Timp de mulți ani, după 1989, fotbalul românesc s‑a finanțat din tot felul de inginerii financiare aflate în afara legii sau la limita foarte interpretabilă a ei. Nimeni nu părea să-și facă prea multe griji în privința matrapazlâcurilor din jurul cluburilor de fotbal pentru că cuvântul de ordine era interesul public. De câte ori se aduceau critici felului în care se derulau lucrurile în fotbal, mai marii acestui sport și politicienii care se învârteau pe lângă ei declarau ritos că fotbalul este un fenomen de masă și, în consecință, este în interesul întregii națiuni ca afacerile sponsorilor echipelor să nu fie tulburate.
Într‑o bună zi toate astea s‑au schimbat, după cum bine știm. Din fotbal au dispărut cei mai proeminenți infractori, precum frații Becali, Borcea și alții ca ei. Cluburile s‑au mai curățat de bani negri, jucătorii nu s‑au mai vândut pe bani negri sau cel puțin așa credem acum. Dar toată această justiție aplicată abrupt a lăsat cluburile în situații financiare foarte delicate. Fără bani negri și fără adevărați manageri sportivi, situația echipelor de fotbal a devenit dramatică în cele mai multe cazuri. Singura variantă de a se finanța în mod consistent este participarea la campionatele UEFA, de unde se primesc niște sume frumoase. Iată miza play-off-ului de anul ăsta.
Dar ca să câștigi play-off-ul și să poți finanța clubul pe mai departe, jucătorii trebuie ținuți aproape de club. Nu îți mai permiți să îi lași la națională, de pildă, unde s‑ar putea să se accidenteze în meciurile cu miză. Patriotismul trece prin burtă și dacă îți chiorăie mațele, adică n‑ai bani pentru susținerea clubului, iubirea de țară se domolește brusc. Cam asta e povestea din spatele recentului scandal dintre echipa națională și clubul Steaua. Gigi Becali nu mai e dispus să arunce bani cu lopata în club — a arătat asta de mai multe ori în ultima vreme, iar motivul este că nu-și prea mai permite financiar. Vremurile când învârtea afaceri necurate și bănoase s‑au dus. Așadar clubul trebuie să intre în Liga Campionilor ca să încaseze banii de participare — vreo câteva milioane de euro. Campionatul European de fotbal? Dă‑l încolo!
Celelalte cluburi, care au acceptat să se dispenseze de jucătorii convocați, protestează pe bună dreptate. De ce unii se pot prevala de această obligație și alții nu? Întrebarea e retorică. Clubul de fotbal este o firmă privată și are toate drepturile să-și urmărească interesele. Naționala de fotbal este o reprezentare simbolică a României și trebuie să se prezinte în competiții la cel mai înalt nivel pe care FRF îl poate asigura. Cum trebuie procedat? Care e compromisul corect?
Răspunsul nu e ușor de dat. Fotbalul românesc intern s‑a prăbușit până la un nivel la care supraviețuirea este o luptă. Unii rezistă, alții nu. Cluburi cu nume sonore sunt în pragul dispariției. Iar vina pentru acest dezastru o poartă toți cei care au parazitat acest sport în anii de după ’89. Așa că, până când nu vor reveni în fotbal finanțatori cu bani albi și afaceri la vedere, va trebui să uităm despre performanță în competiții internaționale, inclusiv de rezultate bune ale naționalei de fotbal. Soluția cred că este ceea ce face Hagi cu Viitorul. Din păcate nimeni altcineva nu‑i urmează exemplul.
21:02
acest cantonament nu demonstreaza nimic altceva decat mentalitatea invechita a lui nea puiu
17:01
Afirmatii corecte, afirmatii de nivel discutie in Cismigiu, una peste alta un articol nu foarte grozav. De comentat, dupa parerea mea, era faptul ca „generalul Cascheta” convoaca lotul fara nici un rost, in aceeasi perioada cu cantonamentele echipelor, ca sa ce? Sa joace niste amicale cu echipe de club despre care n‑a auzit nimeni. Asta da isprava a „generalului Iconita”. Si mai e si teribil de critic, pe ton de ameninatre a secretarului de partid adresata unor membri neinsemnati. Generalul „Cascheta-Iconita” e mai penibil ca oricând.