Împarte cu prietenii










Submit

Stereotipuri cu români

Toată lumea e de acord că în Româ­nia lucru­rile nu merg cum tre­buie și când spun toată lumea mă refer mai ales la români. Ine­vi­ta­bil, când înce­pem să dise­căm moti­vele pen­tru care avem atâ­tea pro­bleme, după ce epu­i­zăm vino­vă­ți­ile altora prin­tre care rușii, ame­ri­ca­nii, ungu­rii, evreii și hoar­dele migra­toare, ajun­gem la noi înșine și la rela­ția pe care o avem cu aceste pro­bleme. Între­ba­rea pe care ne-o punem, mai devreme sau mai târ­ziu, este: sunt româ­nii cauza sau doar vic­ti­mele aces­tor pro­bleme? Răs­pun­sul nu e ușor, desi­gur, motiv pen­tru care nu prea putem cădea de acord asu­pra ade­vă­ru­lui. Și, așa cum ne stă nouă bine, în loc să con­ti­nuăm stră­da­nia de a-l afla, ne mul­țu­mim cu niște șabloane men­tale pre­fa­bri­cate.

Pozi­ti­viș­tii spun că româ­nii sunt ok, că nu sun­tem mai răi decât alții — ba dim­po­trivă! — și că sin­gura pro­blemă pe care o avem este că nu știm să ne încu­ra­jăm mai mult, să ne apre­ciem cali­tă­țile la ade­vă­rata lor valoare. Și urmează apoi un lung pomel­nic de inven­ta­tori români, de oameni de cul­tură, de copii olim­pici și spor­tivi renu­miți. Cri­ti­cile aduse româ­ni­lor sunt repu­di­ate cu mânie și dis­preț: ia mai ter­mi­nați, dom'le, cu ste­re­o­ti­pu­rile astea legate de români! Ade­sea, din­colo de acest pozi­ti­vism bom­bas­tic, un obser­va­tor atent ar sesiza alt­ceva. Și anume că pozi­ti­viș­tii vor să se dis­culpe pe sine de păca­tele nației din care fac parte, dar pen­tru că e jenant să te lauzi doar pe tine și să spui eu nu sunt așa, găsesc de cuvi­ință să absolve de vină toată nația. Un fel de mân­tu­ire națio­nală de păcate.

Nega­ti­viș­tii zic că româ­nii sunt suma tutu­ror rele­lor de pe pământ, că sunt hoți, min­ci­noși și leneși și — mai impor­tant decât atât — nu există nici o șansă de îndrep­tare a lor. Sun­tem con­dam­nați să băl­tim în pro­pri­ile noas­tre păcate, inca­pa­bili să pro­gre­săm, lip­siți de dorința îndrep­tă­rii. Româ­nia este deci un soi de iad, iar ceea ce poate face un om inte­li­gent este să-și așeze viața de așa natură încât să nu fie afec­tat de efec­tele dez­as­tru­oase cau­zate de români. Este ade­sea expu­ne­rea de motive pe care o regă­sim în dis­cur­sul celor ce pleacă defi­ni­tiv din țară, scâr­biți de o națiune des­pre care spun că nu e capa­bilă de nimic bun. Sin­gura solu­ție rezo­na­bilă este să pună o cât mai mare dis­tanță între ei și ori­gi­nile lor, de care se ruși­nează.

Prag­ma­ti­cii zic că nu-i inte­re­sează cla­si­fi­că­rile astea, care de fapt nici nu mai au sens în lumea modernă de azi. Sun­tem fie­care pe cont pro­priu și tre­buie să ne croim dru­mul în viață prin mij­loa­cele pe care le avem la îndemână, fără să ne mai cram­po­năm de noțiuni pre­cum patrie și națiune. Româ­nii sunt doar un alt popor pre­cum ori­care altul. Lucru­rile care con­tează sunt cum prind redu­ce­rea aia mare sau mie ce-mi iese la afa­ce­rea asta. Totul se măsoară în bani, iar banii n-au națio­na­li­tate.

Există desi­gur nuanțe și com­bi­na­ții ale aces­tor ati­tu­dini, însă aceste trei curente de opi­nie le întâl­nesc cel mai frec­vent în rân­dul româ­ni­lor. Nici una din­tre ele nu mi se pare ade­vă­rată până la capăt. E greu să fii pozi­ti­vist, de pildă, când con­stați că moro­șe­nii au ales un pri­mar aflat la închi­soare nu pen­tru pre­zump­tive vino­vă­ții, ci pen­tru că a fost prins cu mita în buzu­nar și pen­tru că a ame­nin­țat cu moar­tea pe cel care l-a denun­țat. Poate pen­tru că în Mara­mu­reș rezol­va­rea prin vio­lență a dis­pu­te­lor nu e chiar neo­biș­nu­ită. Iar mita nu-i mită, ci plată cin­stită pen­tru un ser­vi­ciu fur­ni­zat, de pildă o favoare neme­ri­tată sau o exo­ne­rare de la litera legii. Și uite ajun­gem la teo­ria prag­ma­ti­ci­lor care nu prea se încurcă de noțiuni pre­cum stat de drept și jus­ti­ție — totul e pe bani, ceea ce iarăși nu cred. E însă impo­si­bil să rămâi în tabăra nega­ti­viș­ti­lor când vezi că există și lucruri bune care se întâm­plă în jur și pe care tre­buie doar să te inte­re­seze să le observi, să nu le treci cu vede­rea. De obi­cei e vorba de comu­ni­tăți mici, de idei fru­moase puse în prac­tică, de oameni care trans­formă vise în rea­li­tate — încă n-am ajuns la pro­iect mari și impre­sio­nante, dar, dacă am învăța să însu­măm lucru­rile bune, poate că am avea și rea­li­zări pe măsură.

Pro­ba­bil că ar tre­bui să ne scu­tu­răm de toate aceste ste­re­o­ti­puri pe care tot noi le-am inven­tat și să prac­ti­căm rea­lis­mul. Ascunzându-ne defec­tele și lăudându-ne neîn­ce­tat cu vir­tuți dis­cu­ta­bile, nu vom fi nici­o­dată mai buni decât sun­tem. La fel, cre­zând că sun­tem defi­ni­tiv con­dam­nați la eșec, nu vom reuși nimic nota­bil. E nevoie de cura­jul de a ne auto­iro­niza pen­tru defec­tele noas­tre, de modes­tia de a ne apre­cia cu măsură cali­tă­țile și de o doză zdra­vănă de edu­ca­ție care să ne învețe să le corec­tăm pe pri­mele și să le valo­ri­fi­căm pe cele din urmă. Căci edu­ca­ția e sin­gu­rul mod d e a ieși din ste­re­o­tip și de a merge îna­inte.


Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant

Share on Pinterest
There are no images.
Împarte cu prietenii










Submit

Comentarii:


  1. daniel

    Ai pus cumva dege­tul pe rana: "edu­ca­tia". Ar fi inte­re­sant acum de vazut din ce motiv avem, cu ade­va­rat, o pro­blema cu edu­ca­tia. Nu-s nici "pozi­ti­vist", nici "nega­ti­vist", imi place sa cred ca sunt rea­list. Daca putem vorbi in Roma­nia de o tra­dite, aceasta nu poate fi decat o "tra­di­tie rurala". Con­form aces­tei tra­di­tii, nu-i nevoie de multa scoala, tre­buie sa fii gos­po­dar ("decat codas la oras, mai bine in satul tau frun­tas"). Toate bune si fru­moase pana la veni­rea comu­nis­ti­lor care au creat "clasa mun­ci­toare". "Taranul-muncitor" la oras, struto-camila dez­ra­da­ci­nata, nos­tal­gica, moder­ni­zata si edu­cata pe juma­tate, cu deri­va­tele ei alco­o­lice, infrac­tio­nale, raz­vra­tite (vezi taranii-muncitori ai ani­lor 60–70 din Bra­sov etc). Munca a deve­nit o rusine. "Lasa ca des­tul am mun­cit eu. Sa-mi ajut odra­sla sa invete cat de cat si sa gaseasca un loc cal­dut sa nu mai mun­ceasca". Iata pei­sa­jul social in care ne gasim. Tarani ade­va­rati, cuminti si inte­lepti, de peste 80 de ani, "tarani-muncitori" pen­sio­nari (in cea mai mare parte nos­tal­gici sau resemnati)unii vie­tu­i­tori la bloc, altii nave­tisti intre locul de bastina,acum para­gi­nit si bloc, altii degra­dati com­plet. Si tine­rii. Multi ple­cati dupa bani in strai­na­tate. Putini ramasi la sate, fara "busola". Doar cu inter­net, mobil si tableta. La oras, in mare parte sco­liti (a nu se citi edu­cati), fitosi, super­fi­ci­ali. Educatia?.Putini au timp si chef de ea. Si inte­lec­tu­a­lii. Din ce in ce mai putini si cu vocea din ce in ce mai stinsa. Si poli­ti­cia­nul, edu­cat sau incult, este deo­po­triva con­sti­ent de fap­tul ca un elec­to­rat nee­du­cat este usor de mani­pu­lat si, in spa­tele unor decla­ra­tii sfo­rai­toare, con­tri­buie incor­pore la men­ti­ne­rea dez­as­tru­lui pri­vind edu­ca­tia. Exista iesire din aceasta situ­a­tie? Da. Dar fara secu­risti si comu­nisti vop­siti in soci­a­listi si libe­rali.

    1
    0
  2. Muresan Rodica
    Muresan Rodica

    edu­ca­tia e solu­tia, DAR, nu prea are cine s-o faca

    0
    0

Lasă un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *