La Co­lec­tiv, în club, pa­tro­nii au vrut să facă bani. Nici prin gând nu le‑a tre­cut să omoare pe ci­neva. Dar când a fost vorba des­pre si­gu­ranța cli­en­ți­lor, des­pre re­gu­lile de eva­cu­are, des­pre pro­tec­ția îm­po­triva in­cen­di­i­lor au zis “lasă, că merge și-așa”. De ce să mai dea bani pe tot fe­lul de ig­ni­fu­gări și rea­me­na­jări? Doar nu li s‑o în­tâm­pla chiar lor să le moară cli­en­ții din ca­uza vre­u­nui incendiu…

La Co­lec­tiv, în club, cei de la ISU au vrut să facă să fie bine. Au fost în con­trol, de mai multe ori. Și nici vorbă că ar fi vrut să în­gă­duie moar­tea cuiva. Dar când a fost vorba să ve­ri­fice cât de si­gură e clă­di­rea, cât de pe­ri­cu­los e să fie or­ga­ni­zate con­certe în ea, au zis “lasă, că merge și-așa”. De ce să nu ia și ei o șpă­guță mică? Că doar au sa­la­rii mici și nu li s‑o în­tâm­pla chiar lor așa ghi­nion, să fie prinși cu con­troale fictive…

În spi­ta­lele din Ro­mâ­nia, me­di­cii au vrut să evite in­fec­ți­ile no­so­co­mi­ale. Nici prin gând nu le‑a tre­cut să omoare pe ci­neva. Au dat cu dez­in­fec­tant din ăla de la firma Hexi Pharma, pri­vi­le­gi­a­ții sis­te­mu­lui de să­nă­tate, de la care cum­pă­rau cu cel mai mare preț de pe piață. Dar când au vă­zut că to­tuși in­fec­ții apar, că lu­cru­rile nu‑s în re­gulă, au zis “lasă, că merge și-așa”. De ce să se pună rău cu șe­fii cei mari, care‑s mână‑n mână cu fur­ni­zo­rul? Doar nu li s‑o în­tâm­pla chiar lor să le moară pa­cienți din ca­uza in­fec­ți­i­lor con­trac­tate în spital…

În Mi­nis­te­rul Să­nă­tă­ții, func­țio­na­rii au vrut să fa­vo­ri­zeze firma Hexi Pharma, să o ajute să câștige li­ci­ta­ți­ile. Nici vorbă că ar fi vrut să în­gă­duie moar­tea cuiva. Dar când a fost vorba să ve­ri­fice ca­li­ta­tea pro­du­se­lor pe care le dis­tri­buie în spi­tale, au zis “lasă, că merge și-așa”. De ce să nu ia și ei o șpă­guță mică? Că doar au sa­la­rii mici și nu li s‑o în­tâm­pla chiar lor așa ghi­nion, să fie prinși că achi­zi­țio­nează pro­duse diluate…

Pe sta­dio­nul Di­namo, me­di­cul echi­pei a vrut să‑l sal­veze pe Pa­trick Ekeng. Nici prin gând nu i‑a tre­cut să‑l lase să moară. Dar când a fost vorba să se echi­peze cu ceea ce tre­buie, să ac­țio­neze or­ga­ni­zat și pro­fe­si­o­nist în caz de ac­ci­dente spor­tive, a zis “lasă, că merge și-așa”. Deja mu­rise un fo­tba­list de la Crai­ova sub pri­vi­rile lui. Doar nu i s‑o în­tâm­pla chiar lui să‑i moară încă unul în mâini…

În țara lui “merge și-așa” ni­mic nu se va schimba până când nu vom re­cu­noaște că sun­tem su­per­fi­ci­ali și ires­pon­sa­bili. Până când nu vom ad­mite — nu unii, ci toți, ab­so­lut toți — că așa nu se mai poate, așa nu mai merge. Că tre­buie să ne schim­băm, în­ce­pând cu noi înșine.

La sta­dio­nul Di­namo, fa­nii îl plâng pe Pa­trick Ekeng. Unul din­tre ei a re­dat per­fect mo­dul cum ne ra­por­tăm noi, ro­mâ­nii, la ast­fel de tra­ge­dii, năs­cute din ne­gli­jență și superficialitate:

A fost foarte tra­gic. Am­bu­lanța a ve­nit după trei mi­nute… tre­buia oprit me­ciul… asta e, așa a vrut Dum­ne­zeu, mer­gem înainte.

Ai în­țe­les, Pa­trick? Asta e, bă­iete. Așa a vrut Dum­ne­zeu. Noi? Nu-ți face griji, o să ne șmi­orcăim nițel, că așa se face la mort și pe urmă mer­gem îna­inte. Nu schim­băm ni­mic, că merge și-așa.


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. daniel lupu

    Asta e, Rom­silva, mer­gem mai departe.…


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.