Împarte cu prietenii










Submit

Coșmaruri naționaliste

A fost o vreme când aveam câțiva poli­ti­cieni națio­na­liști și foarte vocali. Nimeni nu cred că i-a uitat încă pe Funar și pe Vadim Tudor. Dis­cur­sul lor era plin de ură și de rău­tăți la adresa stră­i­ni­lor, încer­când să pună pe seama lor toate nepu­tin­țele Româ­niei. I-am dis­pre­țuit pen­tru cuvin­tele și gân­du­rile pe care le aveau și am cre­zut pe vre­mea aceea că ei sunt rămă­șițe ale națio­na­lis­mu­lui ceau­șist, cel care ne repeta la tot pasul că "sun­tem aici de 2000 de ani", că ne tra­gem din daci și că sun­tem buri­cul pămân­tu­lui.

Trep­tat, după anul 2000, oame­nii ăștia au dis­pă­rut din prim-planul poli­tic și am spe­rat că încet-încet ne vin­de­căm de nar­ci­sis­mul ăsta gău­nos. Pen­tru mine era lim­pede că avem multe pro­bleme de rezol­vat, unele isto­rice, altele con­junc­tu­rale, însă nici una din­tre ele nu își putea găsi o solu­ție atâta vreme cât nu ne recu­noș­team defec­tele și gre­șe­lile. Iar națio­na­lis­mul exact asta repeta obse­siv: sun­tem per­fecți, cei­lalți sunt de vină. Nici o șansă de a ne stră­dui să deve­nim mai buni.

Pe urmă au înce­put să apară sem­nele națio­na­lis­mu­lui în sânul Uniu­nii Euro­pene. Prin tot mai multe țări occi­den­tale, miș­cări sau par­tide poli­tice expri­mau tot mai des idei națio­na­liste, tul­bu­rând apele euro­pene cu dis­cur­suri des­pre ieși­rea din UE, des­pre res­trân­ge­rea liber­tă­ții de cir­cu­la­ție, des­pre inter­zi­ce­rea drep­tu­lui de a munci în alte țări. Argu­men­tele țineau întot­dea­una de binele exclu­siv al ace­lui popor, fără nici o pre­o­cu­pare pen­tru ide­a­lu­rile care îi adu­se­seră ală­turi de cele­lalte țări euro­pene. Pen­tru că e greu să fim împre­ună și e mult mai ușor să ne des­păr­țim.

Apoi aceste par­tide au înce­put să aibă repre­zen­tare tot mai seri­oasă în țările lor. Marine Le Pen în Franța, Nigel Farage în UK au deve­nit voci care se auzeau tot mai tare și tot mai stri­dent în dis­cur­sul poli­tic euro­pean. Nici când au apă­rut sus­pi­ciuni și chiar dovezi că sunt finan­țați de Krem­lin — de o Rusie inte­re­sată de des­tră­ma­rea con­struc­ției euro­pene — popu­la­ri­ta­tea și sono­ri­ta­tea lor nu a scă­zut. Ba dim­po­trivă, spre satis­fac­ția unora, am ajuns la Bre­xit. Marea Bri­ta­nie dă sem­na­lul unei poten­ți­ale dez­in­te­grări. Putin își freacă mâi­nile, pla­nu­rile lui merg bine, căci o Europă unită e o forță pe care n-o poate con­tra­cara nici mili­tar, nici eco­no­mic. Gazul rusesc nu mai face legea în Uniu­nea Euro­peană, iar rușii nu au alt­ceva pe post de eco­no­mie națio­nală. Când petro­lul și gazele lor se iefti­nesc sub pre­siu­nea nego­ci­e­ri­lor cu un sin­gur par­te­ner euro­pean puter­nic, fali­men­tul eco­no­miei lor pri­mi­tive începe să bân­tuie ca un spec­tru pe cori­doa­rele Krem­li­nu­lui.

Am avut mereu spe­ranța că Uniu­nea Euro­peană va supra­vie­țui Brexit-ului. Ba chiar că va învăța ceva din asta și își va îmbu­nă­tăți meca­nis­mele poli­tice, debirocratizându-le și întorcându-și pre­o­cu­pă­rile spre pro­ble­mele urgente ale euro­pe­ni­lor. A venit însă acum încă o lovi­tură: Trump este pre­șe­din­tele Ame­ri­cii. Iar pri­e­te­nii lui foarte apro­pi­ați sunt exact cei care luptă pen­tru des­tră­ma­rea Uniu­nii Euro­pene — Marine Le Pen, Nigel Farage. Ce spe­ranțe mai putem avea că din par­tea Sta­te­lor Unite va exista inte­re­sul păs­tră­rii Uniu­nii Euro­pene, când Trump se declară admi­ra­tor al lui Putin și e gata să "lucreze" cu el la pla­nuri poli­tice de vii­tor?

Națio­na­liș­tii din Româ­nia, renăs­cuți din cenușă după o peri­oadă de cvasi-dispariție de pe scena poli­tică și regru­pați în Par­ti­dul Româ­nia Unită și prin PSD, ne explică acum că totul va fi bine, că putem să ne urmăm inte­re­sele națio­nale și să pros­pe­răm neîm­pie­di­cați de con­strân­ge­rile Uniu­nii Euro­pene, care de fapt ne-a sub­ju­gat eco­no­mic și poli­tic. Argu­men­tele lor au un mare impact emo­țio­nal: stră­i­nii ne-au cum­pă­rat pămân­tu­rile și pădu­rile și le exploa­tează doar în folo­sul lor, ne-au închis fabri­cile și ne-au lăsat pe dru­muri, ne-au impus cre­a­rea unor insti­tu­ții care să con­tro­leze poli­tic țara, pre­cum DNA. Astea-s cuvin­tele care ne vin­decă de vina noas­tră ca popor, ne oferă scuza facilă a eșe­cu­ri­lor, iar asta e foarte ade­me­ni­tor din punct de vedere psi­hic pen­tru mulți români. Pen­tru că e teri­bil de greu să accep­tăm că de fapt e vina noas­tră că am vân­dut pămân­tu­rile, pădu­rile și fabri­cile, că am ales în frun­tea noas­tră o tagmă de hoți și min­ci­noși care ne fură în fie­care zi cu zâm­be­tul pe buze.

Așa că hai să des­tră­măm toate ali­an­țele pe care le avem, să ieșim din UE, din NATO și din orice alt­ceva și să ne afir­măm inte­re­sele națio­nale. Să ne uităm în isto­rie și să vedem cum am făcut asta în tre­cut. Și poate atunci vom rea­liza că tot ceea ce am obți­nut impor­tant — inde­pen­dența, prima unire, marea unire — a depins de ali­an­țele noas­tre cu marile puteri ale vre­mu­ri­lor ace­lea. De unii sin­guri n-am reu­șit nimic, nici­o­dată. Pen­tru că sun­tem o țară mică, fără atuuri mili­tare, fără o eco­no­mie puter­nică, fără o națiune soli­dară. De fie­care dată când am fost sin­guri, aban­do­nați de ali­ați puter­nici, am deve­nit obiec­tul tro­cu­ri­lor poli­tice. Până și Ceau­șescu, care a visat exact o inde­pen­dență totală de orice altă putere mili­tară sau eco­no­mică, n-a reu­șit alt­ceva decât să ne facă să-l urâm din răs­pu­teri, să ne înfo­me­teze și să ne deter­mine să deve­nim mici hoți și min­ci­noși pen­tru a supra­vie­țui.

Visul națio­na­list e de fapt un coș­mar, pe care unii vor să-l trăim căci lor le aduce bene­fi­cii. Se vor putea întoarce la furt și corup­ție fără să mai fie nici o voce care să-i cri­tice, fără să mai fie nici o mână a jus­ti­ției care să-i ajungă. Pen­tru că vocile care îi deran­jează sunt cele ale UE și ale Ame­ri­cii. Când ele vor tace, min­ciu­nile și pro­pa­ganda de par­tid prin latri­nele TV vor aco­peri urmele hoți­i­lor, așa cum au mai făcut-o și în tre­cut.

Urmează niște ale­geri. La capă­tul lor vom afla câți din­tre noi au uitat isto­ria. Sau câți n-au înțeles-o nici­o­dată.


Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant

Share on Pinterest
There are no images.
Împarte cu prietenii










Submit

Comentarii:


Lasă un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *