Împarte cu prietenii










Submit

Cazul Vianu

Cazul Vianu își stinge trep­tat eco­u­rile în presă. Va mai răbu­fni de vreo câteva ori poate, ori va fi men­țio­nat în vii­toare dez­ba­teri când fapte ase­mă­nă­toare se vor întâm­pla. Con­clu­zi­ile nu sunt clare în pri­vința pro­fe­so­ru­lui, con­tro­lul minis­te­ru­lui nu s-a pro­dus încă din motive de vacanță. Însă eu nu cred că pro­fe­so­rul și com­por­ta­men­tul său sunt cheia aces­tei povești — sunt aproape sigur că ancheta va dovedi că nu-și pune ele­vii să se roage în genunchi pen­tru un punct în plus. Cheia poveș­tii este răz­bo­iul împo­triva sis­te­mu­lui de edu­ca­ție public.

Sunt unii care l-au por­nit, ca pe o cru­ci­adă. Au hotă­rât că școala publică nu e bună. Așa e, cali­ta­tea e slabă. Însă solu­ția lor e una radi­cală: s-o desfi­in­țăm. S-o radem de pe fața pămân­tu­lui. Și să înce­pem, bine­în­țe­les, cu pro­fe­so­rii. După ce îi vom fi făcut una cu pămân­tul, școala publică va dis­pă­rea de la sine. Alții li se ală­tură doar pen­tru că e la modă să voci­fe­rezi împo­triva cuiva, de pre­fe­rință a sta­tu­lui. Ca urmare puz­de­rie de arti­cole au răsă­rit ca ciu­per­cile după ploaie des­pre cazul Vianu. Nimeni nu știe exact ce s-a întâm­plat acolo, dar toți au o părere. Proastă, firește.

De par­tea cea­laltă, can­to­nați în bine­cu­nos­cuta lor ina­dec­vare soci­ală, pro­fe­so­rii pro­tes­tează împo­triva ata­cu­ri­lor la adresa bre­slei lor. Nu e drept să fie luați în șuturi. Nu sunt toți corupți și incom­pe­tenți. Iar ata­cu­rile împo­triva șco­lii publice sunt în rea­li­tate o pro­mo­vare a șco­li­lor pri­vate și au ca rezul­tat desfi­in­ța­rea drep­tul la edu­ca­ție gra­tu­ită. Tâm­pe­nia asta din urmă este capo­do­pera lui Vasile Ernu, care mai face o fentă de stânga, încer­când să ide­o­lo­gi­zeze o dez­ba­tere mult mai impor­tantă decât mize­ri­ile poli­tice din capul lui. Ernu e un spă­lat pe cre­ier — nimic nou aici — care vrea să detur­neze o dez­ba­tere nece­sară des­pre edu­ca­ție și învă­țământ prin for­mu­lări de genul "Dis­cre­di­ta­rea ideii de sis­tem public gra­tuit şi uni­ver­sal". A nu se con­funda pro­blema reală cu fițele de oraș ale unor părinți care cred că sin­gu­rul lucru pe care îl dato­rează copi­i­lor se tra­duce în banii cu care le plă­tesc școala.

De fapt e o lipsă acută de dia­log între cadrele didac­tice și soci­e­tate. Pri­mii nu vor să se miște de pe pozi­ți­ile lor pen­tru că le e frică de schim­bare, cei­lalți habar n-au ce vor de la școală. Cred că pri­mul pas pen­tru fie­care din­tre aceste părți e să recu­noască aceste sim­ple ade­vă­ruri. Nu rezolvă pro­blema, dar cre­ează pre­miza unui dia­log. Căci absența aces­tui dia­log e moti­vul pen­tru care unii părinți se simt ten­tați să se îndrepte spre școala pri­vată. Pen­tru că acolo rela­ți­ile sunt comer­ci­ale, ceva ce ei pot înțe­lege și accepta ușor: plă­tești și ești ser­vit cu un copil minu­nat și un cer­ti­fi­cat de exce­lență în paren­ting. Ce poate fi mai recon­for­tant?

În ochii româ­nu­lui școala face parte din sta­tul defect și corupt și pri­mește ace­leași cri­tici pre­cum sis­te­mul de sănă­tate, admi­nis­tra­ți­ile locale șamd. Iar opțiu­nea pen­tru pri­vat e recu­lul firesc în fața corup­ției și incom­pe­ten­ței: se duc acolo unde pot să pre­tindă cali­tate con­tra unei sume de bani, adică la școala pri­vată sau la cli­nica pri­vată. Că nici acolo nu pri­mesc ce au nevoie, e o altă dis­cu­ție. Să nu ne amă­gim că în șco­lile pri­vate pro­fe­so­rii sunt alt­ci­neva decât foști pro­fe­sori de la stat care și-au tras un rân­jet peste scârba per­so­nală față de mese­rie și peste incom­pe­tență, de dra­gul bani­lor pe care îi pri­mesc.

Dar în rea­li­tate nu e nici o cam­pa­nie sis­te­ma­tică de deni­grare a șco­lii publice. Nu stă nimeni ascuns în vreun beci obs­cur și urzește pla­nuri male­fice con­tra pro­fe­so­ri­lor din șco­lile publice. Ati­tu­di­nea asta de tip "sun­tem per­se­cu­tați" nu face decât să țină pro­fe­so­rii în situ­a­ția în care se află: prost plătiți, lip­siți de for­mare pro­fe­sio­nală, cu manu­ale făcute de șpă­ga­rii care con­tro­lează sis­te­mul, lip­siți de res­pec­tul și recu­noaș­te­rea soci­e­tă­ții. Nimeni n-a câști­gat vreo­dată res­pect afir­mând că și con­cu­ren­tul său e la fel de prost. Ca bene­fi­ci­ari ai unor sis­teme de edu­ca­ție, publice sau pri­vate, nu sun­tem inte­re­sați de o com­pe­ti­ție între incom­pe­tențe.

Solu­ția e în egală măsură sim­plă și extrem de difi­cilă. Pro­fe­so­rii ar tre­bui să se scoale din letar­gia în care se com­plac și să facă ceva con­cret. Să pro­pună niște lucruri feza­bile. Să vină cu o stra­te­gie cre­di­bilă gân­dită de ei. Să sta­bi­lească niște cri­te­rii după care îi vor eli­mina din sis­tem pe cei care sunt defi­ni­tiv și ire­vo­ca­bil incom­pe­tenți. Și, în pri­mul rând, să accepte că ei tre­buie să facă parte din solu­ție. Pen­tru că dacă nu fac parte din solu­ție, înseamnă că fac parte din pro­blemă.


Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant

Share on Pinterest
There are no images.
Împarte cu prietenii










Submit

Comentarii:


Lasă un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *