Domnul Ponta este supărat nevoie mare că Iohannis s‑a așezat la Masa Tăcerii. Zice-se că ar fi interzis, scrie pe niște plăcuțe pe-acolo, prin parc. Însă în afară de plăcuțe — scrise nu se știe de cine — se pare că n‑ar exista nici o reglementare concretă care să interzică asta. Cică în Consiliul Județean Gorj s‑a luat la un moment dat în discuție subiectul protejării lucrărilor, dar nu s‑a ajuns la nici o concluzie și reglementarea nu s‑ar mai fi dat. În fine…
În principiu și eu cred că nu e tocmai cel mai nimerit lucru să începem toți să ne așezăm pe câte o operă de artă. Deci nici domnul Iohannis n‑ar fi trebuit să-și odihnească posteriorul pe scaunele lui Brâncuși. Dar mă gândesc că e destul de complicat să te asiguri că nimeni n‑o face. Ar însemna să pui pază permanentă acolo, ceea ce e cam mult totuși. Sau să pui un gard, ceea ce ar strica aspectul estetic. Deci de la teorie la practică e ceva mai dificil de trecut.
Apoi aș spune că există și alte monumente, de data asta naturale, pe care se cațără tot felul de ghiolbani concetățeni ai noștri și domnul Ponta nu pare să se enerveze la fel de repede și de tare. De pildă Babele din Bucegi, pe care în fiecare zi mulțime de pantofari montaniarzi se cațără ca să-și imortalizeze inegalabila ispravă de a urca cu telecabina până la 2000 de metri altitudine. Dar, vai! aceștia sunt electorii, nu se face, monșer, să te superi pe ei. Mi se pare mie sau sensibilitățile domnului Ponta se declanșează ca prin farmec doar când e vorba de inamicii săi?
Dar mult mai interesant ar fi să ne întoarcem cu niște ani în urmă și să ne amintim de o poveste adevărată care implică autoritățile din Târgu Jiu, mai ales pe domnul Florin Cârciumaru, bun prieten cu domnul Ponta și actualmente deschizător al listei electorale a PSD pentru Senat. Stimatul domn, în calitatea sa de primar al orașului, a avut ideea tâmpită de a spăla Masa Tăcerii și Poarta Sărutului, iar rezultatul a fost o deteriorare a ambelor opere de artă. Am povestit toată tărășenia în articolul de mai jos.
Domnul Ponta, pe atunci prim ministru și deputat de Gorj, n‑a părut a fi deloc supărat de prostia isprava amicilor săi pesediști și nici n‑a găsit de cuviință să se plângă public de nefericitele evenimente. Mai întreb o dată: cum se face oare că sensibilitățile domnului Ponta se declanșează ca prin farmec doar când e vorba de inamicii săi?
În fine, ar mai fi o poveste de spus despre domnul Ponta și monumentele României. Pe 30 decembrie 2013 stimatul prim ministru de atunci a postat pe Facebook o poză cu cetatea Sarmisegetuza și ne‑a anunțat pe toți că:
Azi, profitand de vremea superba, fetele au mers la Prislop, iar eu si Andrei am urcat in Muntii unde stramosii nostri daci au avut ultimul adapost in fata romanilor! Chiar avem o tara de care trebuie sa fim mandri!
Toate bune și frumoase, doar că situl istoric de la Sarmisegetuza este închis publicului în fiecare an în lunile decembrie, ianuarie și februarie. Ceea ce înseamnă că situl s‑a deschis special pentru domnul Ponta și fiul său. Așadar se pare că regulile care se aplică turiștilor nu‑l impresionează prea tare pe stimatul politician și nu pricep de ce s‑a șifonat așa de tare când Iohannis a încălcat și el una. Singura explicație este că sensibilitățile domnului Ponta se declanșează ca prin farmec doar când e vorba de inamicii săi.
În rest nesimțirea sa e de două palme de groasă.
Lasă un comentariu