Astăzi ne vom ocupa de aspectele subtile și profunde ale prinderii urșilor de pe străzile din România. Pentru că aparent situația este mult mai complicată decât pare la prima vedere și, dintr-un prilej ocazional de știri senzaționale, am ajuns să dezbatem problema asta la nivel național, contrazicându-ne cum să le venim de hac și dacă e bine să‑i împușcăm sau nu.
E bine deci să știți că povestea ursului de la Sibiu a readus în discuție un alt eveniment, petrecut cu ceva timp în urmă la Brașov. O ursoaică și puiul ei au ajuns — doar ei știu cum — la etajul doi al unui bloc din oraș. Prilej de mare vânzoleală pentru autorități, care — spre deosebire de colegii lor sibieni — au găsit metode non-letale ca să rezolve problema și motiv de a fi dați drept exemplu pozitiv de profesionalism. Întreaga tărășenie a fost filmată și pusă pe Youtube, spre deliciul amatorilor de senzațional. Am urmărit și eu imaginile și am ajuns la următoarele concluzii, care se constituie într-un mic ghid de capturare profesionistă a urșilor, în zece pași simpli:
- Faptul că ai un urs pe scară poate fi îngrijorător, dar și amuzant în același timp (0:29). Nu vă alarmați inutil, bucurați-vă de clipele unice pe care aveți ocazia să le trăiți.
- Dacă ai un urs pe scară, e bine să încui ușa. Cel puțin ăsta e sfatul specialiștilor (0:39). Se știe că un urs nu poate trece niciodată de o ușă solidă făcută din PFL.
- Dacă e vorba de o ursoaică cu un pui, e o idee bună să chemi puiul la tine (4:21). În loc de cuțu-cuțu se poate încerca varianta băi, jegosule mic, hai încoa’. Cu siguranță ursoaica va sta liniștită în timp ce tu mângâi puiul pe coadă și astfel se vor calma amândoi.
- În caz că ursul ajunge într‑o situație periculoasă, avertizează‑l (4:56). De pildă, dacă e pe acoperiș, strigi la el: bă, nebunule, vezi că cazi. Ursul va aprecia.
- După ce ursul este împușcat cu tranchilizant, este de dorit ca în jurul lui să se creeze cât mai multă forfotă și gălăgie (5:21). E clar că nici lui nu‑i place să se simtă singur.
- După tranchilizare, când îi puneți un laț de gât, nu folosiți decât o mână (5:59). Cu cealaltă filmați întreaga operațiune, pentru posteritate. Este cunoscut faptul că, atunci când îl filmezi, ursul nu are niciodată reacții neașteptate. Se simte și el vedetă și pozează cuminte la cameră.
- Recuperarea unui urs de pe acoperiș este o activitate care necesită o atentă coordonare (6:26). Gradul de periculozitate trebuie verificat permanent (mușcă, coaie?), eforturile trebuie sincronizate (ține de el, ține în p..a mea!), comunicarea e crucială (cade, bă, cade‑n p..a mea!). O atenție deosebită trebuie acordată găsirii mânerului de care ursul trebuie apucat (7:39). Panica trebuie și ea ținută sub control (nu mai urla, în p..a mea de prost!). De asemenea, dacă situația o impune se poate renunța la filmatul cu telefonul pentru a avea ambele mâini libere (lasă dracu’ telefonu’ ăla, băga-mi-aș p..a în el!).
- La coborârea ursului pe scări e bine să fie invitat un sobor de cameramani (8:25). Ei nu vor încurca deloc operațiunile, ci vor contribui decisiv la reușita lor.
- Chiar și în astfel de clipe, iubirea nu poate fi stăvilită (9:40). Invită-ți prietenii să iubească ursul drăgălaș: pupă‑l, Florine!
- Nu uita că urșii care umblă pe stradă au un comportament deviat, din cauză de modificări genetice de comportament (14:50). Știu că unii vor zice că genetica și comportamentul n‑au legătură, da’ uite că la Brașov au. Cel mai probabil li s‑a dezvoltat o genă de shopping și de aceea nu pot rezista tentației de a nu hoinări hipsterește prin oraș.
Înarmați cu aceste cunoștințe sunt sigur că putem înființa în fiecare oraș al țării un Serviciu de Capturare Rapidă a Urșilor Vagabonzi și Gunoieri.
Lasă un comentariu