La Colectiv, în club, patronii au vrut să facă bani. Nici prin gând nu le‑a trecut să omoare pe cineva. Dar când a fost vorba despre siguranța clienților, despre regulile de evacuare, despre protecția împotriva incendiilor au zis “lasă, că merge și-așa”. De ce să mai dea bani pe tot felul de ignifugări și reamenajări? Doar nu li s‑o întâmpla chiar lor să le moară clienții din cauza vreunui incendiu…
La Colectiv, în club, cei de la ISU au vrut să facă să fie bine. Au fost în control, de mai multe ori. Și nici vorbă că ar fi vrut să îngăduie moartea cuiva. Dar când a fost vorba să verifice cât de sigură e clădirea, cât de periculos e să fie organizate concerte în ea, au zis “lasă, că merge și-așa”. De ce să nu ia și ei o șpăguță mică? Că doar au salarii mici și nu li s‑o întâmpla chiar lor așa ghinion, să fie prinși cu controale fictive…
În spitalele din România, medicii au vrut să evite infecțiile nosocomiale. Nici prin gând nu le‑a trecut să omoare pe cineva. Au dat cu dezinfectant din ăla de la firma Hexi Pharma, privilegiații sistemului de sănătate, de la care cumpărau cu cel mai mare preț de pe piață. Dar când au văzut că totuși infecții apar, că lucrurile nu‑s în regulă, au zis “lasă, că merge și-așa”. De ce să se pună rău cu șefii cei mari, care‑s mână‑n mână cu furnizorul? Doar nu li s‑o întâmpla chiar lor să le moară pacienți din cauza infecțiilor contractate în spital…
În Ministerul Sănătății, funcționarii au vrut să favorizeze firma Hexi Pharma, să o ajute să câștige licitațiile. Nici vorbă că ar fi vrut să îngăduie moartea cuiva. Dar când a fost vorba să verifice calitatea produselor pe care le distribuie în spitale, au zis “lasă, că merge și-așa”. De ce să nu ia și ei o șpăguță mică? Că doar au salarii mici și nu li s‑o întâmpla chiar lor așa ghinion, să fie prinși că achiziționează produse diluate…
Pe stadionul Dinamo, medicul echipei a vrut să‑l salveze pe Patrick Ekeng. Nici prin gând nu i‑a trecut să‑l lase să moară. Dar când a fost vorba să se echipeze cu ceea ce trebuie, să acționeze organizat și profesionist în caz de accidente sportive, a zis “lasă, că merge și-așa”. Deja murise un fotbalist de la Craiova sub privirile lui. Doar nu i s‑o întâmpla chiar lui să‑i moară încă unul în mâini…
În țara lui “merge și-așa” nimic nu se va schimba până când nu vom recunoaște că suntem superficiali și iresponsabili. Până când nu vom admite — nu unii, ci toți, absolut toți — că așa nu se mai poate, așa nu mai merge. Că trebuie să ne schimbăm, începând cu noi înșine.
La stadionul Dinamo, fanii îl plâng pe Patrick Ekeng. Unul dintre ei a redat perfect modul cum ne raportăm noi, românii, la astfel de tragedii, născute din neglijență și superficialitate:
A fost foarte tragic. Ambulanța a venit după trei minute… trebuia oprit meciul… asta e, așa a vrut Dumnezeu, mergem înainte.
Ai înțeles, Patrick? Asta e, băiete. Așa a vrut Dumnezeu. Noi? Nu-ți face griji, o să ne șmiorcăim nițel, că așa se face la mort și pe urmă mergem înainte. Nu schimbăm nimic, că merge și-așa.
19:05
Asta e, Romsilva, mergem mai departe.…