Împarte cu prietenii










Submit

Abuzați-ne, că ne place!

Par­la­men­tul Româ­niei votează legi favo­ra­bile corup­ției și nimeni nu are nimic de obiec­tat. Pro­ba­bil că ne place așa, vrem să fim con­duși de infrac­tori care se scu­tesc pe ei înșiși de pre­ve­de­rile legi­lor, așezându-se dea­su­pra lor. În fond româ­nii întot­dea­una au con­si­de­rat că a fi șef îți dă drep­tul să elu­dezi regu­lile, să mun­cești puțin sau chiar deloc și să iei par­tea leu­lui. De aia e bine să fii șef. Cred că trei sfer­turi din­tre tine­rii români pe care i-am cunos­cut de-a lun­gul tim­pu­lui își doreau să devină mana­geri cât mai rapid posi­bil — puțini sunt cei care aveau o agendă pro­fe­sio­nală de împli­nit, cei mai mulți visau muncă puțină, bani mulți și pri­vi­le­gii de șef. Pro­ba­bil că de aia nu au nimic de obiec­tat când șefii poli­tici ai Româ­niei își extind pri­vi­le­gi­ile.

Ultima găsel­niță a par­la­men­ta­ri­lor este cea cu abu­zul în ser­vi­ciu. Tra­dusă pe înțe­le­sul tutu­ror, ale­șii noș­tri corupți vor ca abu­zul comis fără pre­me­di­tare să nu fie pedep­sit, pen­tru că incom­pe­tența nu tre­buie sanc­țio­nată penal. Cum inten­ția de a comite abu­zul e mai greu de dove­dit, pen­tru că e nevoie de mar­tori și probe care sunt difi­cil de adu­nat, rezultă că abu­zu­rile din tre­cut și cele din vii­tor vor fi mai ușor de jus­ti­fi­cat printr-o sim­plă ridi­care din umeri: n-am știut că o să iasă prost!

Să luăm un caz con­cret. Un pri­mar, aju­tat de con­si­liul local, decide să chel­tuie mulți bani pe rea­bi­li­ta­rea cen­tra­le­lor ter­mice din oraș, deși cea mai mare parte a popu­la­ției a tre­cut deja la cen­trale de apar­ta­ment. Banii se duc la o firmă des­pre care toată lumea știe că e "agre­ată". După ce se ter­mină cu rea­bi­li­ta­rea, pri­ma­rul se apucă și cum­pără cen­trale pro­prii pen­tru școli, spi­tal și clă­di­rile pri­mă­riei, pe care le deco­nec­tează de la sis­te­mul cen­tra­li­zat. Mai trece un an și con­stată apoi că cen­tra­lele ter­mice ale ora­șu­lui tre­buie să intre în fali­ment pen­tru că nu mai au cli­enți. În viziu­nea par­la­men­ta­ri­lor noș­tri asta nu se numește abuz în ser­vi­ciu, pen­tru că pri­ma­rul nu a furat. Poate că doar a "greșit" nițel în lua­rea deci­zi­i­lor, dar nici vorbă de inten­ție. Așa că DNA-ul n-are ce căuta în subiecte de genul ăsta, nu e treaba lor să anche­teze incom­pe­ten­țele admi­nis­tra­tive.

De alt­fel incom­pe­tența este numele de botez al mul­tor func­țio­nari din admi­nis­tra­ți­ile sta­tu­lui. Am avut pri­le­jul în ultima vreme să am con­tact mai des cu ast­fel de per­so­naje, unele chiar cu doc­to­rate — pe care nu uită să ți le vâre sub nas la fie­care frază: după cum bine spu­nea dom­nul doc­tor Icsu­lescu… — și măr­tu­ri­sesc că sunt îngro­zit de lipsa lor de cunoș­tințe ele­men­tare. După mulți ani de băl­tire în pro­pria sufi­ciență, au ajuns să fie con­vinși de tot ce le trece prin minte și tot ce le iese pe gură. Și e foarte greu să con­vingi pe cineva că vor­bește pros­tii când el e sigur că deține ade­vă­rul abso­lut.

Și-mi ima­gi­nez cât de com­pli­cat tre­buie să fie să vii în frun­tea unei insti­tu­ții plină de oameni de genul ăsta, să încerci să schimbi lucru­rile luptându-te cu mul­ți­mea de incom­pe­tenți care îți explică fie­care pe limba lui de ce nu este bine ce vrei tu să faci și de ce tre­buie să lași lucru­rile așa cum sunt ca să nu apară pro­bleme. E nevoie de o răb­dare de fier și de o per­se­ve­rență de oțel, pen­tru că spe­ci­me­nele astea nu-s prea ușor de înlă­tu­rat. Au în apă­ra­rea lor legi care-i fac teri­bil de com­pli­cat de dat afară și știu să se pre­va­leze de ele cu îndemâ­nare și vicle­nie, tră­gând de timp până când renunți sau ești înlo­cuit pen­tru lipsa de per­for­manță a insti­tu­ției.

Trăim într-o lume bol­navă. Oame­nii nu mai dis­ting între bine și rău, între ade­văr și min­ciună, între incom­pe­tență și hoție, între corect și corupt. Româ­nii își aleg infrac­tori în frun­tea ora­șe­lor și comu­ne­lor, deși văd cu ochii lor la ce nivel de corup­ție a ajuns țara. Pe fon­dul aces­tui para­dox, poli­ti­cie­nii ne întreabă dacă vrem pâine sau cătușe. Cum s-ar zice, dacă vrem pâine, e musai să-i lăsăm să fure. Iar noi zicem că sun­tem de acord. Unde dracu' se duce lumea asta?


Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant


Share on Pinterest
There are no images.
Împarte cu prietenii










Submit

Comentarii:


  1. daniel

    Daca ar fi sa-ti ras­pund la intre­ba­rea de final, fara sa ma gan­desc prea mult, as for­mula ras­pun­sul cam asa: "Lumea asta se duce dupa bani. Si cum bine se stie ca banul e ochiul dra­cu­lui, e foarte clar. Se duce dra­cu­lui"
    Dar sa nu cadem intr-un pesi­mism dez­ar­mant. Ala cu ochiul (adica dra­cul), are si el dus­ma­nii lui. Numai sa-i lasam sa intre in lupta…

    1
    0

Lasă un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *