Din când în când aflăm din presă ori din rețelele sociale că s‑a mai întâmplat ceva groaznic în occident. Că lucrurile în paradisul de pe pământ — așa cum uneori ne imaginăm ceea ce se află la vest de noi — nu merg chiar atât de bine pe cât ne închipuim. Și că, în ciuda impresiei generale de superioritate economică, socială și politică a societății occidentale, vestul nu este un model pentru noi. Sau, mai bine spus, nu ar trebui să fie. Căci e decadent și putred până în rădăcinile sale și spoit la suprafață cu o pojghiță de aur care ne ia ochii și să ne înșele.
Occidentul a repudiat religia scoțând‑o din viața publică și declarând că aplicarea preceptelor bisericii este o chestiune pur privată ce privește fiecare persoană, dar nu societatea în ansamblul ei. Occidentul a acceptat homosexualitatea și parteneriatul civil homosexual. Occidentul privește copilul ca pe o ființă independentă, ce nu se află în proprietatea părinților săi și care al cărei drept la viață și fericire poate însemna că societatea decide să îl separe de niște părinți abuzivi. Și pentru că toate astea și multe altele sunt în vehementă contradicție cu ortodoxia noastră națională, sfântă și absolută, există o singură posibilă concluzie: occidentul l‑a ucis pe Dumnezeu.
O, și tare mult ne place să auzim această frază! E atât de plăcut să dărâmi de pe piedestal un idol la înălțimea căruia nu poți să te ridici! Căci zeci de ani românii au visat la acest occident, la libertățile sale inimaginabile pentru societatea comunistă în care trăiau, la abundența sa materială despre care puteau doar să viseze. Tot ce era bun venea din vest, tot ce era dezirabil se afla în vest, tot ce era important era la vest, tot ce merita știut era formulat de vest. Și într‑o zi vestul n‑a mai fost intangibil, într‑o zi vestul a devenit o posibilitate concretă. Tot ce trebuia să facem era să ne ridicăm la nivelul propriilor noastre idealuri. N‑avea cum să fie greu. Visasem îndelung la asta, aveam deci voința. Și apoi au trecut douăzeci și cinci de ani, însă vestul a rămas tot undeva departe de noi. Cu avionul ajungem în maxim trei ore acolo, cu civilizația suntem însă la zeci de ani distanță.
Noi ne zbatem în continuare într‑o societate condusă de incompetenți și corupți pe care nu‑i avem puterea sau priceperea de a‑i înlătura, ba chiar ne plac și‑i aplaudăm zgomotos. Și devenim asemenea lor cu fiecare zi.
Noi ne înjurăm reciproc, împărțiți în tabere de manipulările abile ale unor televiziuni construite exact pentru acest scop. Și devenim mai răi cu fiecare zi.
Noi ne-am distrus agricultura și orice urmă de industrie ca să trăim “modern” din importuri și negoțuri mici. Și devenim mai săraci și mai dependenți cu fiecare zi.
Nouă nu ne mai trebuie arta și am repudiat‑o undeva la subsolul societății, aducându-ne aminte de ea doar când se mai prăpădește vreun monstru sacru al ei, când ne revoltăm ipocrit că “nu se face nimic pentru artiști”. Și devenim mai urâți cu fiecare zi.
Noi am asistat pasivi la exodul medicilor, alungați în occident de lipsa noastră de interes pentru a le oferi o perspectivă profesională. Și suntem mai bolnavi și mai ipohondri în fiecare zi.
Noi am adus sistemul de educație la nivelul în care mai bine de jumătate din absolvenți sunt analfabeți funcționali. Și suntem mai proști cu fiecare zi.
Noi am construit o societate în care biserica e o corporație profitabilă, cu afaceri profitabile și influență politică, crezând prostește că astfel îl aducem pe Dumnezeu lângă noi. Și suntem mai umili și mai obedienți cu fiecare zi.
Am construit o țară în care domnesc înșelătoria, ipocrizia, oportunismul cinic, impostura și minciuna. Am construit o țară în care trebuie să vină alții din afară ca să facă puțină ordine și să readucă un dram de normalitate. O țară în care noi înșine nu mai contăm. O țară în care oamenii nu sunt importanți.
Occidentul l‑a ucis pe Dumnezeu? Poate că da, nu sunt sigur. Ar trebui să ne preocupe? Nu știu. Probabil, într‑o anumită măsură. Însă dacă e ceva ce ar trebui să ne sperie îngrozitor, să ne dea coșmaruri și să ne facă nopțile albe, nu soarta Dumnezeului din apus e aceea. Noi am comis aici o crimă infinit mai gravă. În România l‑am ucis pe Om.
20:02
Sant cateva tari occidentale care vor parasi alianta nord- atlantica se vor alia cu” cel ce va fi tarat in razboi ” cu Israelul si chiar va lupta impotriva lui asa ca nimic nou ptr cei ce studiaza Biblia! Dumnezeu sa se indure de ei! Amin
19:02
Si tot occidentul a inventat o mare tampenie:-
Drepturile omului ‚in spatele caruia sa ascund cele mai mari atrocitati!
16:02
Occidentul se sinucide încet,dar sigur!
13:02
Imi cer scuze ca revin. Sunt teribil de mirat ca acest subiect, atat de profund si de bine abordat de tine, nu starneste comentarii si interes…Sa fie oare tocmai din pricina faptului ca “ne-am sinucis”? Sau sa fie o banala superficialitate, des intalnita la “postacii” standard, iubitori de subiecte corporatiste si comerciale?
9:02
“Dupa Chipul si Asemanarea Sa”. Deci, in totalitate Dumnezeu. Pentru ca “asemanarea” semnifica altceva decat chipul. Este spiritul. Altfel, ar fi cel mai pur si grotesc pleonasm si, s‑ar darama toata credinta despre creatie.
Da! Omul este intruchiparea lui Dumnezeu. Si, DA! Ai perfecta dreptate! L‑am ucis pe OM! Deci, clar, Noi l‑am ucis pe Dumnezeu! Intr-un fel Ne-am sinucis.