Pentru că de fraier ce sunt nu am fost pe fază să-mi iau și eu banii la protestul de aseară, am decis să fac niște investigații ca să știu pe viitor cum să nu mai rămân cu buza umflată. Așa că am dat niște telefoane, niște mesaje și — din om în om — am ajuns până la domnu’ Soros, care a avut amabilitatea să-mi explice cum merg treburile la protestele astea plătite. Și m‑am gândit să vă zic și vouă, că poate vă e de folos.
În primul rândul dom’ Soros mi‑a explicat că toată povestea asta cu banii pentru proteste trebuie să fie foarte secretă, să nu cumva să se afle la pesediști sau la televiziunile poporului care spun adevărul. Pentru că protestele sunt făcute de niște demenți descreierați care vor răul României și sunt plătiți de liftele străine, toată tărășenia trebuie să se facă pe șestache. Așa că nu trimiteți articolul ăsta la cunoscuții voștri care sunt patrioți și‑l iubesc pe domnu’ Dragnea, crăișorul teleormănean. La fel, nu vă așteptați ca banii să fie dați la vedere, totul se petrece underground, departe de ochii lumii.
Apoi am aflat că nu e chiar așa de simplu să dai banii pentru protest. Mai întâi dom’ Soros s‑a gândit să dea banii înainte unor oameni, cu promisiunea că vin la protest. Oamenii ăștia cărora le dădea banii trebuiau să fie foarte atent aleși, să nu cumva să fie printre ei vreun pesedist mascat care să dea de gol toată conspirația. Deci întâi s‑au făcut liste cu ăia la care se pot da banii, s‑a verificat dacă sunt de încredere, dacă n‑o să spună nimănui de mita pe care au luat‑o șamd.
După aia urma faza cu datul banilor, dar dom’ Soros și‑a dat seama că nu e bine: dacă ăștia iau banii și nu vin la protest? Păi ce, el e prost să dea bani degeaba? Și-atunci au hotărât să noteze datele din buletin ale ălora de le dau banii înainte. Și pe urmă s‑a mai gândit Soros nițel: bă, da’ dacă ăștia iau banii și nu vin la protest, eu nici nu pot să‑i mai recuperez, pentru că nu pot să spun la tribunal că i‑am plătit să vină la manifestație. Și uite așa a căzut treaba cu plata înainte.
Buuun. Dacă nu se puteau da banii înainte, dom’ Soros s‑a gândit să‑i dea când vine omu’ la protest. Da’ stai nițel că și-aici erau niște probleme: cum se asigura că aceeași persoană nu stătea de mai multe ori la rând și lua mai mulți bani? Trebuia notat buletinul. Ok, dar o să fie câteva mii de oameni, poate zeci de mii, deci ne trebuie mai mulți care să împartă banii, vreo 2–300 de casieri și când notează buletinul să fie pe o bază de date centrală ca să nu cumva să se ducă șmecherii la mai mulți casieri și să ia de la fiecare banii.
Deci treaba era clară: venea omu’ la protest, căuta un casier din ăsta (care, după cum v‑am spus, trebuiau să nu fie observați de gabori, de pesediști sau de televiziuni), scotea buletinul, casierul îl verifica și, dacă nu mai fusese plătit, îi nota buletinul și îi dădea banii. Toată treaba asta dura cam un minut de fiecare persoană, deci ca să plătești vreo 30.000 de oameni cu 300 de casieri era nevoie de 100 de minute, fără pauze de pipi și țigară. Ce mai, două ceasuri! Cam mult durează, s‑a gândit dom’ Soros, dacă plata ne ia atâta timp când dracu’ mai protestează lumea? Și dacă ăștia iau banii și pe urmă se tirează acasă? Hai mai bine să dăm banii la sfârșit.
Nici așa nu era mai ușor, că ce te faci dacă apar unii care nu au fost la protest, da’ cer bani? Cum știi că au fost acolo și nu-ți iau banii degeaba? Plus povestea cu luatul banilor de mai multe ori, cu baza de date și verificatul buletinelor. Nu e bine nici așa. Și-atunci s‑a hotărât să dea banii pe loc, în timpul protestelor. Vreo 300 de inși, cu niște sacoșe cu bani, au mers prin mulțime și, dacă te vedeau că strigi și fluieri, pac! dădeau bănuțul. Da’ nu chiar pe față, mai discret așa (ca să nu vadă cine nu trebuie să vadă), cam cum bagi banii în buzunarul halatului la doctor. Mai greu a fost cu cățeii pentru că nu era clar ce trebuie să facă ca să merite banii: să se pișe pe clădirea guvernului sau să latre dezaprobator?
De-aia, frate, n‑am prins eu nici un sfanț, că n‑am avut noroc să mă nimeresc pe lângă unul din-ăsta cu punga de bani. Că și ei trebuiau să fie discreți, v‑am zis că plata la protest era pe șestache și nu trebuia să se afle. Eu i‑am zis lu’ dom’ Soros: nu se poate dom’ne așa ceva, ori protestăm și luăm bănuțul toți care am prestat, ori nu se mai dă nimic la nimeni și protestăm moca, de demenți ce suntem. Mi‑a explicat că nu e simplu să împarți bani la 30.000 de inși, bașca câteva sute de căței, să înțeleg și eu că se mai strecoară greșeli când faci așa o operațiune și nu vrei să observe nimeni nimic. Da’ omu’ a fost cinstit și și‑a notat contul meu de card — o să-mi vireze ‘mnealui personal câțiva euro, pentru deranj.
Și uite că tot s‑a aflat de faptul că protestul a fost plătit și-acuma toți mă întreabă cât am primit. Mi‑e rușine să recunosc că am fost acolo și n‑am luat bani, așa că zic și eu ca toată lumea: cum cât? 100 de lei frumoși.
PS. Pentru pesediști: da, textul ăsta face mișto de voi, ca să înțelegeți că dacă ați avea un dram de minte v‑ați da seama că sunteți mințiți când vi se spune că protestele sunt plătite.
Lasă un comentariu