Împarte cu prietenii










Submit

Superioritatea educației românești

Dez­ba­te­rea des­pre cazul Bod­na­riu con­ti­nuă și con­ti­nuă să stâr­nească pasiuni. Niște par­la­men­tari români s-au gân­dit să se ducă în Nor­ve­gia și să dis­cute cu fami­lia de români, așa cum explică presa, ignorând con­des­cen­dent că fami­lia res­pec­tivă este în egală măsură și nor­ve­gi­ană. Nu știu exact ce speră să obțină sti­ma­ții par­la­men­tari prin această vizită, dar cel mai pro­ba­bil e că vor să atragă aten­ția asu­pra lor în per­spec­tiva nu prea înde­păr­ta­te­lor ale­geri de anul ăsta. Între timp un avo­cat nor­ve­gian care pre­tinde că și-a pier­dut licența din cauza lup­tei sale cu Bar­ne­ver­net — ser­vi­ciul nor­ve­gian de pro­tec­ție a copi­lu­lui — găsește pri­le­jul să-și rea­ducă în prim plan opi­ni­ile pro­prii. O lec­tură în dia­go­nală a infor­ma­ți­i­lor apă­rute în presă des­pre dom­nul avo­cat mă face să cred că există o mare pro­ba­bi­li­tate să fie doar un sim­plu șar­la­tan, dor­nic de aten­ția publi­cu­lui.

În spa­tele aces­tor ges­turi deco­ra­tive se află, desi­gur, opi­nia publică. Cea din Nor­ve­gia pare rela­tiv impa­si­bilă la situ­a­ția în sine, pro­ba­bil pen­tru că sunt obiș­nu­iți cu ast­fel de cazuri. Cea din Româ­nia este mai degrabă infla­mată, gru­pată în jurul unei idei expri­mată sim­plu: nu poți să le iei copiii unor părinți. De ce nu poți? E lim­pede: pen­tru că sunt ai lor.

În Româ­nia, dar nu numai, există o foarte larg răs­pân­dită cul­tură a fami­liei bazată pe deți­ne­rea reci­procă în pro­pri­e­tate a mem­bri­lor săi. Copiii apar­țin unor părinți. Este mult puțin impor­tant dacă părin­ții sunt niște buni edu­ca­tori sau dacă ceea ce fac este în inte­re­sul copi­i­lor, pre­su­pu­ne­rea gene­rală fiind că iubi­rea părin­tească este subîn­țe­leasă și este garan­ția unei bune edu­ca­ții. Ceea ce con­tează este drep­tul de pro­pri­e­tate al părin­ți­lor asu­pra pro­pri­i­lor pro­ge­ni­turi, jus­ti­fi­cat în mare măsură prin falsa impre­sie a unei con­ti­nu­i­tăți bio­lo­gice: copi­lul e carne din car­nea părin­ți­lor, e sânge din sân­gele lor. Rea­li­ta­tea ști­in­ți­fică e, desi­gur, des­tul de dife­rită, dar per­cep­ția e mai puter­nică decât ade­vă­rul. Părin­ții își pri­vesc copiii ca pe o con­ti­nu­are firească a pro­pri­u­lui lor corp, sunt o exten­sie a pro­pri­u­lui orga­nism deve­nită mira­cu­los auto­nomă. Copiii sunt tot ei, într-o vari­antă mai tânără. Așa­dar, pen­tru că nimeni nu te poate opri să-ți arzi sigur o palmă peste ochi, nimeni nu-ți poate inter­zice să-ți câr­pești edu­ca­tiv copi­lul devreme ce el este pre­lun­gi­rea ta extra­cor­po­rală.

Edu­ca­ția, nici o sur­priză, nu este defi­ci­tară doar în pri­vința creș­te­rii copi­i­lor. Există o foarte slabă pre­o­cu­pare în soci­e­ta­tea româ­nească și în pri­vința edu­că­rii vii­to­ri­lor părinți. Majo­ri­ta­tea per­soa­ne­lor care pro­cre­ează nu au nici un fel de idee des­pre ce urmează să pre­su­pună creș­te­rea unui copil și, dacă e să recu­noaș­tem cin­stit, cei mai mulți fac copii mânați de dorința unei satis­fac­ții per­so­nale. Facem copii pen­tru că NOI vrem un copil. De vreme ce noi l-am dorit și noi l-am con­ce­put, e al nos­tru, e pro­pri­e­ta­tea noas­tră. Puțin importă că din lipsa noas­tră de pre­gă­tire peda­go­gică îl trau­ma­ti­zăm pe viață, că ajun­gem la pedeapsa fizică pen­tru că sun­tem noi înșine vic­time ale unor slă­bi­ciuni și pre­ju­de­căți — copi­lul, cu toată nevi­no­vă­ția cu care vine pe lume, este obli­gat să îndure con­se­cin­țele directe și indi­recte ale nepri­ce­pe­rii, nești­in­ței sau nepă­să­rii părin­ți­lor săi.

Iar cutu­mele româ­nești — simi­lare cu cele din multe alte popoare ale sudu­lui euro­pean — implică părin­ții în întreaga viață a copi­lu­lui. Rela­ți­ile de fami­lie rămân strânse chiar și după ce copi­lul devine un adult inde­pen­dent. Mama româncă tra­di­țio­na­listă — mai rar tatăl — își sufocă de obi­cei copiii prin omni­pre­zența sa în toate eta­pele vie­ții lor, se insi­nu­ează ade­sea în fami­lia copi­i­lor, influ­en­țează deci­zi­ile, mora­li­zează și se implică direct. E desă­vâr­și­rea pro­priei capo­do­pere pen­tru că fiul sau fiica repre­zintă cea mai sem­ni­fi­ca­tivă rea­li­zare a vie­ții. Ce poate fi mai măgu­li­tor decât să te dedici com­plet suc­ce­su­lui pro­priei tale copii, să te glo­ri­fici pe tine însuți întru­pat în copi­lul pe care l-ai pro­creat?

Impre­sia mea e că popoa­rele nor­dice au o con­cep­ție foarte dife­rită des­pre rela­ți­ile lor cu copiii. Ei cred că nepri­ce­pe­rea, nești­ința sau nepă­sa­rea părin­te­lui față de edu­ca­rea copi­i­lor tre­buie îndrep­tată de către soci­e­tate. Părin­tele nu este pro­pri­e­ta­rul copi­lu­lui, așa cum nici o ființă umană nu poate fi pro­pri­e­ta­tea cuiva. Pe cale de con­se­cință înde­păr­ta­rea copi­lu­lui din fami­lia dis­func­țio­nală nu este ceva neo­biș­nuit sau revol­tă­tor. Iar în cazul Bod­na­riu — ca să reve­nim pen­tru o clipă la situ­a­ția lor con­cretă — tre­buie să ne rea­min­tim ceva esen­țial: chiar copiii au recu­nos­cut în fața auto­ri­tă­ți­lor că au fost pedep­siți fizic în mod repe­tat.

Pri­vit prin ochii unui român, părin­tele nor­ve­gian este dis­tant, rece și mai degrabă nepă­să­tor cu copiii săi. Le acordă doar o parte a aten­ției sale, îi lasă să soci­a­li­zeze și să se dezvolte cât mai inde­pen­dent și reduce foarte mult con­e­xiu­nile cu ei după ce au deve­nit adulți. Bucu­ria părin­te­lui nu este impli­ca­rea sa per­ma­nentă în viața pro­ge­ni­tu­rii, ci satis­fac­ția auto­no­miei copi­lu­lui. Pen­tru un nor­dic a reuși să crești un copil înseamnă să nu depindă deloc de tine când e adult. La români (și, mai spun o dată, nu numai la ei) e invers: ai reu­șit atunci când ești strâns conec­tat cu el în fie­care zi a vie­ții sale.

Și cred că, îna­inte de a da ver­dicte per­so­nale în pri­vința cazu­lui Bod­na­riu, e impor­tant să înțe­le­gem aceste dife­rențe cul­tu­rale. Ceea ce pen­tru noi este inac­cep­ta­bil, pen­tru nor­ve­gieni ar putea fi per­fect logic și nor­mal. Iar solu­ția nu este să le impu­nem pre­ju­de­că­țile noas­tre, care ori­cum con­tra­vin fla­grant cu cul­tura lor, ci să înțe­le­gem con­tex­tul de acolo și să-i lăsăm să-și rezolve pro­ble­mele după regu­lile lor. Iar fami­lia Bod­na­riu, dacă e în dez­a­cord cu sta­tul nor­ve­gian, nu are decât să găsească o cale legală de a-și recă­păta copiii (sunt sigur că există niște căi prin care poți să demon­strezi că ți-ai schim­bat com­por­ta­men­tul și să ceri întoar­ce­rea copi­i­lor în fami­lie) și să se mute apoi în Româ­nia. Aici abu­za­rea copi­i­lor e sport națio­nal.

Ar mai fi un aspect: care din­tre cele două cul­turi este mai efi­cientă în edu­ca­rea copi­i­lor, cea româ­nească sau cea nor­ve­gi­ană? Răs­pun­sul, după cum bănu­iți, e sim­plu și cât se poate de clar. Nor­ve­gie­nii poate că au o eco­no­mie mult mai per­for­mantă, poate că au infrac­țio­na­li­tate mult mai scă­zută, poate că au sis­teme de învă­țământ mai per­for­mante, poate că au un nivel de trai mult mai mare decât al româ­ni­lor, dar ne sunt net infe­ri­ori. Noi avem olim­pici inter­națio­nali. Vreo cinci­zeci.

PS O des­cri­ere a modu­lui de inter­ven­ție a auto­ri­tă­ți­lor nor­ve­giene în spețele de pro­tec­ția copi­lu­lui, dacă vă inte­re­sează să știți cum rațio­nează ei.

UPDATE:

Încer­cați să medi­tați puțin asu­pra cau­ze­lor care au pro­dus urmă­toa­rele recor­duri nedo­rite ale Româ­niei:
— Cei mai mulți copii vân­duţi, daţi spre ado­pţie, tra­fi­caţi sau pier­duţi din gene­ra­ţia nedo­rită pro­dusă de poli­ti­cile demo­gra­fice ale lui Nico­lae Ceau­şescu
— Numă­rul cel mai mare de aban­do­nuri şco­lare per capita din motive mate­ri­ale, reli­gi­oase, per­so­nale
— Numă­rul cel mai mare de tra­fi­canţi de carne vie pe Europa, numă­rul 1 în ulti­mul top Euro­pol de săp­tămâna tre­cută.
— Numă­rul cel mai mare de plân­geri şi con­dam­nări la Cur­tea Euro­peană a Drep­tu­ri­lor Omu­lui pen­tru rele tra­ta­mente legate de fami­lie pe care sta­tul nu reu­şeşte să le con­tro­leze.

UPDATE 1:

Ia uite ce a des­co­pe­rit și Moise Guran des­pre noi, ăștia care le dăm lec­ții nor­ve­gie­ni­lor des­pre cum să-și cre­ască copiii: Deta­li­ile șocante ale ires­pon­sa­bi­li­tă­ții noas­tre


Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant


Share on Pinterest
There are no images.
Împarte cu prietenii










Submit

Comentarii:


  1. ciprian

    Ai nime­rit la tinta. Bravo!

    0
    0
  2. Gabor Covaci Mariana
    Gabor Covaci Mariana

    Corect!

    0
    0
  3. Gratacelo Construct
    Gratacelo Construct

    in multe pri­vinte sunt de acord dar sunt cazuri unde o per­soana poate si este pro­pri­e­ta­tea cuiva si poate fi van­duta exem­plu clu­bu­rile de fotbal

    0
    0
    • Vasile Busecan
      Vasile Busecan

      Ori este vorba de o per­soana ori de un club de fotbal.Sint 2 lucruri distincte..Vinzi clubul[societatea],jucatorii pot sa sem­neze sau nu cu noul club.Nu poti vinde un juca­tor daca el nu este de acord.Ca il obligi sa plece este altceva.Paralela cu copii.este paralela,fara nici o ase­ma­nare

      0
      0
    • Gratacelo Construct
      Gratacelo Construct

      Vasile Buse­can clu­bu­rile vand juca­tori punct

      0
      0
      • victor

        nu juca­to­rul e vandut,doar drep­tul de a juca fotbal si dor in com­pe­ti­tii oficiale,altfel juca­to­rul e liber sa faca ce vrea ,sa joace fotbal cu cine vrea,dar nu oficial…faceti con­fu­zii grave !

        0
        0
        • Sorin Sfirlogea

          Aveți drep­tate, dar uite ce efecte pro­duce expri­ma­rea cre­tină a jur­na­liș­ti­lor spor­tivi. Ei ne vor­besc tot tim­pul de vân­za­rea și cum­pă­ra­rea jucă­to­ri­lor, de parcă ar fi tauri de pră­silă.

          0
          0
    • Jurnal de bord
      Jurnal de bord

      Mihai Fediuc Eroare. Clu­bu­rile cum­pără ser­vi­ci­ile unui spor­tiv. Fap­tul că în presă există o expri­mare cre­tină de genul "l-au cum­pă­rat pe X" nu tre­buie să dis­to­r­sio­neze ade­vă­rul. Nimeni nu e sclav, ca să fie cum­pă­rat și vân­dut.

      0
      0
    • Gratacelo Construct
      Gratacelo Construct

      Jur­nal de bord ser­vi­ci­ile unui spor­tiv sunt numai si numai pres­ta­tia aces­tuia la clu­bul cu care res­pec­ti­vul are con­tract ce inca­seaza un club pen­tru ca cedeaza un juca­tor altui club este con­tract de vanzare cum­pa­rare intre clu­buri si juca­to­rul nu vede nici un ban din acest con­tract clar.Deci juca­to­rul este intra­de­var o MARFA

      0
      0
  4. Vasile Busecan
    Vasile Busecan

    Sti­mati concetateni![vorba lu"nea Nelu]Nici un roma­nas n-o sa poata gindi ca un nor­ve­gian care s-a nas­cut si cres­cut in Norvegia,chiar daca s-a mutat acolo de la vir­sta de 25 de ani si are 10–15 ani vechime.Am cres­cut altfel.ne-am dezvol­tat alte idei des­pre viata fata de ei.Nu avem cum sa inte­le­gem modul lor de viata si gindire.Avind in vedere in ce sta­diu se afla ei fata de noi,nu putem decat sa le dam drep­tate.

    1
    0
  5. Chis Costel
    Chis Costel

    E sim­plu ! În Nor­ve­gia copii sunt pro­pri­e­ta­tea statului.Așa ar tre­bui să fie și în Roma­nia .

    0
    2
    • Vasile Busecan
      Vasile Busecan

      Nici chiar asa!

      0
      0
    • Valentin Cotigã
      Valentin Cotigã

      Pro­pri­e­ta­tea sta­tu­lui? Dar tu ca om ești în pro­pri­e­ta­tea cuiva?

      0
      0
    • Viorica Manea
      Viorica Manea

      La ce emit multi nebuni de pe la noi .….Parin­tii tre­buie aju­tati sa-si cre­asca pus­tii cu sala­rii decente ,locuri de munca ,insa nimeni nu-i poate inlo­cui

      1
      0
  6. Vasile Florian
    Vasile Florian

    Par­la­men­tari români, sa ne uitam bine la ei …poate reu­sesc si dau o lec­tie soci­e­ta­tii nor­ve­giene ca la noi nu mai au nimic de rezol­vat !

    0
    0
  7. Adrian Grigoriu
    Adrian Grigoriu

    astia nu sunt români.

    0
    0
  8. Viorel Gongu
    Viorel Gongu

    con­clu­zionând, care din­tre cele două ţări a dat lumii mai multe inte­li­genţe? Sis­te­mul nor­ve­gian pro­ba­bil că ple­dează pen­tru un sis­tem edu­ca­ţio­nal cen­tra­li­zat , de nivel naţio­nal , sis­tem în care, ca într-un ţarc edu­ca­ţio­nal, după naş­tere copiii vor fi pla­saţi de către geni­tori iar părinţii au obli­ga­ţia să facă alţii, copii pe care să nu-i sufoce cu dra­gos­tea lor, să nu-i ţină în braţa, să nu-i pupe, să nu-i aline ci să le spună să se des­curce cum îi duce capul. Urmă­to­rul pas este absol­vi­rea unor cur­suri care să-ţi dea drep­tul să pro­cre­ezi. dacă nu ai diploma de părinte urmează cas­tra­rea, asta ca să nu spu­nem de even­tu­ala sele­cţie gene­tică a celor care pot avea drep­tul de a face copii!

    2
    0
    • Jurnal de bord
      Jurnal de bord

      Între­ba­rea pe care tre­buie să ți-o pui este dacă sco­pul unui națiuni este să pro­ducă inte­li­gențe (pe care ori­cum nu le urmează nimeni pen­tru că își alege în frun­tea ei hoți și min­ci­noși) sau un nivel de civi­li­za­ție și cul­tură al fie­că­rui cetă­țean ast­fel ca pro­gre­sul să fie vizi­bil și con­stant. Asta e între­ba­rea reală. Și eu cred că — din păcate — răs­pun­sul româ­ni­lor e cel greșit.

      1
      0
  9. Cecilia Martin
    Cecilia Martin

    Suc­ce­sul olim­pi­ci­lor romani are la baza mai multe com­po­nente: inte­li­genta cu care s-au nas­cut, supor­tul (grija asta cu care ne-am nas­cut fata de copii) necon­di­tio­nat al parin­ti­lor (inclu­siv mate­rial care nu e putin deloc) si nu in ulti­mul rand scoala roma­neasca. Ramane de vazut ce face soci­e­ta­tea roma­neasca, clasa poli­tica pen­tru acesti copii de excep­tie si nu numai.

    1
    0
    • Cecilia Martin
      Cecilia Martin

      Ai inte­les cumva ca soci­e­ta­tea roma­neasca si clasa poli­tica are vreun merit? Inseamna ca nu ai citit atent ceea ce am scris. Crede-ma ca am avea mai multi olim­pici daca cei trei fac­tori de suc­ces enu­me­rati de mine s-ar intalni pe ace­easi "strada" in ace­lasi timp.

      0
      0
  10. Janos Papp
    Janos Papp

    in tara avem mai multe si mai impor­tanta pro­bleme de rezol­vat !

    1
    0
  11. Serea Eugen
    Serea Eugen

    Sis­te­mul scan­di­nav a ple­cat de la nece­si­ta­tea reme­di­e­rii unor rea­li­tăţi dure şi a ajuns la abu­zuri şi atro­ci­tăţi. Mi-e teamă că dacă va fi impor­tat la noi, coro­bo­rat cu modul nos­tru ori­gi­nal de a aplica orice, va fi un dez­as­tru cu mult mai mare decât ce se întâm­plă acolo. Ori­cum, ideea că un stat, o soci­e­tate, un sis­tem îţi poate lua copiii, că se pri­cepe el mai bine decât pro­prii părinţi, este una demnă de lite­ra­tura SF de acum câteva dece­nii. Şi tema chiar a fost abor­dată cu suc­ces. Acum lucru­rile doar încep să se ade­ve­rească, pre­cum pro­feţi­ile cele de demult ale oame­ni­lor lui Dum­ne­zeu. Cu o sin­gură dife­renţă: rea­li­ta­tea tinde să depă­şească deja pro­feţi­ile ştiinţifico-fantastice. Către acolo se tinde, către un om luat de mic din fami­lie (din orice fel de fami­lie!) şi "edu­cat" de către sis­tem ca să ajungă un "pro­dus finit" per­fect, cu "zero defecte": un yes­man la ser­vici, un cre­dul al mass-media, un cetă­ţean obe­dient la orice lege, chiar dacă aceasta va încălca Legea lui Dum­ne­zeu. Pen­tru că, nu-i aşa, lăsăm liber­ta­tea de cre­dinţă liberă ori­cui, dar Dum­ne­zeu nu există…

    2
    0
    • Jurnal de bord
      Jurnal de bord

      Cred că exa­ge­rați în sen­sul celă­lalt. Nimeni (deci nici nor­ve­gie­nii) nu ia copiii unei fami­lii decât atunci când con­si­deră că sunt rău tra­tați. Să nu trans­for­măm subiec­tul în ceea ce nu este, un fel de con­spi­ra­ție împo­triva fami­liei, împo­triva indi­vi­du­lui, pusă la cale de rep­ti­li­eni și illu­mi­nati 🙂

      0
      0
    • Serea Eugen
      Serea Eugen

      Nici nu am spus-o în sen­sul acesta! 😀 Dar abu­zuri există şi nu-s puţine. Măr­tu­rie stau fami­li­ile care au dat în jude­cată Bar­ne­ver­ne­tul şi au câş­ti­gat.

      1
      0
    • Jurnal de bord
      Jurnal de bord

      Ceea ce mi se pare per­fect nor­mal și demon­strează că sis­te­mul func­țio­nează. Nu există nici un fel de metrică obiec­tivă pen­tru a apre­cia cali­ta­tea actu­lui de paren­ting, deci e nor­mal să existe un subiec­ti­vism. Jus­ti­ția e cea care corec­tează ero­rile. Să nu uităm că și pre­lu­a­rea mino­ru­lui din fami­lie este apro­bată de o comi­sie con­dusă tot de un jude­că­tor. Deci nu e chiar așa, că vin ăia și-ți iau copi­lul din casă.

      0
      1
    • Serea Eugen
      Serea Eugen

      Jude­că­tor care se poate înşela, atunci când decide să-ţi ia copi­lul. Şi-ţi tre­buie bani, timp, zile libere de la ser­vici, înfrun­ta­rea opro­bi­u­lui public fiindcă eşti deja eti­che­tat ca infrac­tor, spre a-i da în jude­cată şi a-ţi primi îna­poi pro­prii copii, luaţi abu­ziv…

      1
      0
  12. Ana Gateiu
    Ana Gateiu

    eu sint de acord cu acest arti­col.

    0
    0
  13. Jurnal de bord
    Jurnal de bord

    Să reca­pi­tu­lăm:
    Plân­geri solu­ţio­nate de CEDO în peri­oada 2013–2015, împo­triva sta­tu­lui:
    Româ­nia – 17.408
    Nor­ve­gia – 338

    Hotă­râri pro­nu­nţate de CEDO în peri­oada 2013–2015, în legă­tură cu un caz pri­vind sta­tul res­pec­tiv:
    Româ­nia – 492
    Nor­ve­gia – 8
    Con­dam­nări dis­puse printr-o hotă­râre CEDO, în anul 2014, pen­tru cel puţin o încăl­care a drep­tu­ri­lor pre­vă­zute în Con­venţia Euro­peană a Drep­tu­ri­lor Omu­lui:
    Româ­nia – 74
    Nor­ve­gia – 2

    Con­dam­nări dis­puse printr-o hotă­râre CEDO, în anul 2015, pen­tru cel puţin o încăl­care a drep­tu­ri­lor pre­vă­zute în Con­venţia Euro­peană a Drep­tu­ri­lor Omu­lui:
    Româ­nia – 60
    Nor­ve­gia – 0 (zero)

    0
    0
  14. Jurnal de bord
    Jurnal de bord

    Recor­du­rile Româ­niei (spre înțe­le­gere și reflec­ție per­so­nală):
    — Cei mai mulți copii vân­duţi, daţi spre ado­pţie, tra­fi­caţi sau pier­duţi din gene­ra­ţia nedo­rită pro­dusă de poli­ti­cile demo­gra­fice ale lui Nico­lae Ceau­şescu
    — Numă­rul cel mai mare de aban­do­nuri şco­lare per capita din motive mate­ri­ale, reli­gi­oase, per­so­nale
    -Numă­rul cel mai mare de tra­fi­canţi de carne vie pe Europa, numă­rul 1 în ulti­mul top Euro­pol de săp­tămâna tre­cută.
    -Numă­rul cel mai mare de plân­geri şi, res­pec­tive con­dam­nări la Cur­tea Euro­peană a Drep­tu­ri­lor Omu­lui, pen­tru rele tra­ta­mente legate de fami­lie pe care sta­tul nu reu­şeşte să le con­tro­leze.

    0
    0
    • Serea Eugen
      Serea Eugen

      Cunoa­ş­tem lucru­rile aces­tea, nimic nou sub soare. Dar Româ­nia şi Nor­ve­gia sunt două extreme, ambele de nedo­rit: aici, la noi, e ţara nimă­nui, locul unde totul este posi­bil (dacă este spre rău) iar în Nor­ve­gia, e ţara absur­du­lui kafkian, unde dacă stai să ana­li­zezi pen­tru ce se iau copiii unor fami­lii, te întrebi dacă nu cumva întreaga ţară e un imens ospi­ciu…

      1
      0
    • Serea Eugen
      Serea Eugen

      Mulţu­mesc lui Dum­ne­zeu că sunt năs­cut în 1968 şi fac parte din "gene­ra­ţia nedo­rită", operă a lui Ceau­şescu. Alt­fel, navi­gam feri­cit pe canal, tras de jetul de apă de le WC…

      1
      0
    • Gratacelo Construct
      Gratacelo Construct

      cei mai mari tra­fi­canti de carne vie sunt bel­gie­nii si olan­de­jii doar ca acest comert la ei are o aco­pe­rire cat decat legala ,in bel­gia de exem­plu pros­ti­tu­tia este ilegala,de ce ?fiindca nu este vre o lege sem­nata de Rege in care sa fie lega­li­zata pros­ti­tu­tia regele a refu­zat de nenu­ma­rate ori sa sem­neze o ast­fel de lege ,atunci par­la­men­ta­rii bel­gieni sa nu piarda veni­tu­rile care pro­vin din taxele pe aceste prac­tici au facut un fel de ordo­nanta de urgenta care e o semi lege si au spus ,bun regele nu poate semna ca e bol­nav si a sem­nat doar pri­mul minis­tru si minis­trii si gata treaba ,

      0
      0
  15. Francois

    Imi place tex­tul. In ce pri­veste fap­tul ca in Roma­nia sunt mai multi copii olimpci, fata de Nor­ve­gia, nu mi se pare rele­vant. Putem sa avem ori­cati olim­pici, copiii nor­ve­gieni tra­iesc mai bine. Alt­fel zis, Roma­nia da mai multi olim­pici, dar pot ei sa faca car­nati din aceste olim­pi­ade? Nor­ve­gie­nii dau insa olim­pici la schi, la pati­naj etc. ceea ce Roma­nia nu. Deci este evi­dent ptr. toata lumea ca au nivel mai ridi­cat de trai si civi­li­za­tie. Roma­nia tre­buie sa invete de la Nor­ve­gia, ca are ce. Metroul lor e o biji­te­rie teh­nica, merge sin­gur, auto­mat, fara meca­nic, asta zic si eu, in tre­cere. Copiii sunt edu­cati de mici sa devina auto­nomi. Ca pasa­rile. Alta filo­zo­fie de viata. Nu ca sunt con­tra la ce e la noi, dar nici nu-i judec pe ei. La noi un parinte este feri­cit in gene­ral daca odra­sla face o facul­tate. O pros­tie. In multi ani de Occ­ci­dent nu am intal­nit nici maca o data un patron de firma care sa aiba diploma uni­ver­si­tara. Si multi din ei sunt multi-milionari. Mese­ria acolo e la loc de cin­ste. Ai nos­tri in prea mare masura pierd tim­pul si banii in facul­tati INUTILE. In Occi­dent in gene­ral, facul­ta­tea esta abor­data ca o afa­cere. In ea baga timp si bani numai daca stie ca la final scoate ceva din acea diploma. La noi fac si doua facul­tati si pun ben­zina la masini sau lucreaza la ter­mo­pane. Nu cred ca se intam­pla asta in Nor­ve­gia.

    1
    2

Lasă un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *