Împarte cu prietenii










Submit

Ghid practic de populism

Se spune des­pre PSD că are reflexe comu­niste de partid-stat. Dar ide­o­lo­gia este doar o față a mone­dei, iar cea­laltă este retorica par­ti­du­lui. Și câteo­dată retorica e mai impor­tantă. Așa cum s-a întâm­plat în toți cei 27 de ani de după revo­lu­ție în care PSD nu a impre­sio­nat prin rea­li­ză­rile poli­tice, ci prin retorica sa naționalist-populistă. La fel cum se întâm­plă acum în țări occi­den­tale, unde lideri pre­cum Nigel Farage sau Marine Le Pen câștigă tot mai multă audiență. Toți sunt maeș­tri ai populis­mu­lui.

Rețeta pen­tru populism este uni­ver­sală. Se caută o pro­blemă care îi afec­tează pe mulți (de pildă pen­si­ile și sala­ri­ile prea mici), apoi este găsit cineva care să fie vino­vat și se inven­tează o poveste des­pre asta, com­binând pro­blema cu vino­va­tul. Celor care au pro­blema li se spune "știm ce sim­țiți". Și li se spune că au fost găsiți cei răi, vino­vați de neca­zu­rile lor și că aceia au un nume: teh­no­cra­ții, mul­ti­na­țio­na­lele, Uniu­nea Euro­peană. Apoi vino­va­ții sunt cari­ca­tu­ri­zați, des­criși ca para­ziți, mani­pu­la­tori dia­bo­lici, oameni fără inimă, ratați, tră­dă­tori. Iar populiș­tii se înfă­ți­șează ca sal­va­tori. Aprind ima­gi­na­ția oame­ni­lor. Ignoră com­plet poli­ti­cile coe­rente, pla­nu­rile pe ter­men lung, stra­te­gi­ile și viziu­nile — pur și sim­plu spun o poveste. Una care începe cu mânie și se ter­mină cu răz­bu­nare. O răz­bu­nare la care cei ce azi sunt nemul­țu­miți vor lua parte.

Așa sădesc populis­mul și-l trans­formă într-o miș­care de mase, tre­zind o furie surdă în oameni. Para­do­xal, există ceva liniș­ti­tor în furia urmată de răz­bu­nare, e o moda­li­tate de a-ți des­cărca ener­gi­ile nega­tive acu­mu­late. Populis­mul e con­struit pe această ire­zis­ti­bilă ispită a sim­pli­tă­ții: dro­gul unui răs­puns sim­plu la o între­bare teri­bil de com­pli­cată. Dintr-o dată pro­blema devine și ea sim­plă, nemul­țu­mi­rea se poate rezolva, răz­bu­na­rea e la îndemână. Pro­blema sunt oame­nii răi. Ei tre­buie învinși. Iar dacă cei mâni­oși, dar lip­siți de putere, îi votează pe sal­va­tori, ei pro­mit că împre­ună îi vor zdrobi pe vino­vați.

Populis­mul nu poate supra­vie­țui decât acolo unde există pola­ri­za­rea soci­e­tă­ții. Func­țio­nează prin nesfâr­șita defă­i­mare a unui ina­mic. La insta­la­rea comu­nis­mu­lui, ina­mi­cii au fost pe rând regele, bur­ghe­zul, chia­bu­rul și apoi inte­lec­tu­a­lii. De data asta acela ești tu, cel din clasa medie urbană, cel care lucrează în mul­ti­na­țio­na­lele hră­pă­rețe, cel care îi sus­ține pe teh­no­crați vân­ză­tori de țară. Tu ești țapul ispă­și­tor. Și dacă vei încerca să demon­strezi logic că nu e așa, ai ratat deja esența pro­ble­mei. Pen­tru că tu nu poți fi vic­tima. Tu ești incul­pa­tul, deci orice spui nu pot fi decât min­ciuni inven­tate ca să scapi de mâna de fier a sal­va­to­ru­lui nației.

Populis­mul se bazează pe fap­tul că vino­va­tul de ser­vi­ciu va ali­menta el însuși pola­ri­za­rea. Frus­trat că ți se impută fapte nea­de­vă­rate și inten­ții pe care nici­o­dată nu le-ai avut, te refu­giezi în insulte la adresa celor care te deni­grează, în sar­casme și dis­preț la adresa "proș­ti­lor" care nu pri­cep ade­vă­rul. Să le inter­zi­cem să voteze! Sunt spă­lați pe cre­ier de tele­vi­ziuni! Sunt proști! Sunt retar­dați! Sunt comu­niști! Acest mime­tism com­por­ta­men­tal, răs­pun­sul la agre­siune cu altă agre­siune, ampli­fică sen­ti­men­tul de ură semă­nat de populiști. Cele două tabere își fur­ni­zează reci­proc moti­va­ții de a con­ti­nua con­flic­tul.

La un moment dat, vei vrea să îi dai jos de la putere pe populiști. Pen­tru că crezi sin­cer că acest con­flict e gene­rat de pre­zența lor la cârma țării. Cu cât te stră­du­iești mai tare să-i dărâmi, cu atât crește rezis­tența și deter­mi­na­rea celor ce i-au ales pe populiști. Căci ei rămân fără sal­va­tor și nu e nimeni alt­ci­neva să îi ajute să rezolve pro­ble­mele pe care le au. Cine le mărește pen­si­ile și sala­ri­ile? Lupta devine crân­cenă, nici una din părți nu vrea să cedeze. Populiș­tii exultă. Pute­rea lor crește cu fie­care zi de con­flict.

Pen­tru că nu poți să-i dărâmi pe populiști, încerci să-i con­vingi pe sus­ți­nă­to­rii lor și le vor­bești des­pre stat de drept, demo­cra­ție, corup­ție, sepa­ra­rea pute­ri­lor, jus­ti­ție, eco­no­mie sus­te­na­bilă. Ești într-o mare eroare. Nu mesa­jul e impor­tant, ci mesa­ge­rul. Tu ești duș­ma­nul, așa că nu con­tează ce spui. Nu te aude nimeni din­tre cei care ai vrea să te asculte. Sin­gu­rul lucru pe care ei vor să-l audă este: când se va rezolva pro­blema noas­tră? Nu cum, nu de către cine. Când. Atât.

Și pen­tru că această muzică a populis­mu­lui con­ti­nuă să se audă peste tot, vei vedea cum tu și cei­lalți de lângă tine, indi­fe­rent cărei tabere apar­ți­neți, înce­peți să tră­iți într-o per­ma­nentă frus­trare și anxi­e­tate, cum ine­ga­li­tă­țile eco­no­mice se ampli­fică, cum dis­cur­sul public e tot mai ali­enat de rea­li­tate. Dar ceva și mai grav se întâm­plă apoi. Gene­ra­ții întregi se scin­dează. Sen­ti­men­tul de apar­te­nență la ace­eași cul­tură dis­pare. Retorica populistă fal­si­fică isto­ria, otră­vește vii­to­rul, dis­truge sen­ti­men­tul de a ne simți acasă în pro­pria noas­tră țară. Și pier­dem trep­tat liber­ta­tea de a fi alt­ceva decât două tabere cu eti­chete pre­cise: "proști mani­pu­lați" și "tră­dă­tori îmbu­i­bați".

* * *

Acest arti­col este des­pre Româ­nia. Dar, de fapt, nu se referă doar la Româ­nia. Acest text este o tra­du­cere adap­tată a unui arti­col scris de Andrés Miguel Ron­dón, un eco­no­mist din Vene­zu­ela, care scria des­pre țara sa și des­pre rava­gi­ile făcute de populis­mul lui Hugo Cha­vez, pro­fe­țind că la fel se va întâm­pla și cu Ame­rica lui Trump, dacă se vor lăsa pradă aces­tui fla­gel social. E sur­prin­ză­tor cât de bine se potri­vește cu ceea ce se întâm­plă în Româ­nia de azi, nu? Pen­tru că populis­mul e o rețetă uni­ver­sală. Și până acum noi am comis toate gre­șe­lile de manual.

Am igno­rat nemul­țu­mi­rile celor care au votat PSD. Le-am adus ca argu­mente nevoia de jus­ti­ție, de stat de drept și demo­cra­ție. Am răs­puns înju­ră­tu­ri­lor lor cu înju­ră­tu­rile noas­tre. Am ali­men­tat în toate felu­rile scin­da­rea gene­ra­ți­i­lor, pola­ri­za­rea Româ­niei. PSD poate fi mul­țu­mit. Pla­nul lor merge ca pe roate.

Ce e de făcut? Con­ti­nuăm ca până acum?


Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant


Share on Pinterest
There are no images.
Împarte cu prietenii










Submit

Comentarii:


Lasă un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *