Împarte cu prietenii










Submit

Observator la vot

După cum v-am poves­tit cu ceva timp în urmă, anul ăsta mi-am zis că a venit vre­mea să vor­besc mai puțin des­pre ati­tu­dine civică și impli­care soci­ală și să demon­strez ceva mai prac­tic aceste lucruri. Așa că m-am impli­cat în câteva ches­tii mai mult sau mai puțin impor­tante, unele utile, altele nu chiar, însă toate din cate­go­ria volun­ta­ri­a­tu­lui. N-o să încep aici să mă laud cu ce-am făcut, ci o să mă rezum la ultima expe­riență, aceea de obser­va­tor la vot. Care toc­mai s-a înche­iat.

Cum a fost? Păi de unde să încep? Inte­re­sant. Nu foarte con­su­ma­tor de timp. Obo­si­tor pen­tru o zi. Dar, una peste alta, o expe­riență pe care nu regret că am avut-o, pen­tru că am avut oca­zia să văd cum arată tot pro­ce­sul ăsta elec­to­ral din per­spec­tiva orga­ni­ză­rii lui. Și, credeți-mă, e foarte dife­rit de ceea ce pare la prima vedere.

Dimi­neață, la 6, eram prin Ber­ceni, la sec­ția unde tre­buia să și votez, ca să asist la des­chi­de­rea ei ofi­ci­ală. Într-o clasă cu băn­cuțe și scă­u­nele pen­tru copii de la grupa pre­gă­ti­toare și într-o atmosferă de decu­paje cu teme naive, opt adulți se stră­du­iau să-și găsească locul unde urmau să petreacă întreaga zi. I-am pri­vit cu aten­ție, încer­când să înțe­leg cum func­țio­nează meca­nis­mele de cola­bo­rare din­tre ei. Majo­ri­ta­tea păreau a fi cadre didac­tice, puteai ghici asta ușor după cum comu­ni­cau: voci ușor răs­tite, ton ridi­cat, ati­tu­dine de părinte cri­tic. N-a durat mult până când a apă­rut pri­mul con­flict între două doamne, care s-au acu­zat reci­proc că vor­besc pe un ton urât și că sunt iras­ci­bile. Ambele aveau, în fapt, drep­tate. Apoi lucru­rile s-au cal­mat brusc, ca și cum nimic nu s-ar fi întâm­plat și dis­cu­ția a con­ti­nuat de parcă cearta ar fi fost o cutumă soci­ală reci­proc accep­tată, un epi­sod fără altă însem­nă­tate decât aceea că păr­țile se pot coto­nogi ver­bal un pic, ca să se mai răco­rească psi­hic.

Le-am pri­vit un timp inte­rac­țiu­nile, urmă­rind dacă înde­pli­nesc pro­ce­du­rile pre­vă­zute de lege pen­tru pre­gă­ti­rea sec­ției de votare și încer­când să-mi dau seama dacă au capa­ci­ta­tea de a se des­curca cu puz­de­ria de pro­bleme care urmau să apară pe par­cur­sul zilei. Cu chiu cu vai, aju­tată de sub­ti­lele mele sesi­zări ver­bale, pre­șe­dinta a par­curs eta­pele des­chi­de­rii sec­ției, a veri­fi­cat sigi­li­ile urne­lor și a înce­put să împartă pe mese bule­tine de vot. Am întrebat-o de ce sunt desi­gi­late pache­tele cu bule­tine și mi-a spus că toți mem­brii biro­u­lui s-au întâl­nit cu o seară îna­inte și au hotă­rât să pre­gă­tească totul îna­inte, ca să le fie mai ușor. Bine, bine, am zis eu, dar asta înseamnă că ați încăl­cat pro­ce­dura legală care spune că doar în ziua ale­ge­ri­lor se des­fac și se ștam­pi­lează bule­ti­nele de vot. Da? s-a mirat doamna pre­șe­dinte, n-am știut că așa zice legea, da' nu e nici o pro­blemă că erau de la toate par­ti­dele, toți mem­brii erau de față și nu s-a întâm­plat nimic. În fond ce e legea? Un fleac de care nu ne împie­di­căm atunci când sun­tem cu treabă și n-avem timp de pros­tii.

După vreun ceas de la des­chi­dere, timp în care am votat și eu, am decis să că am obser­vat des­tul deban­dada care părea că se insta­lează trep­tat și că pot să plec la sec­ția de votare unde fuse­sem repar­ti­zat pe durata între­gii zile, undeva într-o comună limi­trofă din nor­dul Bucu­rești­u­lui. Am ajuns pe la 9, când vota­rea deja înce­puse. Pre­șe­din­tele, de data asta un băr­bat, n-a părut foarte sur­prins de apa­ri­ția mea nea­nun­țată, a tras o copie după ecu­son și bule­tin și m-a invi­tat să iau loc într-o mar­gine a came­rei de votare. Struc­tura biro­u­lui de sec­ție era com­plet dife­rită. Mai puține cadre didac­tice și mai multe per­soane cu ocu­pa­ții diverse: casieră de super­mar­ket, func­țio­nar în pri­mă­rie șamd. Atmosfera era mult mai dega­jată, oame­nii n-aveau nimic de împăr­țit unul cu celă­lalt. În afara de pre­șe­dinte și vice­pre­șe­dinte — o învă­ță­toare — mai erau șapte mem­bri, repre­zen­tând șapte par­tide. Am aflat lista par­ti­de­lor repre­zen­tate, dar n-am între­bat direct pe fie­care ce par­tid repre­zintă, încer­când să ghi­cesc, curios să-mi dau seama cine e repre­zen­tan­tul PRU sau UDMR. Mi-a fost impo­si­bil. Mai târ­ziu aveam să rea­li­zez că, în afară de cel de la PNL și cel de la PSD, cei­lalți erau repre­zen­tanți con­junc­tu­rali, plătiți pro­ba­bil să par­ti­cipe la biroul elec­to­ral al sec­ției și mai ales la numă­ră­toa­rea de la final.

Spec­ta­co­lul zilei a fost însă foarte inte­re­sant. E fas­ci­nant să urmă­rești cine sunt cei care vin la vot, cum se com­portă și cum inte­rac­țio­nează cu auto­ri­ta­tea repre­zen­tată de nouă inși ali­ni­ați la niște mese, cu catas­tife și ștam­pile în fața lor. Înveți o mul­țime de lucruri.

Chiar de la pri­mele ore am aflat că în comuna res­pec­tivă există o comu­ni­tate bine repre­zen­tată de rromi care locu­iesc pro­ba­bil într-un car­tier cu climă tro­pi­cală, pen­tru că în ciuda ier­nii toți erau în șlapi sau espa­drile, iar duam­nele pur­tau halate plu­șate roz de baie, în chip de par­de­siu. Pro­ba­bil că mai toți au pis­cine și jacu­zzi în curte și hala­tul e un acce­so­riu ves­ti­men­tar firesc.

Tot la înce­pu­tul zilei am avut o par­ti­ci­pare activă a mai mul­tor domni foarte mar­ți­ali, care ară­tau de parcă muri­seră recent și cineva i-ar fi scu­lat din coș­ciuge, le-ar fi scos vata din nas și i-ar fi tri­mis să voteze: gal­beni ceară la față, cos­tume și pan­tofi de ulti­mul drum, picioare târ­șâite. Cu o dâr­ze­nie demnă de o cauză mai bună se stră­du­iau totuși să ajungă până în cabina de vot ca să ștam­pi­leze bule­ti­nul.

Pe la mij­lo­cul zilei au înce­put să vină pătura țără­nească, câtă mai rămă­sese prin comună, deși când zic țărani mă refer mai degrabă la înfă­ți­șare decât la ocu­pa­ție. Ele cu batic și pan­ta­lo­nii ăi buni, nițel pătați pe ici, pe colo, ei cu nădragi soioși și încăl­țări scâl­ci­ate, miro­sind lejer a rachi­uri ieftine.

Pe la finele după amie­zii a apă­rut și pro­ti­pen­dada comu­nei, în cupluri de genul "astă seară votăm in fami­lie", ei cu pan­ta­loni cu dungă, jachete de piele și pan­tofi luați din Obor, ele cu pal­to­nașe după moda din Colen­tina, rujate și nițel par­fu­mate cu miasme dul­cegi.

Iar seara a apă­rut și tine­ri­mea, cu eter­nii blugi rupți în genunchi și geci colo­rate, dor­nici și ei să-și exprime pro­ba­bil înde­lung cân­tă­ri­tele opțiuni poli­tice.

La numă­ră­toa­rea votu­ri­lor, după o zi lungă de stat în scaun, mem­brii biro­u­lui de sec­ție erau nerăb­dă­tori să afle rezul­ta­tul. Comuna era un fief PNL, deci aștep­tă­rile erau clare. Doar repre­zen­tan­tul PSD spera într-o minune, care nu s-a pro­dus: PNL 55%, PSD 25%, USR 10%, ALDE 4%, PMP 1%. La țară lucrurile-s lim­pezi: pri­ma­rul dă tonul. Am ieșit de mai multe ori în cur­tea șco­lii unde se afla sec­ția ca să văd dacă există vreun fel de pre­siune pe ale­gă­tori sau dacă se des­fă­șoară vreun fel de pro­pa­gandă elec­to­rală. Nici urmă de așa ceva. Adu­când vorba des­pre asta cu unul din­tre mem­brii biro­u­lui de sec­ție, a zâm­bit și mi-a spus: păi dom' pri­mar e prin comună, tri­mite oame­nii la vot, nu stă aici să-i aștepte.

Cam așa s-a și întâm­plat pro­ba­bil. Ale­gă­to­rii soseau în gru­puri mări­șoare, 15–20 de per­soane, toți de pe ace­eași stradă, gru­pați ade­sea în ace­eași zonă a lis­te­lor elec­to­rale, ca și cum s-ar fi vor­bit toți să vină împre­ună la vot. De fapt cred că erau împinși de la spate de pri­mar și de oame­nii lui. Habar n-aveau ce și pe cine votează, nu făceau nici o dis­tinc­ție între bule­ti­nele de senat și de camera depu­ta­ți­lor, intrau în cabine, zăbo­veau foarte puțin și ieșeau cu un aer de ușu­rare, flu­tu­rând cele două bule­tine și între­bând din ochi unde tre­buie să le pună. Cineva tre­buia să stea per­ma­nent lângă urne și să le explice: bule­ti­nul cu S la senat și cel cu CD la camera depu­ta­ți­lor. Aha! ziceau nedu­me­riți încă, dar gata să facă ceea ce li s-a spus. Negreșit, mai toți, se căz­neau să stre­coare folie prin fan­tele urme­lor, cu stân­gă­cia celui care nu e obiș­nuit să lucreze cu hâr­tii.

USR a luat 65 de voturi și m-am între­bat în sinea mea cine sunt cei 65 de votanți din­tre toate per­so­na­jele pe care le-am văzut tre­când prin sec­ția de votare. Pro­ba­bil tine­rii, dar nu-s foarte sigur pen­tru că n-au fost chiar așa de mulți tineri la vot. A rămas un mis­ter și pen­tru mine și pen­tru toți cei­lalți mem­brii ai biro­u­lui, care o pri­veau intri­gați pe tipa care repre­zenta USR-ul, venită doar seara, la numă­ră­toa­rea votu­ri­lor — era clar că nu e din ace­lași film cu cei­lalți, cel mai pro­ba­bil bucu­reș­teancă din zona cor­po­ra­tistă.

După numă­ră­toare a urmat cal­va­rul renu­mă­ră­rii de încă 5–6 ori, căci cifrele nu ieșeau, che­ile de veri­fi­care dădeau erori și nimeni nu mai reu­șea să se con­cen­treze ca să dea de cap pro­ble­mei de arit­me­tică elec­to­rală. Aș fi putut să-i ajut, mi-am cam dat seama unde gre­șeau, dar legea inter­zice obser­va­to­ri­lor să se implice, iar întreaga pro­ce­dură era fil­mată cu o tabletă de la STS, ope­rată de un tine­rel care o fixase pe o bancă și ați­pea cu capul în mâini, aștep­tând fina­lul epu­i­zan­tei pro­ce­duri. Așa că am aștep­tat răb­dă­tor să văd cum decurg lucru­rile, con­sta­tând (pen­tru a câta oară?) că în situ­a­ții limită adul­ții nu se deo­se­besc cu nimic de copii.

Pe la 3 dimi­neața, după șase ore de cal­cule și renu­mă­rări ale tean­cu­ri­lor de bule­tine de vot, pre­șe­din­tele a găsit o moda­li­tate de a închide che­ile de veri­fi­care. Toți au răsu­flat ușu­rați și s-au apu­cat ceva mai voioși de băgat votu­rile în saci, pen­tru ca pre­șe­din­tele sec­ției să plece cu ele și să le pre­dea. Am pro­fi­tat de oca­zie ca să-mi fac ieși­rea din scenă și-am ple­cat spre casă, întrebându-mă în sinea mea dacă aș mai repeta vreo­dată expe­riența asta.


Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant

Share on Pinterest
There are no images.
Împarte cu prietenii










Submit

Comentarii:


Lasă un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *