Împarte cu prietenii










Submit

Constituția, usturoiul homosexualilor

Merg pe stradă și mă gân­desc că într-o zi am să dau și eu peste un homo­se­xual din ăsta care ame­nință fami­lia tra­di­țio­nală din Româ­nia. Nu știu, zău, ce am să fac în clipa aia, osci­lez între dorința creș­ti­nească de a-i tro­sni una în numele Tată­lui și curi­o­zi­ta­tea de a afla cum pro­ce­dează ăștia de-s așa de peri­cu­loși. Pre­su­pun că au un fel de dis­po­zi­tiv spe­cial de con­ver­tit hete­ro­se­xu­a­lii și, dacă te prind la înghe­su­ială, te ira­di­ază cu el de nu-ți mai tre­buie femei nici­o­dată în viața ta. Feri, Doamne!

Pe de altă parte sunt aproape sigur că în mai bine de cinci­zeci de ani de viață oi fi dat mâna cu des­tui homo­se­xu­ali nede­cla­rați pe față (de vreo câțiva sunt chiar sigur) și uite că am scă­pat, nu mi s-a întâm­plat nimic, nu flu­ier după băr­bați și nici nu-i pri­vesc lan­gu­ros. Poate că m-am năs­cut eu cu vreun anti­dot natu­ral și nu se lipește de mine, mai știi…

Din câte aud mul­țime de popi s-au plim­bat prin țară, cădel­ni­țând cu spor pen­tru adu­na­rea sem­nă­tu­ri­lor nece­sare schim­bă­rii con­sti­tu­ției în așa fel încât să-i oprim pe acești dia­voli de homo­se­xu­ali. Tre­buie să fi fost un efort des­tul de mare, coor­do­nat cu pri­ce­pere, că nu-i ușor să ajungi la trei mili­oane de creș­tini și să le iei sem­nă­tu­rile. Dar avem noroc, căci treaba s-a sfâr­șit cu bine și acum sun­tem gata să modi­fi­căm toate legile și să scriem în ele cu cine ne putem băga în pat ca să fim o fami­lie tra­di­țio­nală și creș­tin orto­doxă. Eu unul sper doar să nu se exa­ge­reze cu pre­ve­de­rile astea juri­dice, că ris­căm să scoa­tem în afara legii și pe niște buni și nevi­no­vați creș­tini.

De pildă ar fi bine să pre­ci­zăm că o fami­lie tra­di­țio­nală creș­tină este și aia în care el vine mai mereu beat acasă și o zvântă în bătaie pe con­soartă, cu con­di­ția ca dum­neaei să fie de sex opus și să fi făcut cunu­nie reli­gi­oasă. Un alt model de fami­lie tra­di­țio­nală este cea în care ea e ple­cată în Ita­lia, iar el în Spa­nia și copiii sunt de izbe­liște — nici asta nu e o pro­blemă dacă părin­ții sunt de sex opus. Mai există și mode­lul în care amân­doi beau de rup și ea naște în fie­care an un copil, deși nu prea au ce le da de mân­care — nu e pro­blemă, bine că nu sunt homo­se­xu­ali. Ca să nu mai vor­bim de mode­lul fami­liei tra­di­țio­nale în  care amân­doi se dră­cu­iesc de dimi­neața până seara, da' stau împre­ună "de dra­gul copi­i­lor" — tipul ăsta cică e mai răs­pân­dit, da' e ok, dacă sunt hetero. Era să uit de fami­lia tra­di­țio­nală în care el și-o trage cu alte per­soane (nu con­tează sexul), iar ea la fel, însă sunt desi­gur niște buni creș­tini orto­do­cși pen­tru că for­mează un cuplu abso­lut cores­pun­ză­tor cu defi­ni­ția sta­bi­lită de căr­țile sfinte. Și-am mai auzit că ar exista unii domni fami­liști care se mai uită pe niște site-uri de-alea mai deșăn­țate, unde cică ar fi fil­mu­lețe cu femei care fac sex împre­ună — desi­gur, asta nu înseamnă că ei nu sunt niște buni creș­tini care res­pectă tra­di­ția și des­cu­ra­jează homo­se­xu­a­li­ta­tea. Cin­ste lor!

Acuma să nu mă înțe­le­geți greșit: cazu­rile astea de mai sus sunt rare la noi. Nu bău­tura și vio­lența domes­tică, nici aban­do­nul copi­i­lor sau lipsa de pre­o­cu­pare pen­tru buna lor edu­ca­ție sunt ame­nin­țări la adresa fami­liei tra­di­țio­nale. Ade­vă­ra­tul peri­col vine de la cohor­tele de homo­se­xu­ali care umblă rujați și cu pan­tofi cu toc și dis­trug fami­li­ile creș­ti­ni­lor români. După cum vă ziceam, nu e clar cum pro­ce­dează, pro­ba­bil că-s cam ca vam­pi­rii și vâr­co­la­cii, te mușcă de gât pe neaș­tep­tate și pac! te-au făcut homo­se­xual, dar toc­mai pen­tru că nu știm e bine să fim vigi­lenți.

Și ce poate fi mai nime­rit decât să scriem în con­sti­tu­ție că fami­lia nu poate fi for­mată decât din două per­soane de sex opus? Pen­tru că de îndată ce vom fi scris asta, toți homo­se­xu­a­lii din țară or să înceapă să urle de durere, pre­cum vâr­co­la­cii la vede­rea ustu­ro­i­u­lui, și-or să moară în chi­nuri sau or să fugă cât îi țin picioa­rele către Europa, neno­ro­cita aia care ni i-a tri­mis pe cap, de nu mai putem să ne batem neves­tele în liniște în cadrul creș­ti­nesc al fami­li­i­lor noas­tre tra­di­țio­nale!


Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant


Share on Pinterest
There are no images.
Împarte cu prietenii










Submit

Comentarii:


  1. Ungureanu Dumitru
    Ungureanu Dumitru

    Deu­năzi decla­ram că țin cu ”ursul” și după ce au tăbă­rât ”vână­to­rii vir­tu­ali”, a tre­buit să declar că țin și cu ”Scu­fița Roșie”. Am auzit că și tu ai stâr­nit ceva dez­ba­teri pe tema asta. Acum că ai des­chis acest subiect, din ace­eași per­spec­tivă, am zis că în acest caz nu pot să țin cu ”ursu”, dar hai să fiu măcar să fiu tole­rant. Creș­tin fiind, acum am o altă pro­blemă… Observ că cele trei mili­oane de creș­tini sunt buni spe­cia­liști în ”iubire ero­tică” (Eros) și calcă în picioare tot ce ține de ”iubi­rea creș­tină” (Agape). Dacă nici tole­rant nu poți să fi , atunci cum poți să înțe­legi iubi­rea lui Dum­ne­zeu către om, către orice om, "Iudeu sau Elin, băr­bat sau femeie, drept sau nedrept, bun sau păcă­tos". Aștept ”creș­ti­nii vir­tu­ali”!

    1
    1
  2. daniel

    Eu cred ca intram cu poves­tea asta, iar si iar, in ace­easi cap­cana poli­tica mize­ra­bila.
    Exista mino­ri­tati sexu­ale? Da. Tre­buie tra­tate cu tole­ranta? Da. Si vorba lui Johan­nis, punct. De ce tre­buie s-o tot batem in cap cu casa­to­ria si alte ase­me­nea? E o falsa pro­blema. Cred ca majo­ri­ta­tea homo­se­xu­a­li­lor isi tra­iesc viata fara a dori nea­pa­rat sa for­meze un cuplu insti­tu­tio­na­li­zat, asa cum, nume­rosi hete­ro­se­xu­ali, nu-si doresc sa ofi­ci­a­li­zeze o casa­to­rie si tra­iesc mult timp, sau toata viata, impre­una. De ce atata zgo­mot poli­tic pen­tru casa­to­ria asta intre per­soane de ace­lasi sex? Poate doar pen­tru ca ame­ri­ca­nii au intrat la un moment dat in pana de idei sau expe­ri­mente cu bataie lunga? Poate ar tre­bui sa ne gan­dim daca nu cumva casa­to­ria tra­di­tio­nala e peri­mata? Si atunci putem vorbi, "pe curat", de tole­ranta?

    2
    0

Lasă un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *