Împarte cu prietenii










Submit

Cum poate opri Iohannis dezastrul

Ce a vrut să spună Iohan­nis în scur­tul, dar con­den­sa­tul său dis­curs de la CSM, când — adresându-se direct minis­tru­lui jus­ti­ției — a sub­li­niat că o lege a amnis­tiei și gra­ți­e­rii dată în folo­sul poli­ti­cie­ni­lor cu pro­bleme penale ar fi o catas­trofă pen­tru demo­cra­ția româ­nească și că el se va opune cu toată gre­u­ta­tea și pute­rea func­ției pre­zi­den­ți­ale? Mulți au înțe­les că această frază este un fel de decla­ra­ție de răz­boi, ba chiar Tări­ceanu a și afir­mat că șeful sta­tu­lui vrea să por­nească un con­flict, dar el refuză să intre în acest joc. Și totuși nu ăsta este înțe­le­sul decla­ra­ți­i­lor lui Iohan­nis, după păre­rea mea.

În fond, știm deja ce poate să facă un pre­șe­dinte atunci când con­si­deră că o lege nu este bine gân­dită sau nu este oport­ună pen­tru soci­e­tate. Poate să o atace la Cur­tea Con­sti­tu­țio­nală, dacă găsește teme­iuri seri­oase în pri­vința necon­sti­tu­țio­na­li­tă­ții ei. Dacă Cur­tea îi dă drep­tate, par­la­men­tul tre­buie să îndrepte legea în sen­sul indi­cat de con­sti­tu­ție. Dar ce poate fi necon­sti­tu­țio­nal în a gra­ția și amnis­tia niște infrac­tori? Nimic. Amnis­tia și gra­ți­e­rea sunt ges­turi făcute de întreaga soci­e­tate, ară­tând că gre­șe­lile sunt ier­tate și infrac­to­rii sunt che­mați să se îndrepte prin com­por­ta­men­tul lor vii­tor. De 27 de ani avem poli­ti­cieni care fură și nimic nu i-a oprit, nici ruși­nea, nici patri­o­tis­mul, nici jus­ti­ția. Abia acum, când DNA vine neier­tă­tor pe urmele lor, au înce­put să tre­mure, dar nu de rușine, ci de frică. De ce i-am ierta? Ca să o poată lua de la înce­put?

Puțin pro­ba­bil ca o lege a amnis­tiei și gra­ți­e­rii să fie decla­rată necon­sti­tu­țio­nală. Urmă­toa­rea acțiune a pre­șe­din­te­lui este să retri­mită par­la­men­tu­lui legea spre exa­mi­nare, ală­turi de obser­va­ți­ile și comen­ta­ri­ile sale. Într-un stat civi­li­zat par­la­men­tul s-ar apleca asu­pra argu­men­te­lor și, dacă nu ar con­si­dera nece­sar să modi­fice legea, atunci măcar de ochii lumii ar încerca să for­mu­leze niște expli­ca­ții coe­rente și deta­li­ate care să sus­țină punc­tul lor de vedere. În Româ­nia am văzut deja ce face par­la­men­tul: res­pinge cere­rile de ree­xa­mi­nare fără nici un fel de dez­ba­tere, într-un fel de frondă pue­rilă — orice vine de la Iohan­nis nu ne inte­re­sează.

Apoi pre­șe­din­tele este obli­gat să pro­mulge legea. Indi­fe­rent dacă el con­si­deră că este sau nu bună, pute­rea legi­sla­tivă are auto­no­mie față de cea exe­cu­tivă. Și ăsta e un lucru bun atâta timp cât legi­sla­ti­vul nu e domi­nat din golani și hoți. Dar când infrac­to­rii sunt la cârma legi­lor, fap­tul că nimic nu-i poate opri este una din slă­bi­ciu­nile majore ale demo­cra­ției. Așa stau însă lucru­rile: pute­rea pre­șe­din­te­lui se oprește aici.

Deci dacă Iohan­nis știe că șansele lui de a opri o lege a amnis­tiei sunt des­tul de reduse, de ce s-a mai obo­sit să spună public că se opune? Pe cine inte­re­sează opo­zi­ția lui, când par­la­men­tul poate face orice poftește? Ei, aici mie mi se pare că vine par­tea a doua, par­tea în care intră în scenă alți actori. Aceia sun­tem noi. Pen­tru că pute­rea func­ției pre­zi­den­ți­ale este limi­tată, dar gre­u­ta­tea ei e o altă poveste.

În fond, sin­gu­rul lucru de care se tem în acest moment infrac­to­rii din par­la­ment este o miș­care de stradă, cu o amploare sufi­cient de mare încât să tre­bu­iască să dea îna­poi, să le cadă guver­nul, ori poate chiar să se orga­ni­zeze ale­geri anti­ci­pate. Cum pot con­tra­cara asta? Cea mai sim­plă metodă este batista pe țam­bal: fac legi și dau ordo­nanțe de guvern în mod dis­cret, câte puțin, schim­bând înce­ti­șor lucru­rile, ca să nu înfi­er­bânte spi­ri­tele. Metoda e bine­cu­nos­cută și se numește boiling the frog1. Deja au înce­put: au rein­sti­tuit numi­rea poli­tică a direc­to­ri­lor de școli, au înce­put să dea afară oameni anga­jați prin con­curs pe func­ții, cău­tând orice pre­text pen­tru a se des­co­to­rosi de ei. Cu cea­laltă mână taie taxe și măresc sala­riul minim ca să bucure popo­rul. Vor reuși să ne pros­tească prin metoda asta?

Poate că da, poate că nu. Dar ceea ce spune Iohan­nis este că va folosi gre­u­ta­tea func­ției pre­zi­den­ți­ale — adică posi­bi­li­ta­tea de a se adresa direct cetă­țe­ni­lor și de a-i informa des­pre con­se­cin­țele poli­tice ale măgă­ri­i­lor din par­la­ment și guvern — pen­tru a lupta împo­triva lor. Cu alte cuvinte ne va îndemna să luăm ati­tu­dine. Ne va cere să apă­răm sta­tul de drept și fărâma de jus­ti­ție care a înce­put să se încro­pească, punând pre­siune pe par­la­ment și guvern. Și exact asta îi scoate din sărite pe cei de la PSD și ALDE: că cineva face gălă­gie exact atunci când ei vor să pună batista pe țam­bal.

Cât de mare este pute­rea func­ției pre­zi­den­ți­ale știm —  nu cine știe ce. Dar cât de mare este gre­u­ta­tea ei, asta este o între­bare la care nici Iohan­nis, nici par­la­men­tul și nici guver­nul nu au un răs­puns. Sin­gu­rii care pot să spună asta sun­tem noi. După esti­mă­rile mele, în ora­șele mari sun­tem pro­ba­bil peste un milion de oameni care înțe­le­gem exact gra­vi­ta­tea pla­nu­ri­lor poli­ti­cie­ni­lor corupți. Dacă vom sta cu fun­dul pe cana­pea și vom da doar click-uri pe Face­book, gre­u­ta­tea pre­șe­din­te­lui e egală cu zero. Dar dacă vom ieși în stradă și vom pune pre­siune pe poli­ti­cieni să renunțe la pla­nu­rile de dis­tru­gere a sta­tu­lui de drept, gre­u­ta­tea pre­șe­din­te­lui va fi imensă. Și le va fi impo­si­bil să treacă peste voința noas­tră. Asta cred că a vrut să spună Iohan­nis.

Tu? Ce-ai de gând? O să te uiți la hoții ăștia cum își bat joc de noi?

UPDATE 4 FEB 2017:

După aproape o lună de când scriam acest text, con­stat două lucruri. Pri­mul e că am intuit corect ce urmează să se întâm­ple. Și al doi­lea e că ați fost până acum sen­zațio­nali. Mai avem câțiva pași și învin­gem com­plet.



Note de subsol

  1. Pen­tru cei care nu au auzit ter­me­nul: o broască arun­cată în apă clo­co­tită va sări ime­diat afară și se va salva, dar o broască pusă în apă rece și încă­l­zită trep­tat până la fier­bere va muri opă­rită pen­tru că nu va sesiza schim­ba­rea trep­tată. []

Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant


Share on Pinterest
There are no images.
Împarte cu prietenii










Submit

Comentarii:


Lasă un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *