Împarte cu prietenii










Submit

Sportul, acest mic război planetar

A tre­cut cam­pi­o­na­tul euro­pean de fotbal, dar încă se mai aud comen­ta­rii des­pre meciuri și echipe. Că Franța n-a fost chiar la înăl­ți­mea pre­ten­ți­i­lor, că Islanda e o sur­priză, că Por­tu­ga­lia n-a meri­tat să fie cam­pi­oană pen­tru că n-a câști­gat decât un sin­gur meci în pri­mele 90 de minute, că Anglia a fost vai de capul ei, că Ita­lia n-a avut atac și așa mai departe. În mul­ți­mea de texte și obser­va­ții pe tema asta m-am oprit o clipă să mă întreb: de fapt cine are drep­tate din­tre toți cei care își dau cu păre­rea? Și recu­nosc că n-am știut să-mi răs­pund.

Pen­tru că, de fapt, eu nu mai înțe­leg ce acla­măm pe sta­di­oane. Când e vorba de clu­buri, e mai clar, admi­răm capa­ci­ta­tea mana­ge­ri­ală a unor oameni de a pune la un loc jucă­tori, antre­nori și medici de valoare, care împre­ună fac per­for­manță și răs­plă­tesc inves­ti­to­rii. Unele clu­buri fac chiar mai mult, au școli de juni­ori și cresc vii­toa­rele talente pe care le vor aduce pe teren, ceea ce e lău­dat de toată lumea, deși e doar o inves­ti­ție de afa­ceri și nimic mai mult. Nici un club nu face școală de juni­ori doar cu sco­pul de a încu­raja miș­ca­rea spor­tivă în țara res­pec­tivă, ci pen­tru a-și crea cadrul iden­ti­fi­că­rii și pre­gă­ti­rii vii­toa­re­lor "mij­loace de pro­duc­ție". În alte business-uri asta e o prac­tică uzu­ală și nimeni nu con­si­deră că e ceva demn de men­țio­nat, dar­mite de lău­dat.

Nu-i vorbă, mai sunt și clu­buri unde vine un bogă­tan pre­cum Abra­mo­vici care trân­tește o poală de bani pe masă și cum­pără jucă­tori și antre­nori ca pe vaci, după care gata! avem echipă, avem valoare! Ce tre­buie să admi­răm în cazul ăsta? Fap­tul că cineva are con­tu­rile pline de bani făcuți nu se știe cum? Căci dacă îmi dați câteva zeci de mili­oane de euro și eu cred că aș putea o echipă de Liga Cam­pi­o­ni­lor.

La nivel de națiuni e și mai con­fuz ce tre­buie să admi­răm. În ce se tra­duc per­for­man­țele unei echipe națio­nale de fotbal? În talen­tul spor­tiv al popo­ru­lui res­pec­tiv, sub dra­pe­lul căruia joacă? Păi dacă-i pe așa atunci de ce trei sfer­turi din națio­nala Fran­ței e for­mată din negri din fos­tele colo­nii natu­ra­li­zați doar pen­tru a-i aduce în echipa de fotbal? Sau ce caută Boa­teng la ger­mani? Sau tur­cii din ace­eași națio­nală? Și în ce fel este o ast­fel de echipă corect alcă­tu­ită când alte țări, care n-au fost puteri impe­ria­liste, n-au de unde să recru­teze și să natu­ra­li­zeze talente? De unde să-și ia atleți negri Islanda? Sau Alba­nia? Sau Româ­nia? În ce fel mai e corectă com­pe­ti­ția și ce valoare mai are patri­o­tis­mul de a sus­ține o echipă națio­nală for­mată din mer­ce­nari?

Și până la urmă de ce să-ți aduci tot felul de stră­ini în echipa națio­nală? Ca să câștigi cu orice preț? E sport, adică e mai impor­tant să par­ti­cipi și să con­cu­rezi ono­ra­bil, sau e răz­boi și tre­buie să învingi indi­fe­rent cum?


Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant


Share on Pinterest
There are no images.
Împarte cu prietenii










Submit

Comentarii:


Lasă un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *