Merg pe stradă și mă gândesc că într‑o zi am să dau și eu peste un homosexual din ăsta care amenință familia tradițională din România. Nu știu, zău, ce am să fac în clipa aia, oscilez între dorința creștinească de a‑i trosni una în numele Tatălui și curiozitatea de a afla cum procedează ăștia de‑s așa de periculoși. Presupun că au un fel de dispozitiv special de convertit heterosexualii și, dacă te prind la înghesuială, te iradiază cu el de nu-ți mai trebuie femei niciodată în viața ta. Feri, Doamne!
Pe de altă parte sunt aproape sigur că în mai bine de cincizeci de ani de viață oi fi dat mâna cu destui homosexuali nedeclarați pe față (de vreo câțiva sunt chiar sigur) și uite că am scăpat, nu mi s‑a întâmplat nimic, nu fluier după bărbați și nici nu‑i privesc languros. Poate că m‑am născut eu cu vreun antidot natural și nu se lipește de mine, mai știi…
Din câte aud mulțime de popi s‑au plimbat prin țară, cădelnițând cu spor pentru adunarea semnăturilor necesare schimbării constituției în așa fel încât să‑i oprim pe acești diavoli de homosexuali. Trebuie să fi fost un efort destul de mare, coordonat cu pricepere, că nu‑i ușor să ajungi la trei milioane de creștini și să le iei semnăturile. Dar avem noroc, căci treaba s‑a sfârșit cu bine și acum suntem gata să modificăm toate legile și să scriem în ele cu cine ne putem băga în pat ca să fim o familie tradițională și creștin ortodoxă. Eu unul sper doar să nu se exagereze cu prevederile astea juridice, că riscăm să scoatem în afara legii și pe niște buni și nevinovați creștini.
De pildă ar fi bine să precizăm că o familie tradițională creștină este și aia în care el vine mai mereu beat acasă și o zvântă în bătaie pe consoartă, cu condiția ca dumneaei să fie de sex opus și să fi făcut cununie religioasă. Un alt model de familie tradițională este cea în care ea e plecată în Italia, iar el în Spania și copiii sunt de izbeliște — nici asta nu e o problemă dacă părinții sunt de sex opus. Mai există și modelul în care amândoi beau de rup și ea naște în fiecare an un copil, deși nu prea au ce le da de mâncare — nu e problemă, bine că nu sunt homosexuali. Ca să nu mai vorbim de modelul familiei tradiționale în care amândoi se drăcuiesc de dimineața până seara, da’ stau împreună “de dragul copiilor” — tipul ăsta cică e mai răspândit, da’ e ok, dacă sunt hetero. Era să uit de familia tradițională în care el și‑o trage cu alte persoane (nu contează sexul), iar ea la fel, însă sunt desigur niște buni creștini ortodocși pentru că formează un cuplu absolut corespunzător cu definiția stabilită de cărțile sfinte. Și-am mai auzit că ar exista unii domni familiști care se mai uită pe niște site-uri de-alea mai deșănțate, unde cică ar fi filmulețe cu femei care fac sex împreună — desigur, asta nu înseamnă că ei nu sunt niște buni creștini care respectă tradiția și descurajează homosexualitatea. Cinste lor!
Acuma să nu mă înțelegeți greșit: cazurile astea de mai sus sunt rare la noi. Nu băutura și violența domestică, nici abandonul copiilor sau lipsa de preocupare pentru buna lor educație sunt amenințări la adresa familiei tradiționale. Adevăratul pericol vine de la cohortele de homosexuali care umblă rujați și cu pantofi cu toc și distrug familiile creștinilor români. După cum vă ziceam, nu e clar cum procedează, probabil că‑s cam ca vampirii și vârcolacii, te mușcă de gât pe neașteptate și pac! te-au făcut homosexual, dar tocmai pentru că nu știm e bine să fim vigilenți.
Și ce poate fi mai nimerit decât să scriem în constituție că familia nu poate fi formată decât din două persoane de sex opus? Pentru că de îndată ce vom fi scris asta, toți homosexualii din țară or să înceapă să urle de durere, precum vârcolacii la vederea usturoiului, și-or să moară în chinuri sau or să fugă cât îi țin picioarele către Europa, nenorocita aia care ni i‑a trimis pe cap, de nu mai putem să ne batem nevestele în liniște în cadrul creștinesc al familiilor noastre tradiționale!
9:10
Eu cred ca intram cu povestea asta, iar si iar, in aceeasi capcana politica mizerabila.
Exista minoritati sexuale? Da. Trebuie tratate cu toleranta? Da. Si vorba lui Johannis, punct. De ce trebuie s‑o tot batem in cap cu casatoria si alte asemenea? E o falsa problema. Cred ca majoritatea homosexualilor isi traiesc viata fara a dori neaparat sa formeze un cuplu institutionalizat, asa cum, numerosi heterosexuali, nu-si doresc sa oficializeze o casatorie si traiesc mult timp, sau toata viata, impreuna. De ce atata zgomot politic pentru casatoria asta intre persoane de acelasi sex? Poate doar pentru ca americanii au intrat la un moment dat in pana de idei sau experimente cu bataie lunga? Poate ar trebui sa ne gandim daca nu cumva casatoria traditionala e perimata? Si atunci putem vorbi, “pe curat”, de toleranta?
19:10
Deunăzi declaram că țin cu ”ursul” și după ce au tăbărât ”vânătorii virtuali”, a trebuit să declar că țin și cu ”Scufița Roșie”. Am auzit că și tu ai stârnit ceva dezbateri pe tema asta. Acum că ai deschis acest subiect, din aceeași perspectivă, am zis că în acest caz nu pot să țin cu ”ursu”, dar hai să fiu măcar să fiu tolerant. Creștin fiind, acum am o altă problemă… Observ că cele trei milioane de creștini sunt buni specialiști în ”iubire erotică” (Eros) și calcă în picioare tot ce ține de ”iubirea creștină” (Agape). Dacă nici tolerant nu poți să fi , atunci cum poți să înțelegi iubirea lui Dumnezeu către om, către orice om, “Iudeu sau Elin, bărbat sau femeie, drept sau nedrept, bun sau păcătos”. Aștept ”creștinii virtuali”!
19:10
Good point!