De vreo lună a intrat în vigoare un ordin al ministrului educației care aprobă și pune în vigoare Statutul elevului. Presa n‑a făcut prea mare tam-tam pe subiect, eu unul cel puțin am ratat știrea la momentul apariției ordinului, dar l‑am descoperit acum. Și am aruncat o privire în diagonală pe el. Sunt destul de multe de comentat, poate voi mai reveni asupra subiectului, dar un aspect mi‑a atras atenția: sancțiunile aplicate elevilor.
Să vedem ce zice statutul:
Sancţionarea elevilor
Art. 16(1) Elevii din sistemul de învăţământ de stat, particular şi confesional autorizat/acreditat, care săvârşesc fapte prin care se încalcă dispoziţiile legale în vigoare, inclusiv regulamentele şcolare, vor fi sancţionaţi în funcţie de gravitatea acestora conform prevederilor prezentului statut.
(2) Pentru a putea fi sancţionaţi, faptele trebuie să se petreacă în perimetrul unităţii de învăţământ sau în cadrul activităţilor extraşcolare. Pentru faptele petrecute în afara perimetrului unităţii de învăţământ sau în afara activităţilor extraşcolare organizate de unitatea de învăţământ, elevii răspund conform legislaţiei în vigoare.
(3) Elevii au dreptul la apărare, conform legii.
(4) Sancţiunile ce pot fi aplicate elevilor sunt:a) observaţie individuală;
b) mustrare scrisă;
c) retragerea temporară sau definitivă a bursei de merit, a bursei sociale, bani de liceu, a bursei profesionale;
d) mutarea disciplinară la o clasă paralelă din aceeaşi unitate de învăţământ;
e) preavizul de exmatriculare;
f) exmatriculare.(5) Toate sancţiunile aplicate se comunică individual, în scris, atât elevilor cât şi părinţilor, tutorilor sau susţinătorilor legali. Sancţiunea se aplică din momentul comunicării acesteia sau ulterior, după caz.
(6) Sancţionarea elevilor sub forma mustrării în faţa colectivului clasei sau al şcolii este interzisă în orice context.
(7) Violenţa fizică sub orice formă se sancţionează conform dispoziţiilor legale în vigoare.
(8) Sancţiunile prevăzute la punctul 4, lit. d‑f, nu se pot aplica în învăţământul primar.
(9) Sancţiunile prevăzute la punctul 4, lit. e‑f, nu se pot aplica în învăţământul obligatoriu.
Prima mea observație este că nu prea pricep ce fel de sancțiune este mutarea într‑o clasă paralelă. Cu excepția cazului în care elevul sancționat se află într-un conflict deschis cu un coleg de clasă sau cu un anumit profesor, care conflict generează permanent confruntări, mutarea la o altă clasă seamănă cu a muta problema de colo-colo, sperând că se rezolvă. De cele mai multe ori nu se întâmplă așa.
Mai mult, știm toți că există în mai toate școlile o structură informală a claselor, mai ales începând cu ciclul gimnazial, o ierarhizare pe valoarea elevilor și a profesorilor. De cele mai multe ori la A sunt “copiii buni”, de la litera C încolo sunt “copiii slabi” sau “copiii cu probleme”. Nimeni nu va recunoaște deschis asta, dar toți știu că așa se întâmplă. Ce folos este să muți un copil dintr‑o clasă mai “bună” într-una mai “slabă”? Ca să concentrezi cu timpul toate problemele în același loc? Să se potențeze reciproc temperamentele dificile? Ce folos este să muți un elev recalcitrant într‑o clasă fără probleme? Ca să inseminezi problemele și acolo?
A doua observație este că punctele 5, 6 și 7 sunt de salutat. Nu mi se pare normal să discuți problemele individuale ale unei persoane în fața unei adunări, care se transformă volens-nolens într-un tribunal ad-hoc. Doar comuniștii procedau așa, când scoteau “oamenii muncii” în fața “colectivului” și‑i “analizau”, adică îi umpleau de rahat în public. Iar despre violența fizică nici nu mai e cazul să discutăm, e clar că e inacceptabilă.
A treia observație este asupra punctelor 8 și 9. Ele practic desființează sistemul de sancțiuni înlăturându-le pe cele mai grave. Învățământul obligatoriu în România este de 10 ani. Cu alte cuvinte până în clasa a XI‑a un elev nu poate fi exmatriculat indiferent ce ar face, cel mult poate fi plimbat dintr‑o clasă în alta, ca un soi de lepros care nu-și găsește leacul și locul. Iar dacă privim lista de interdicții din același statut, constatăm că un elev poate:
a) să distrugă, modifice sau completeze documentele şcolare, precum cataloage, foi matricole, carnete de elev şi orice alte documente din aceeaşi categorie sau să deterioreze bunurile din patrimoniul unităţii de învăţământ;
b) să introducă şi să difuzeze, în unitatea de învăţământ preuniversitar, materiale care, prin conţinutul lor, atentează la independenţa, suveranitatea, unitatea şi integritatea naţională a ţării, care cultivă violenţa, intoleranţa sau care lezează imaginea publică a unei persoane;
c) să blocheze căile de acces în spaţiile de învăţământ;
d) să deţină sau să consume, droguri, băuturi alcoolice sau alte substanţe interzise, ţigări, substanţe etnobotanice şi să participe la jocuri de noroc;
e) să introducă şi/sau să facă uz în perimetrul unităţii de învăţământ de orice tipuri de arme sau alte produse pirotehnice, precum muniţie, petarde, pocnitori sau altele asemenea, spray-uri lacrimogene, paralizante sau altele asemenea care, prin acţiunea lor, pot afecta integritatea fizică şi psihică a elevilor şi a personalului unităţii de învăţământ. […]
f) să difuzeze materiale electorale, de prozelitism religios, cu caracter obscen sau pornografic în incinta unităţilor de învăţământ;
g) să utilizeze telefoanele mobile în timpul orelor de curs, al examenelor şi al concursurilor; […];
h) să lanseze anunţuri false către serviciile de urgenţă;
i) să aibă comportamente jignitoare, indecente, de intimidare, de discriminare, şi să manifeste violenţă în limbaj şi în comportament faţă de colegi şi faţă de personalul unităţii de învăţământ;
j) să provoace, să instige şi să participe la acte de violenţă în unitatea de învăţământ şi în afara ei;
k) să părăsească perimetrul unităţii de învăţământ în timpul programului şcolar, cu excepţia elevilor majori şi a situaţiilor prevăzute de regulamentul de organizare şi funcţionare al unităţii de învăţământ;
l) să utilizeze un limbaj trivial sau invective în perimetrul şcolar;
m) să invite/ faciliteze intrarea în şcoală a persoanelor străine, fără acordul conducerii şcolii şi al diriginţilor;
Până la clasa a XI‑a, pentru oricare dintre toate aceste fapte, elevul e intangibil. Poate fi cel mult mutat într‑o altă clasă, unde poate continua să facă aceleași lucruri, pentru a fi mutat într‑o altă clasă și așa mai departe. O fi bine? Asta rezolvă problema?
Dar în afară de interdicții, elevilor li se atribuie prin statut și o sumă de îndatoriri. Se înțelege că, dacă încalcă aceste obligații, sunt supuși aceluiași sistem de sancțiuni. N‑am să dezbat toate obligațiile elevilor consemnate în statut, am să mă opresc doar asupra uneia care mi se pare că are o incidență foarte mare în mai toate școlile românești:
Îndatorirea de a avea un comportament civilizat și de a se prezenta la scoală într‑o ținută vestimentară decentă și adecvată și să poarte elemente de identificare în conformitate cu legislația în vigoare și cu regulamentele și deciziile unității de învățământ preuniversitar. Ținuta vestimentară sau lipsa elementelor de identificare nu poate reprezenta un motiv pentru refuzarea accesului în perimetrul școlii.
Este suficient să mergem în oricare liceu dintr-un oraș mai mare (deși cred că și în cele mai mici situația e similară) și să observăm comportamentul și ținuta elevilor. De cele mai multe ori e un carnaval de vestimentații, care mai de care mai fistichii și mai non-conformiste, de la blugi rupți gata să se destrame până la fustițe care rivalizează cu bikini. Toate astea sunt însoțite de un limbaj în care înjurăturile și cuvintele vulgare pigmentează adesea frazele. E greu să argumentezi că, în ciuda acestei sorcove comportamentale și vestimentare, școala reușește să creeze un mediu educațional care să formeze aptitudini și personalități de valoare.
Ce e de făcut? Păi, conform cu statutul elevului, până la clasa a XI‑a nimic. Nici măcar să‑i trimiți înapoi acasă. Școala poate să‑i admonesteze verbal, în particular -> efect zero. Poate să le dea mustrare scrisă -> efect zero. Poate să le retragă bursele, dar majoritatea n‑au -> efect zero. Poate să‑i mute dintr‑o clasă în alta -> efect: îi vor transforma într-un soi de Che Guevara locali, stârnind admirația celorlalți elevi. Și atunci cum procedăm când niște copii cu evidente carențe educaționale din familie — care nu aderă la valorile și principiile societății (respect, comportament non-violent, adresare politicoasă etc) — își încalcă orice îndatoriri? Îi lăsăm în seama familiei? Păi exact carențele educaționale ale familiei le-au indus comportamentele astea!
Într-un sens mai larg, rostul unui sistem de sancțiuni este să descurajeze faptele incriminate, fie taxând financiar comiterea faptelor, fie privând de anumite drepturi sau libertăți pe făptaș. Nimic din toate astea nu se întâmplă în statutul elevului, nici o consecință cu adevărat descurajantă nu există indiferent de interdicția încălcată sau de îndatorirea neîndeplinită. Deci întrebarea legitimă este: de ce mai există sancțiuni dacă ele nu își îndeplinesc rolul de descurajare? Ne declarăm impotenți?
Pentru că mie mi se pare că acest statut cam asta sugerează.
16:09
NU AVEM EDUCATIE..AVEM DOAR MEDITATIE