat și abu­ziv la adresa pro­pri­u­lui nos­tru or­ga­nism — este o ches­tiune care ar tre­bui să pre­o­cupe brea­sla lor. Am să mai po­ves­tesc cân­dva des­pre asta.

Sta­tul ar tre­bui să ia în cal­cul o scă­dere a ve­ni­tu­ri­lor în­ca­sate din vân­ză­rile de me­di­ca­mente. Mi‑e greu să es­ti­mez cât de mare va fi această di­mi­nu­are, dar e lim­pede că în lipsa pu­bli­ci­tă­ții im­pul­sul de a cum­păra su­pli­mente ali­men­tare va scă­dea semnificativ.

Noi ar tre­bui să ră­su­flăm ușu­rați. Mai pu­ține min­ciuni în­seamnă o șansă mai bună să nu în­ghi­țim tot fe­lul de chi­mi­cale. Nu vă te­meți, ni­meni nu va da fa­li­ment. Dar vom pu­tea fi mul­țu­miți că încă o mo­da­li­tate de a ex­ploata fără scru­pule pros­tia și dez­in­for­ma­rea oa­me­ni­lor a fost eli­mi­nată. Ceea ce e bine.


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.