Împarte cu prietenii










Submit

A treia sciziune. Victoria anarhiștilor.

Româ­nia con­tem­po­rană nu este pro­du­sul hazar­du­lui, ci evo­lu­ția poli­tică firească a unei popu­la­ții ex-comuniste, ghi­do­nată îndemâ­na­tic de câțiva păpușari cu pro­funde cunoș­tințe de mani­pu­lare a mase­lor. Și, dacă vă îndo­iți o clipă de asta, vă invit să par­cur­gem împre­ună o scurtă retros­pec­tivă a ulti­mi­lor 26 de ani.

Mai întâi am avut o primă sci­ziune, aceea a Româ­niei for­mată din două stra­turi dis­tincte: oame­nii sis­te­mu­lui și oame­nii mun­cii. Pri­mii știau cum merge treaba prin țara asta și stă­pâ­neau per­fect arta pro­pa­gan­dei. Cei­lalți erau niște bieți dobi­toci, tâm­piți de zeci de ani de comu­nism, care cre­deau că demo­cra­ția înseamnă că cineva vine și te îndes­tu­lează pe gra­tis. Sin­gura treabă a popo­ru­lui era să-l găsească pe șeful ăla minu­nat care știe cum să des­chidă baie­rele pun­gii și să împartă gene­ros tutu­ror. Pro­fi­tând de această ilu­zie națio­nală, oame­nii sis­te­mu­lui au deve­nit poli­ti­cieni și antre­pre­nori, au pus mâna pe tot ce era de furat din țara asta și s-au căpă­tuit prin hoție prac­ti­cată fără jenă, la vedere.

Îndată după aceea s-a pro­dus a doua sci­ziune majoră, oame­nii mun­cii s-au împăr­țit în două grupe. Unii s-au dus spre fir­mele pri­vate și au deve­nit resurse umane, cum s-ar zice tot un fel de oame­nii mun­cii. Firme de apar­ta­ment și mai apoi mul­ti­na­țio­nale ver­sate în inva­da­rea unor piețe emer­gente i-au pri­mit cu bra­țele des­chise ca să-și por­nească afa­ce­rile într-o Româ­nie avidă de con­sum. Ăilalți oameni ai mun­cii, ceva mai puțini, au rămas în slu­jba poli­ti­cie­ni­lor și au deve­nit func­țio­nari publici. Adică s-au spe­cia­li­zat în a-i ține pe oame­nii mun­cii departe de poli­ti­cieni.

Din­tre toate par­ti­dele, FSN-ul și urma­șii săi poli­tici — până la PSD-ul de azi — au stă­pâ­nit cel mai bine arta de a-i motiva pe func­țio­na­rii publici să apere mete­re­zele corup­ției de stat. Armate de poli­țiști, con­țo­piști și alte cate­go­rii de incom­pe­tenți au făcut zid în fața cetă­țea­nu­lui pen­tru ca el să nu vadă, să nu audă și să nu înțe­leagă cum este furat în fie­care zi. Pen­tru ser­vi­ci­ile lor au fost recom­pen­sați din când în când cu câte o amă­râtă de creș­tere sala­ri­ală, semn că stă­pâ­nii sunt milos­tivi, dar cu măsură.

De ceva vreme a înce­put a treia sci­ziune. Oame­nii mun­cii, ăia care mun­cesc la pri­vat, s-au împăr­țit și ei în două. Prima cate­go­rie a rămas fidelă ideii de demo­cra­ție, în sen­sul că ei se duc la vot o dată la patru ani și pe urmă suportă con­se­cin­țele deci­ziei luate de majo­ri­tate. Par împă­cați cu soarta lor și exer­sează mono­ton acest ritual al meca­ni­cii demo­cra­tice. Sunt înre­gi­men­tați poli­tic clar și au opțiuni rela­tiv sta­bile. Logica lor e sim­plă: să ne fure, dar să facă și ceva pen­tru noi. Niște panse­luțe, niște pal­mi­eri, niște băn­cuțe colo­rate.

Cea­laltă parte, tot mai nume­roasă, a luat calea anar­his­mu­lui. Sta­tul este incom­pe­tent, corupt și impo­si­bil de cori­jat. Deci nu are rost să-și bată capul cu el. Așa că sta­tul nu există pen­tru ei. Viața lor se des­fă­șoară inde­pen­dent de orice auto­ri­tate sta­tală sau locală. Ori­când se inter­sec­tează cu aces­tea, se des­curcă. Indi­fe­rent cum: cu șpagă, cu rela­ții. Impor­tant e să mini­mi­zeze inte­rac­țiu­nile cu func­țio­nă­ri­mea, cu biro­cra­ția admi­nis­tra­tivă. Sunt con­vinși că poli­ti­cie­nii sunt toți niște ban­diți, că func­țio­na­rii sunt toți corupți și proști și că ăia care mai cred în demo­cra­ție sunt niște fra­ieri. Ei sunt deș­tepți pen­tru că și-au dat seama cum merg tre­bu­rile și că e mai bine să te doară în cur de poli­tică pen­tru că nimic bun nu va ieși din așa ceva. Nici­o­dată. Nu merită să voteze. Mai bine merg la munte, la mare, la mall. Româ­nia? O cauză pier­dută, tre­buie să fii un bou ca să-ți mai pese. Sin­gu­rul lucru care are rost e să-ți vezi de inte­re­sele tale per­so­nale. De feri­ci­rea ta, de burta pro­prie, de plo­zii tăi, de cariera ta.

Cam asta s-a întâm­plat în Bucu­rești. Majo­ri­ta­tea celor care nu s-au dus la vot au ace­eași expli­ca­ție: n-are rost. Ăștia ori­cum fură, buge­ta­rii tot incom­pe­tenți sunt, țara asta nu se mai face bine. De ce să ne mai batem capul? Mai bine să fim feri­ciți. Să mân­căm, să bem, să cum­pă­răm. În fond o sin­gură viață are omul. Sta­tul de drept? Româ­nia? Corup­ția? DNA? Demo­cra­ția? Hai, frate, lasă-mă cu pros­ti­ile astea! Și, dacă pri­vim rezul­ta­tele din Bucu­rești din această per­spec­tivă, tre­buie să recu­noaș­tem: anar­hiș­tii au câști­gat.

De din­colo de teo­ri­ile lor inte­li­gente și supe­ri­oare, madam Firea zâm­bește cu recu­noș­tință. Nu votan­ții ei au făcut-o pri­mar. Cu cât mai mulți anar­hiști, cu atât mai sigur că oameni ca ea vor fi la con­du­cere.


Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant


Share on Pinterest
There are no images.
Împarte cu prietenii










Submit

Comentarii:


Lasă un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *