Împarte cu prietenii










Submit

Ciobanul dacic etern și absolut

Din când în când, după cum dic­tează întâm­plă­rile vie­ții de zi cu zi, în prim pla­nul opi­niei publice apare câte un per­so­naj care cap­tează toată aten­ția o vreme. Azi aceste per­so­naj este cio­ba­nul român. Altă­dată au fost alții: roc­ke­rul tânăr, patri­ar­hul BOR, pom­pie­rul corupt, Raed Ara­fat, medi­cul care ia șpagă, pri­ma­rul hoț, medi­cul care sal­vează vieți. Și de fie­care dată jude­cata publică este extrem de tran­șantă: unii ridică în slăvi per­so­na­jul zilei, cei­lalți îl calcă în picioare.

În soci­e­ta­tea româ­nească există fără îndo­ială o dorință extrem de mare de abso­lu­ti­zare. Nu lucrăm cu jumă­tăți de măsură. Des­pre ori­cine am vorbi nu-l putem con­si­dera decât fie înger, fie drac. Ori îl împo­do­bim arti­fi­cial cu toate cali­tă­țile din lume și-l așe­zăm pe pie­des­ta­lul unei admi­ra­ții necon­di­țio­nate, ori îl ter­fe­lim prin cel mai gros noroi, îl scui­păm și-l înju­răm vul­gar, declarându-l cel mai odios per­so­naj. Nimeni nu se poate afla între aceste două extreme, deși — dacă am raționa nițe­luș — am rea­liza îndată că toți sun­tem un ames­tec de cali­tăți și defecte.

Din când în când fac acest exer­ci­țiu de son­dare a modu­lui de a gândi al româ­ni­lor: nu scriu nici în favoa­rea per­so­na­ju­lui, nici în defa­voa­rea lui. Pur și sim­plu inven­ta­riez plu­su­rile și minu­su­rile sale și pun o între­bare. Așa am pro­ce­dat și cu cio­ba­nul român, cel care azi e în cen­trul aten­ției din cauza nemul­țu­mi­rii sale față de legea vână­to­rii, recent pro­mul­gată de par­la­ment. Per­so­nal cred că legea e proastă. Cred de ase­me­nea că tra­di­ția oie­ri­tu­lui este ceva ce face parte din cul­tura noas­tră națio­nală și, atâta timp cât putem s-o prac­ti­căm într-un mod inte­li­gent, fără să dis­tru­gem alte valori pre­cum pădu­rile și fauna lor, e bine să o con­ti­nuăm. Și mai cred că în spri­ji­nul aces­tei tra­di­ții ar tre­bui să ne gân­dim cum putem să aju­tăm cio­ba­nul auten­tic să pro­ducă și să vândă brânza în mod pro­fi­ta­bil pen­tru el, ast­fel ca această acti­vi­tate să poată con­ti­nua. Dar în egală măsură tre­buie să-l facem să înțe­leagă că tre­buie și el la rân­dul său să res­pecte niște reguli, iar aceste reguli tre­buie sta­bi­lite printr-un dia­log rațio­nal între el și soci­e­tate.

Însă nu am expri­mat expli­cit aceste opi­nii. În schimb am pus câteva între­bări:

Ce vi­i­tor are pă­șu­na­tul ani­ma­le­lor în Ro­mâ­nia? Îl vrem desfi­in­țat? Vrem să pro­du­cem lap­tele în ferme se­mi­in­dus­tria­li­zate ca să evi­tăm dis­tru­ge­rea na­tu­rii și să lă­săm vâ­na­tul să tră­i­ască ne­tul­bu­rat? Sau vrem să sus­ți­nem tra­di­ția oie­ri­tu­lui și să o pro­mo­văm ca pe o parte a cul­tu­rii noas­tre na­țio­nale? Ni se pare im­por­tant să pro­du­cem lapte și brânză în cel mai na­tu­ral chip cu pu­tință? Iar dacă da, cum îm­pă­căm această în­de­le­t­ni­cire și con­se­cin­țele ei cu ne­voia de a pro­teja și con­serva natura?

Reac­ția mul­tor români a fost cea aștep­tată, adică una dez­a­mă­gi­toare. Pen­tru că n-avem obiș­nu­ința dez­ba­te­rii rațio­nale, în opi­nia lor a pune între­bări des­pre ceva repre­zintă o formă de a deni­gra. Nu este accep­ta­bil să ai îndo­ieli, să reflec­tezi asu­pra unui subiect, este obli­ga­to­riu să le dai drep­tate. Prea puțini se opresc o clipă asu­pra între­bă­ri­lor ca să medi­teze ce ar fi de făcut, jude­când fără păr­ti­nire bunele și relele oie­ri­tu­lui de azi. Cei mai mulți din­tre cei ce simt imbol­dul de a reac­ționa se reped ca niște ber­beci (că tot vor­bim de oi) și încep să înșire tot felul de argu­mente, unele lip­site de logică, altele pur și sim­plu ridi­cole, în sus­ți­ne­rea pro­pri­u­lui punct de vedere. De data asta se întâm­plă ca aceste opi­nii să fie favo­ra­bile cio­ba­nu­lui. Vă fac un scurt rezu­mat al lor:

  • oie­ri­tul vine de la daci și tot ce vine de la daci e bun (tot la daci, o dată la cinci ani, un tânăr nepri­hă­nit era ”tri­mis” la Zamo­lxe, fiind luat de mâini şi de picioare şi arun­cat de pe o înă­lţime într-o pădure de suliţe — ar fi bine să reîn­viem și această "tra­di­ție"?)
  • oie­ri­tul se face de mii de ani și natura n-a fost afec­tată (uităm însă că supra­fața pădu­ri­lor natu­rale era infi­nit mai mare acum mii de ani și nici nu era exploa­tată pădu­rea în halul în care e acum, deci com­pa­ra­ția nu e corectă, azi orice acti­vi­tate umană afec­tează mult mai mult puțina natură săl­ba­tică pe care o mai avem)
  • cio­ba­nul res­pectă natura (există dovezi incon­tes­ta­bile că des­tul de mulți cio­bani dau foc miriș­ti­lor și jne­pe­ni­șu­ri­lor pro­te­jate de lege)
  • e mâna ame­ri­ca­ni­lor și/sau ger­ma­ni­lor care vor să ne dis­trugă țara (și pro­ba­bil s-au gân­dit că cel mai tare ne dis­trug dacă limi­tează numă­rul de câini cio­bă­nești, ha!)
  • vână­to­rii încearcă să alunge cio­ba­nii ca să împuște mai mult vânat (asta e o recu­noaș­tere invo­lun­tară a fap­tu­lui că oie­ri­tul afec­tează fauna săl­ba­tică)
  • dacă nu ai cio­bani, nu ai transhu­manță (transhu­manța a cam dis­pă­rut com­plet, aban­do­nată chiar de cio­bani din cauza difi­cul­tă­ți­lor cre­ate de civi­li­za­ția modernă în care trăim — șosele aglo­me­rate de tra­ver­sat cu turma, mul­ți­mea de pro­pri­e­tari de tere­nuri de la care tre­buie să ceri per­mi­siu­nea de a trece, împu­ți­na­rea locu­ri­lor unde sunt pășuni pen­tru ier­nat etc)
  • dacă nu ai cio­bani nu ai oameni care să-ți ridice iden­ti­ta­tea (să mor dacă am pri­ce­put acest argu­ment…)

După cum spu­neam, per­so­na­jul zilei cio­ba­nul a fost trans­for­mat într-un înger. El este tri­mi­sul stră­mo­și­lor daci, poartă tra­di­ția noas­tră și tot ce face el este eco, bio și pro natură. Pro­du­sele lui sunt cele mai bune, manie­rele lui sunt cele mai alese. El nu se poate face vino­vat de nici o gre­șe­ală, este în afară ori­că­ror bănu­ieli și poate fi luat drept model de com­por­ta­ment. Dacă nici astea nu-s exa­ge­rări, nu știu care ar mai putea fi.

Iar pen­tru că li se pare că aș fi de altă părere, pen­tru că nu afirm răs­pi­cat că sunt necon­di­țio­nat de par­tea cio­ba­ni­lor, mi se spune să plec în occi­dent, că sunt pos­tac igno­rant, că nu știu des­pre ce vor­besc și că merit o bătaie "cio­bă­nească". Aș face pariu că 95% din cei ce îmi spun lucru­rile astea n-au habar cine sunt, ce am făcut până acum în viață, ce aia o stână, cum merg lucru­rile acolo și ce se întâm­plă cu ade­vă­rat în oie­rit. Au însă opi­nii ferme.

În limba română cuvân­tul cio­ban are și niște cono­ta­ții mai puțin pozi­tive. Se spune une­ori, când cineva e lip­sit de minime maniere soci­ale, că se poartă ca un cio­ban. Dar zău că, pri­vind la ce fac cio­ba­nii români de azi prin com­pa­ra­ție cu acești comen­ta­tori arță­goși și inculți, îmi vine să cred că în ziua de azi cei ce se poartă ca niște cio­bani nu sunt ăia de la stână.


Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant

Share on Pinterest
There are no images.
Împarte cu prietenii










Submit

Comentarii:


Lasă un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *