Asta e una dintre cele mai importante întrebări pe care ni le punem în ultima vreme. Pentru că nici nu mai știm ce să credem. Pe de o parte avem DNA și procesele marilor corupți, ceea ce ne face să credem că lucrurile se schimbă. Dar vin alții, susținători ai corupților, și urlă cât îi țin plămânii că procesele astea sunt fabricate ca să elimine politic pe favoriții lor. Și devenim confuzi: așa o fi? Sau oamenii ăștia sunt doar manipulați de presă, care e orchestrată cu îndemânare chiar de corupți pentru a‑și scăpa pielea, prezentându-se publicului drept victime nevinovate ale unei justiții aservită politic? Pare tot mai dificil de spus care e adevărul, unde e dreptatea.
Eu cred că, înainte de a ne pronunța asupra unor astfel de dileme, e bine să ne reamintim ce înseamnă dreptatea, căci trăiesc cu sentimentul acut că noi, românii, am cam uitat definiția acestui cuvânt. Mi se pare că am dezvoltat cu timpul un soi de percepție eronată asupra acestei noțiuni, adică am ajuns — nu se știe exact cum, probabil din cauza unei justiții care ani de zile n‑a funcționat corect — la concluzia că justiția și dreptatea nu sunt sinonime. Cum s‑ar zice ceva ce e drept (sau moral, corect etc) nu este neapărat legal. Și invers: ceva ce e legal, nu e neapărat drept. Și am impresia că asta stă la baza multor confuzii pe care le facem, inclusiv a celor politice.
Pe de o parte e vina fiecăruia dintre noi că ne-am lăsat furați de degringolada socială a ultimilor 27 de ani și ne-am pierdut reperele morale și legale. Am ajuns să credem că dreptatea e atunci când victoria e de partea noastră, indiferent dacă argumentele noastre sunt logice, raționale și legale. Nu știm să aplicăm raționamente juridice. Iar când ne sunt impuse de către o autoritate (vezi cazurile contravențiilor în trafic), protestăm vehement: nu e drept. Luăm legile în sens foarte personal și le-am vrea croite după interesele noastre imediate. ((Ca un exemplu: am condus sau asistat de multe ori în ultimii zece ani negocieri de contracte și, aproape invariabil, când se ajunge la clauzele de penalizare pentru proastă execuție, încep discuțiile: da’ ce? nu aveți încredere în noi? Și întotdeauna am repetat aceeași argumentație: clauzele unui contract (care este un fel de lege stabilită de părți) nu se fac luând în considerare anumite persoane, ci evoluțiile neașteptate pe care timpul le poate aduce. Știe cineva cine va lucra pe contract peste trei luni, cine se va îmbolnăvi sau va pleca din firmă?))
N‑am primit și nu primim nici un fel de educație juridică. Școala nu se consideră datoare să ne introducă în aceste aspecte foarte importante ale vieții de cetățean, deși e limpede că, indiferent de profesia aleasă, inevitabil vom interacționa cu sistemul legislativ al țării. Consecința este că, needucați fiind, ni se pare că e foarte ușor să ne dăm cu părerea despre orice chestiune juridică, indiferent de complexitatea ei. ((Unii, de pildă, știu sigur că Sebastian Ghiță este o victimă a “sistemului”, care prin brațul de fier al DNA îl oropsește pe un biet om de afaceri, patriot și aducător de locuri de muncă. Cum știu asta? Păi e clar, asta e părerea lor formată uitându-se la România TV sau Antena 3, deci nu e nevoie de nici un fel de alte argumente ca să fie încredințați că asta și nu alta e dreptatea. Dacă i‑ar confrunta cineva cu sutele de angajați ai firmelor lui Ghiță care le-ar putea povesti cum au mânărit licitațiile publice ca să le câștige fraudulos, cum au fabricat din pix specialiști cu competențele cerute de caietele de sarcini, ce credeți că ar spune? Nu e adevărat, dom’ne, ăștia nu‑s angajații lui Ghiță, sunt oamenii lui Soros puși să distrugă țara. Am ajuns să împingem lucrurile până la absurd, până la negarea evidențelor și înlocuirea lor cu teorii fabricate în laboratoarele de manipulare ale televiziunilor.))
Și toate aceste neajunsuri ale noastre, această incapacitate de a suprapune dreptatea și justiția în mințile noastre, ne ghidează alegerile politice care, la rândul lor, ne ghidează destinele și viitorul. În zadar ne certăm la nesfârșit pe subiecte politice, etern împărțiți în tabere pro-PSD și anti-PSD, dacă argumentele noastre nu sunt izvorâte din logică, rațiune și lege. Atâta timp cât vom rămâne în sfera reacției emoționale, cât vom vota pe cei care promit ceea ce ne servește interesele personale, chiar dacă e ilegal sau nedrept față de alții, ba chiar și irealizabil adesea, nu vom progresa nici un milimetru.
În final, vă las să meditați asupra a două probleme simple.
Prima sună așa: să ne imaginăm că cineva, să presupunem că un bărbat, întreține o familie, muncind. El aduce banii acasă, iar soția, soacra și copiii trăiesc de pe urma acestor câștiguri. Desigur, nu stau degeaba, muncesc pe lângă casă. Însă când vine vorba de decizii, bărbatul e în minoritate. Opiniile lui sunt mai mereu neluate în seamă căci voturile celorlalți sunt mai multe. Unde să meargă în vacanță? El ar vrea la munte, să respire aer curat, să se relaxeze după un an de muncă. Nevasta, soacra și copiii vor la mare — deci acolo va merge familia. Este legal? Da, legea n‑are a se amesteca în astfel de probleme. Dar e drept?
A doua problemă: în România anului 2016 PIB-ul național este de vreo 746 miliarde, iar bugetul de stat este cam 231 de miliarde de lei, adică aproximativ 31% din PIB. Din tot PIB-ul ăsta, 6% îi face sectorul IT, adică aproximativ 65.000 de oameni produc peste 44 miliarde de lei, Ceea ce înseamnă că varsă direct sau indirect la buget cam 14 miliarde. Cu 14 de miliarde de lei poți să plătești un an de zile salariul pentru aproximativ 290.000 bugetari (am socotit cam 4.000 lei cu tot cu taxe). România are în total cam 1,2 milioane de bugetari, oameni care muncesc și prestează diverse servicii — necesare societății, nu‑i vorbă — fără a genera venituri în PIB. Ei sunt doar cheltuiala necesară pentru administrarea statului (altminteri făcută foarte prost, după cum mai toți suntem de acord), plătită din munca celorlalți. E limpede că între ce fel de politicieni își doresc IT-iștii și ce fel de politicieni își doresc bugetarii e o mare diferență. Dar nu contează: 290.000 de voturi sunt aproape de 5 ori mai multe decât cele 64.000 de voturi. Este legal? Da, pentru că e democrație. Dar e drept?
Bun. Acum comparați cum ați răspuns la prima problemă și cum ați răspuns la a doua și o să știți cum stați cu înțelegerea dreptății și justiției.
9:01
Din pacate.…
8:01
simtul etic este atrofiat din cauza egoismului exacerbat, doar o mica minoritate se intreaba, inainte de a face ceva, daca e drept
6:01
Ce intrebare! Desigur ca exista dreptate, darrrrrrrr, precumspunea Alexandrescu intr‑o fabula ceva mai voalat, se vrea egalitate in fata justitiei, “dar nu pt catei”!
22:01
In primul rand, al doilea exemplu este gresit construit si prin asta poti deturna natura discutiei. Bugetul nu este obtinut doar din contributiile celor care produc, ci se aduna si cele ale celor care doar consuma. Si ponderea ar fi trebuit sa fie egala cu ponderea din contributiile tuturor privatilor, a celor care produc (de ce sa nu iei in calcul si alte cheltuieli). Dar in fine, se intelege unde bati… sa nu lasam asta sa ne distraga de la ce conteaza.
Nu ar fi corect (nici just, nici legal, nici ca perspective de viitor mai bun) ca ponderea deciziilor intr‑o democratie sa fie data de ponderea contributiilor. Ar trebui sa existe un echilibru (care sa poata fi mentinut prin mijloacele legale si transparente, nu prin jocuri de culise) intre mentinerea unui ponderi electorale bine distribuite si apararea intereselor celor care contribuie disproportionat la puterea de reprezentare (si este in interesult tuturor ca aceste mecanisme sa existe si sa functioneze).
Avem modele de succes din occident despre cum s‑ar putea mentine un echilibru sanatos intre interesele majoritatii si ale celor care contribuie mai mult. Si cel mai important ar fi de mentionat la acest subiect, ca “it-istii” sunt subreprezentati in politica romaneasca oricum am vrea sa punem problema, desi anumite interese au fost protejate prin influenta patronatelor (vezi reducerea de 16% in mod particular). Dar in niciun caz nu puteam discuta constructiv daca problema este pusa la modul 1 it-ist tine in carca x bugetari, ar trebui sa poata avea putere de decizie cat x bugetari.
22:01
Nu asta sugeram. Încercam să surprind modul diferit în care ne raportăm la problema reprezentativității atunci când problema e la scară mică (în familie) și când e la scară mare. Dacă ar răspunde cinstit, majoritatea ar zice că nu e drept ca cel care aduce “banii în casă” să nu aibă un cuvânt de spus în privința deciziilor, dar că IT-iștii n‑au decât să-și înghită frustrările și să producă bani în continuare. Că așa e românul, imparțial. 🙂
În privința faptului că și bugetarii sunt impozitați, asta e o chestiune complet nerealistă. Cum s‑ar zice statul ia banii din taxele și impozitele provenite din economia privată, dă salarii la bugetari și după aia le ia înapoi o parte din ei. Asta doar așa, ca să mai frecăm banii prin conturi și să dăm impresia că toată lumea e impozitată.
20:01
Nu am raspuns cu ce am inteles, am raspuns la ce tocmai ai re-explicat. Nu este nici corect, nici normal cum spui ca intelege “majoritatea” legat de ambele exemple, solutia este undeva la mijloc. Si ca veni vorba de familie, oricat se da romanul cocos la el acasa, barbatul face concesii si merge si acolo unde vrea si acolo unde vor copiii si acolo unde vrea nevasta. Chiar daca nu va raspunde din prima ca este asa… majoritatea lor cel putin.
Legat de buget, indiferent cum crezi ca e corect sau normal sau optim, asa functioneaza la noi, cuantumul bugetului este calculat, repet, cu toti banii impozitati si conform constitutiei toata lumea plateste taxele stabilite prin legi. Acest principiu impiedica implementarea unei solutii optime, dar este corecta pentru ca la finalul zilei, privatul nu ar trebui sa ii dea peste nas doctorului sau profesorului sau pompierului sau soldatului ca el doar toaca bani. Aceste categorii muncesc corect si pe serviciile oferite se platesc taxe in acelasi mod cum se face cand ar fi oferite de privati si mi se pare chiar mai corect asa. Frecusul banilor ar putea fi evitat oricum, nu este ca si cand ne impiedica cineva sa viram doar banii pentru acoperirea netului in conturile de salarii ale institutiilor.
21:01
DraKnea Știe ?!
21:01
Dragnea țtie
18:01
Oare cati au rabdare sa citesca acest articol pana la capat?
6:01
Eu …si totul e o abureala .STii ca in zilele de pe urma ‚binele se va numii rau ‚iar raul bine !