Împarte cu prietenii










Submit

Glanda naționalismului

Eu am ajuns la con­clu­zia că oame­nii, din când în când, se tâm­pesc. Îi apucă ceva, se pare că nimeni nu știe exact ce, dar e un fel de scrân­teală la minte și o iau razna. Își pierd logica și rațio­na­men­tul clar, uită ce au învă­țat din expe­rien­țele lor și ale isto­riei și se apucă de făcut fix ace­leași gre­șeli. O fi ceva scris prin genele uma­ni­tă­ții, că alt­fel nu se explică.

Îmi aduc aminte că în manu­a­lul de gene­tică de clasa a XII-a, prin 1982, învă­țam des­pre regla­rea nive­lu­lui popu­la­țio­nal la diverse spe­cii de ani­male. Era în carte un exem­plu cu șoa­re­cii care împart un areal mai res­trâns și limi­tat ca hrană, cărora — atunci când se înmul­țesc peste măsură — li se declan­șează nu știu ce glandă aflată parcă pe la coadă prin care emană un miros ce le inhibă repro­du­ce­rea. Cum s-ar zice, încep să pută de nu le mai arde de sex. Și în felul ăsta popu­la­ția de șoa­reci nu crește peste un anu­mit număr de indi­vizi, ca să nu își epu­i­zeze sursa de hrană și pe urmă să moară ca proș­tii de foame.

La oameni nu există un ast­fel de meca­nism sim­plu și efi­cient. Noi ne tot înmul­țim ca dra­cii (am ajuns la 7 mili­arde) până ce înce­pem să ne căl­căm pe coadă unii pe alții. Ine­vi­ta­bil, la un moment dat, treaba asta ne cam scoate din sărite și deve­nim ner­voși. Natura, în sim­pli­ta­tea ei geni­ală, a găsit totuși o solu­ție via­bilă: ne scrân­tim la cap și înce­pem să ne măce­lă­rim între noi. Homo homini lupus.

Vă spun treaba asta pen­tru că observ cum în ultima vreme avem tot mai des motive să ținem pum­nii strânși ca să nu se întâm­ple tot felul de alu­ne­cări spre exces. Prin Europa par­ti­dele extre­miste sunt tot mai puter­nice și chiar azi am tre­mu­rat nițel la gân­dul că Aus­tria ar putea avea un pre­șe­dinte din extrema dreaptă. Brexit-ul încă nu și-a con­su­mat toate valen­țele, aștep­tăm încă să vedem care sunt efec­tele sale prac­tice. În Ame­rica pre­șe­dinte a fost ales un indi­vid care a impre­sio­nat doar prin exce­si­vi­ta­tea ges­tu­ri­lor și lim­ba­ju­lui. În Ita­lia are loc un refe­ren­dum care pune în dis­cu­ție o posi­bilă alu­ne­care spre tabăra celor care vor ieși­rea din UE. Franța are la pre­zi­den­ți­a­lele ce urmează doi can­di­dați ase­mă­nă­tori: ambii sunt pri­e­te­nii lui Putin, dor­nici de mai puțin uni­o­nism și mai mult națio­na­lism. Unga­ria este și ea tot mai națio­na­listă și mai anti­e­u­ro­peană. Tur­cia alu­necă spre extre­mism reli­gios. Iar peste toată Europa pla­nează ca un vul­tur hoitar umbra Rusiei, care așteaptă oca­zia să se înfrupte din leșul Euro­pei unite.

Și mi se pare că poves­tea Euro­pei unite a înce­put să scâr­țâie din momen­tul în care a căzut cor­tina de fier. Obiș­nuim să spu­nem că euro­pe­nii au vrut să ne aducă în inte­ri­o­rul Uniu­nii, dar lucru­rile sunt nițel mai nuan­țate. Cei ce ne-au vrut în inte­rior au fost com­pa­ni­ile mul­ti­na­țio­nale euro­pene. Adică o mână de oameni, foarte influ­enți poli­tic, care au văzut ime­diat poten­ți­a­lul eco­no­mic uriaș al estu­lui euro­pean: mână de lucru mai ieftină, o piață de des­fa­cere com­plet nouă, un mediu de afa­ceri bazat pe o cul­tură ase­mă­nă­toare occi­den­tu­lui. Cetă­țea­nul din ves­tul Euro­pei nu s-a înghe­suit să ne invite în Uniune, dar nici n-a pro­tes­tat, gândindu-se pro­ba­bil că totul va fi bine. Cât de răi puteau fi est-europenii?

Numai că lucru­rile n-au mers peste tot cum ar fi tre­buit. În țările cu multă corup­ție, cum e Româ­nia, poli­ti­cie­nii nu s-au lup­tat pen­tru con­struc­ția unei eco­no­mii locale puter­nice. Au încer­cat să vândă ce a fost de vân­dut, să închidă ceea ce putea fi apoi dezmem­brat și valo­ri­fi­cat, iar mul­ti­na­țio­na­lele nu s-au dat îna­poi, ci au pus umă­rul. În fond, obiec­ti­vul lor nu era să facă țări ca Româ­nia puter­nice, ci să facă pro­fit. Dacă sta­tul res­pec­tiv nu se lupta pen­tru pro­priul popor, de ce s-ar fi lup­tat ele? Efec­tul a fost depen­dența eco­no­mică a ace­lor țări, iar Româ­nia este un ast­fel de exem­plu. Nu Uniu­nea Euro­peană ne-a trans­for­mat în colo­nie, cum spun unii, ci mai ales noi înșine, prin poli­ti­cie­nii corupți pe care i-am votat de 25 de ani în par­la­ment.

Iar popu­la­ția, în lipsa unor locuri de muncă și a unor per­spec­tive de vii­tor, slab edu­cată și mani­pu­lată gro­so­lan de poli­ti­cieni, a înce­put să-și găsească solu­ții pe cont pro­priu. Peste 3 mili­oane de români lucrează prin Uniu­nea Euro­peană și tri­mit acasă câteva mili­arde de euro în fie­care an. Pare fru­mos, dar ade­vă­rul e că, acolo unde s-au dus, au ocu­pat locu­rile de muncă ale local­ni­ci­lor. Au dus cu ei și lipsa lor de edu­ca­ție civică, lipsa de maniere soci­ale și — ade­sea — infrac­țio­na­li­ta­tea măruntă, cea care în Româ­nia era tole­rată. Iar euro­pea­nul ves­tic a înce­put să fie deran­jat de efec­tele aces­tei extin­deri a Uniu­nii. Nu asta i s-a pro­mis, nu asta se aștepta. Uitați-vă mai ales la țările din nor­dul Euro­pei, pre­cum Olanda, Dane­marca sau Marea Bri­ta­nie, unde româ­nii sunt mult mai puțin iubiți decât în Ita­lia sau Spa­nia.

Peste toate astea s-au supra­pus apoi și valu­rile de imi­gra­ție din țările magrebiene și arabe. Cohorte întregi de oameni fără cali­fi­care, com­plet dife­riți cul­tu­ral, au inva­dat o Europă care se auto­de­clara tole­rantă și mul­ti­cul­tu­rală. Au adus și aceștia cu ei pro­bleme lor, infrac­țio­na­li­ta­tea lor, nemul­țu­mi­rile lor reli­gi­oase, cul­tura lor dife­rită. Și nemul­țu­mi­rile euro­pea­nu­lui ves­tic s-au acu­mu­lat și s-au acu­mu­lat, până când a ajuns la con­clu­zia că așa nu se mai poate. Din cu totul alte motive, euro­pea­nul estic este și el nemul­țu­mit. N-a pri­mit loc la masa bogă­ției euro­pene, nu i s-a dat des­tul, ci mai degrabă i s-a luat și i s-a dis­trus eco­no­mia națio­nală, iar ce nu s-a dis­trus în mare parte nu-i mai apar­ține ori­cum lui, ci unor com­pa­nii ves­tice.

Și a inter­vine scrân­teala de care vă spu­neam. Din­tre toate solu­ți­ile pe care le-ar putea ima­gina, euro­pe­nii o aleg exact pe aia care a dus până acum la două răz­bo­aie mondi­ale: națio­na­lis­mul. Să ne închi­dem gra­ni­țele, să-i alun­găm pe stră­ini, să fim noi între noi că așa o să ne fie mai bine. Isto­ria a dovedit-o de nenu­mă­rate ori că acest mod de a gândi e greșit. Dar pare că nu mai con­tează. Iar dacă o țară ca Marea Bri­ta­nie, Franța sau Ger­ma­nia ar avea totuși șansele sale să supra­vie­țu­iască de una sin­gură, prin mări­mea și forța eco­no­mi­i­lor lor națio­nale, niște pră­pă­diți ca româ­nii n-ar avea nici o șansă. Imaginați-vă că mâine pleacă toate mul­ti­na­țio­na­lele și băn­cile stră­ine: a doua zi intrăm în colaps. N-avem agri­cul­tură, n-avem indus­trie, n-avem infras­truc­tură de trans­port. Imaginați-vă că de mâine nu se mai plă­tesc sala­ri­ile anga­ja­ți­lor din marile com­pa­nii stră­ine, că mili­oane de oameni devin șomeri. Că toți româ­nii din stră­i­nă­tate sunt tri­miși acasă, ca să devină șomeri. Vă dați seama ce haos și ce colaps total?

Nu, națio­na­lis­mul nu e răs­pun­sul. N-a fost nici­o­dată. Și nu va fi nici de acum îna­inte. E doar glanda noas­tră secretă care ne împinge spre a ne măce­lări reci­proc.


Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant

Share on Pinterest
There are no images.
Împarte cu prietenii










Submit

Comentarii:


  1. daniel

    BANII! Si cei care nu-si pot reprima dorinta de a avea din ce in ce mai multi. CRESTERE ECONOMICA, CONSUM FARA NOIMA! Cu ce pret? POLITICIENI FARA MINTE SI FARA SCRUPULE! Usor de cum­pa­rat, inca­pa­bili sa dea solu­tii. O MASA IMENSA DE SARACI MANIPULABILI!
    BULGARELE A LUAT-O LA VALE!!! Il mai poate opri cineva?

    0
    0

Lasă un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *