Împarte cu prietenii










Submit

Muntele de foc și soc

Pen­tru că dumi­nica Rusa­li­i­lor se anunța cani­cu­lară, iar lunea ce urma era liberă, mi s-a năză­rit că mult mai bine ar fi dacă aș urca pe vreun deal, de pre­fe­rință mai pe la umbra pădu­rii. Zis și făcut. Era mier­curi, deci nu foarte mult timp rămas până la înfăp­tu­i­rea măre­țu­lui plan. După câteva tele­foane în stânga și-n dreapta a rezul­tat că ama­tori de munte sunt mulți, dar în dumi­nica de Rusa­lii doar doi ne-am dove­dit cu ade­vă­rat dor­nici de urcat pe coastă. Însă, pe prin­ci­piul că "two is a crowd", nu ne-am lăsat des­cu­ra­jați și am por­nit la drum dis de dimi­neață.

N-o să vă poves­tesc cum a decurs dru­mul de la Bucu­rești la cabana 14 Sca­une pe valea Cașoca, pen­tru că asta a fost treaba lui Waze. Ne-a sucit și ne-a răsu­cit pe diverse cocla­uri, dar am ajuns în timp record la des­ti­na­ție. După câțiva kilo­me­tri de maca­dam rela­tiv bun am ajuns la cabană, toc­mai când ne între­bam dacă nu cumva am tre­cut de ea și n-am băgat-o de seamă. Nu ne-am învâr­tit prea mult pe-acolo, doar cât să par­chez, să umplu camelbak-ul cu apă proas­pătă și să pri­mesc con­fir­ma­rea de la o tanti apă­rută prin curte că mar­ca­jul spre vâr­ful Podu Calu­lui e bun. Echi­pați de drum și cu mân­că­rimi în talpă, am luat-o la deal.

Tra­seul merge un timp pe dru­mul de maca­dam care urcă ușor spre cas­cada Cașoca (sau Prun­cea, nu mi-e clar care e numele corect, ori poate amân­două ori fi bune) și apoi un drum fores­tier se des­prinde spre dreapta, trece pârâul Cașoca și apucă în amonte, pe valea Tres­tiei. Nu știu de unde vine numele, n-am zărit nici o tres­tie în drum, dar vreo moti­va­ție o exista. Cale de mai mulți kilo­me­tri se tot urcă pe dru­mul fores­tier, un tra­seu nu toc­mai spec­ta­cu­los, în schimb ușor de urmat. Sin­gura pro­blemă e că dru­mul urcă des­tul de sus­ți­nut, iar soa­rele nu ne-a prea slă­bit, căci valea are direc­ția est-vest și mer­geam cu soa­rele în față. Am avut mici dubii asu­pra punc­tu­lui unde poteca se des­prin­dea spre stânga (știam asta de pe hărți) și ne-am mai oprit în vreo două rân­duri să ne asi­gu­răm că tre­buie con­ti­nuat pe dru­mul fores­tier. Până la urmă aveam să aflăm că era impo­si­bil să ratăm tra­seul, căci des­prin­de­rea pote­cii se întâm­pla la capă­tul dru­mu­lui fores­tier, într-un loc unde se găsește încă un soi de șan­tier de ame­na­jări hidro­teh­nice, al cărui nume și rost nu le-am putut des­ci­fra. De acolo ne-am abă­tut spre stânga și am înce­put urcu­șul pe picio­rul Cașoca.

După maca­damul dru­mu­lui fores­tier, poteca s-a dove­dit a fi mult mai mocir­loasă, nu din cale afară, dar înde­a­juns cât să mai lipească vreun kil-două de pământ pe bocanci și ne-am amin­tit de coș­ma­rul noroa­ie­lor din Siriu, mun­tele de vizavi, peste apa Buză­u­lui. E drept că acolo a tre­buit să mer­gem pe urme de TAF care trans­for­mase dru­mul de pământ într-un fel de scăl­dă­toare de porci, iar aici aveam noro­cul să nu fie nici o exploa­tare fores­ti­eră recentă. O vreme am scă­pat de soare, pen­tru că picio­rul Cașoca e împă­du­rit, în par­tea de jos mai mult cu făgete, iar pe măsură ce se urcă apare și moli­dul, pen­tru ca apoi să pre­do­mine.

Undeva, într-una din micile poieni prin care trece tra­seul, am cam pier­dut mar­ca­jul. Poteca pare să meargă pe curba de nivel, dar de fapt tra­seul urcă spre muchie și mar­ca­jele nu se prea văd în mar­gi­nea poie­nii — după vreo câteva minute de cău­tare l-am regă­sit, apoi iar a dis­pă­rut și iar l-am găsit. E o zonă acolo unde n-ar fi fost rău să fie niște stâlpi indi­ca­tori, care să dea direc­ția gene­rală. În lipsa lor e bun și track-ul GPS care te scoate din încur­că­tură când nu mai vezi pe unde o ia mar­ca­jul. Am tot urcat și am urcat, iar soa­rele nu ne-a slă­bit nici el — am făcut la un moment dat o pauză de revi­go­rare și am stors și tri­co­u­rile de pe noi.

În ultima parte a sa poteca ajunge în muchia Cașoca, o culme cu poieni înguste, stră­ju­ite de pădure pe ambele ver­sante ce cobo­ară din ea de o parte și de alta. Alti­tu­di­nea n-a mai cres­cut prea mult, eram aproape de cea a vâr­fu­lui, dar măr­șă­lu­i­tul prin soare ne-a mai muiat nițel. Din muchie se face la un moment dat o voltă spre dreapta și se ajunge în poiana Podu Calu­lui, iar de acolo un indi­ca­tor arată direc­ția spre vârf. Dacă până acolo am venit pe tri­un­ghi roșu, din poiana am tre­cut pe cruce albas­tră și în 20 de minute am ajuns la vâr­ful Podu Calu­lui, pe care l-am des­co­pe­rit sub un obser­va­tor de vână­toare dără­pă­nat, în mij­lo­cul unei păduri de molid. Pro­ba­bil că din obser­va­tor s-ar fi văzut ceva împre­jur, dar sta­rea lui era așa de proastă că nu ne-am încu­me­tat să-l urcăm.

La întoar­cere am decis să apu­căm un tra­seu nemar­cat, mai exact să cobo­râm printr-o vale para­lelă cu cea pe care veni­sem — valea Prun­cea — aflată un pic mai la nord. Din poiana Podu Calu­lui am mers pe banda roșie care ducea spre inter­sec­ția Titi­lău și mai departe spre șaua Tehă­rău — ne-am abă­tut îndată de la mar­caj și am cobo­rât abrupt pe un ver­sant sudic spre niște dru­muri de TAF pe care le-am zărit mai jos. Le-am urmat până ne-au scos în vale, la pârâu, de unde am apu­cat pe dru­mul fores­tier de maca­dam. De o parte și de alta eram stră­ju­iți de tufe bogate de soc în floare și tot aerul era par­fu­mat, așa că n-am rezis­tat ten­ta­ției de a strânge vreo 15 inflo­res­cențe pen­tru o socată răco­ri­toare. La capă­tul dru­mu­lui pe valea Prun­cea am ajuns la cas­cadă, unde ne-am întâl­nit cu tot popo­rul român, venit cu mași­nile să vadă cum cade apa și să facă poze artis­tice iubi­te­lor și neves­te­lor. N-am avut parte de prea multă tihnă ca să ne bucu­răm de locul acela, alt­min­teri fru­mos.

Cam așa s-a scris poves­tea dru­me­ției din Podu Calu­lui, un munte nu foarte spec­ta­cu­los ca pei­saje, cel puțin vara. Poate că toamna, când rugi­nesc fagii și car­pe­nii, poves­tea e alta. Noi însă am rămas cu amin­ti­rea focu­lui din soare și socu­lui din pahare.

Foto­gra­fii și tra­seu


Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant

Share on Pinterest
There are no images.
Împarte cu prietenii










Submit

Comentarii:


Lasă un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *