Cel mai cinstit pădurar

Ce‐ar fi dacă ai deveni cel mai cin­stit pădu­rar din Româ­nia? Da, da, cu tine vor­besc, tu care spui că te doare sufle­tul de pădu­rile noas­tre care dis­par într‐un ritm nebun de 3 hec­tare pe oră. Tu care de fie­care dată când dai pe inter­net de un arti­col des­pre niște defri­șări sau lemn furat, dai like și share și ne îndemni pe toți cei­lalți să sem­năm peti­ții care opresc jaful din păduri. Pen­tru că ție îți pasă. Mai mult decât celor­lalți. Și cine ar fi mai potri­vit să apere pădu­rea decât cei ce‐o iubesc?

Știu, o să spui că ai altă pro­fe­sie, că locu­iești într‐un oraș, des­tul de departe de pădure și că nu poți să devii peste noapte pădu­rar. Dar nu ți‐ar plă­cea măcar să te închi­pui în pos­tura asta de vred­nic pro­tec­tor al natu­rii? Fac pariu că da. Și de aia m‐am gân­dit să te invit într‐o călă­to­rie ima­gi­nară în timp, într‐un vii­tor închi­puit în care tu devii cel mai cin­stit pădu­rar din Româ­nia. Ești gata? Hai să mer­gem.

Mai întâi tre­buie să te anga­jezi. Să zicem că există un post liber, că ai cali­fi­că­rile nece­sare și ai câști­gat con­cur­sul de anga­jare. Ai să mergi la oco­lul sil­vic să sem­nezi actele de anga­jare și așa afli că vei avea un sala­riu de 1400 de lei pe lună, că o să pri­mești uni­formă de ser­vi­ciu după ce va fi coman­dată pe măsura ta, că ai și niște echi­pa­ment în dotare și un sediu de can­ton unde poți să locu­iești împre­ună cu fami­lia ta. Tot ce tre­buie să faci e să te pre­zinți la post, să iei în pri­mire pădu­rea de care vei fi răs­pun­ză­tor și să știi că de aici îna­inte orice pagubă se va găsi în ea tu vei fi cel care va plăti. Pen­tru că tu tre­buie s‐o păzești pre­cum cel mai cin­stit pădu­rar din Româ­nia.

Prima deci­zie grea e să te hotă­răști unde să locu­iești. Sigur, ai pri­mit un sediu de can­ton, dar e cam într‐o mar­gine de cătun, mai degrabă în pădure decât în sat și soția cam strâmbă din nas la ideea de a trăi așa de izo­lați. Cum o să se ducă copiii la școală, cale de mulți kilo­me­tri? Și, dacă are nevoie de ceva, cine se duce toc­mai în cen­trul comu­nei la pră­vă­lie? La can­ton n‐ai nici inter­net, nici cablu TV, une­ori se mai între­rupe și curen­tul – copiii sunt nemul­țu­miți. Nu mai bine o să locu­iți în comună? E drept, o să fii mai departe de pădure și va tre­bui să bați o mul­țime de drum până la can­ton, dar fami­lia e cea mai impor­tantă, nu‐i așa? Și cu toate gre­u­tă­țile astea ești sigur că tot ai să fii cel mai cin­stit pădu­rar din Româ­nia.

Când iei în pri­mire ges­tiu­nea tre­buie să fii cu mare băgare de seamă să nu existe nis­cai pagube ascunse. Dacă nu le observi acum, tu vei fi cel bun de plată. Caști ochii cât cepele și încerci să‐ți cunoști can­to­nul: pe unde sunt satele, unde e lumea mai săracă și mai ten­tată să fure, pe unde sunt comu­ni­tăți de romi, ce dru­muri de acces sunt în pădure și pe unde ar putea fi furat lem­nul. Des­tul de repede rea­li­zezi că va fi foarte greu să păzești de hoți, pen­tru că atunci când ești într‐un capăt al can­to­nu­lui te fură în celă­lalt și invers. Iar des­pre poli­ție ai auzit deja niște zvo­nuri că sunt cam pri­e­teni cu ăia des­pre care se spune că fură. Să te lupți sin­gur cu hoții, nici vorbă, ai auzit deja de toate cazu­rile alea cu pădu­rari bătuți cu parul și băgați în spi­tal. Ai nevoie de niște aju­toare, niște ochi și urechi în plus ca să poți să fii cel mai cin­stit pădu­rar din Româ­nia.

Toată lumea te sfă­tu­iește să‐ți faci niște pri­e­teni prin fie­care mar­gine de sat din jurul can­to­nu­lui, din­tre cei care văd cine intră și cine iese din pădure. Numai că pri­e­te­nii ăștia nu se câștigă doar cu vorba bună, așteaptă și ei să fie răs­plătiți pen­tru fide­li­tate cu nis­cai lemne gra­tis. Și tu știi că din 1400 de lei pe lună, cu soție și doi copii acasă, nu prea îți per­miți să le plă­tești din banii tăi. Nu rămâne decât solu­ția să le "faci rost" de niște lemne. Și te gân­dești că nu e prea corect asta, dar sco­pul e unul bun – tai vreo doi‐trei arbori ca să poți să‐i păzești pe toți cei­lalți. În fond ăsta e sco­pul prin­ci­pal, moti­vul pen­tru care vrei să fii cel mai cin­stit pădu­rar din Româ­nia.

Zilele trec, tu patru­lezi prin can­ton și te stră­dui să‐ți faci lucră­rile la timp, dar ești mai mult ple­cat de acasă, iar banii din sala­riu nu‐s prea mulți. Pe masă nu ai în fie­care zi chiar așa o abu­n­dență, iar copi­i­lor le‐ar mai tre­bui rechi­zite și încăl­țări și haine, pen­tru că cresc – deh! ce să‐i faci! Și într‐o zi ajungi la mar­gi­nea din­spre munte a can­to­nu­lui, acolo unde sunt niște stâni care pășu­nează și dai peste vaci, capre sau oi care s‐au răsfi­rat prin pădure și dis­trug puieți și vege­ta­ție fores­ti­eră. Dai fuga la cio­ban să‐i arzi o amendă, dar el te îmbie cu un miel și un darab de caș ca să uiți de con­tra­ven­ții. Tare ți‐ar fi bune astea pen­tru fami­lia de acasă. Și‐ți spui că și‐așa ăștia iar or să bage oile în pădure după ce pleci tu, măcar să te alegi cu ceva din asta, că doar n‐o să stai toată ziua să păzești stâ­nile. Și până la urmă chiar dacă într‐o mar­gine de pădure pășu­nează niște vite nu înseamnă că nu mai ești cel mai cin­stit pădu­rar din Româ­nia.

Zilele iar trec și, cu tot aju­to­rul pe care îl pri­mești de la "pri­e­te­nii" tăi, câteva fur­turi tot s‐au mai întâm­plat. N‐ai prins hoții, așa că ești bun de plată. Iar banii se scad tot din sala­riul ăla de 1400 de lei. Scrâș­nești din dinți și înjuri: cum dracu' să păzești atâta pădure și să fii peste tot de dimi­neața până seara, fără pauză? N‐ai ce să faci, așa e regula, dai banii și gata. Și te gân­dești la ce ți‐au spus pădu­ra­rii cei­lalți, des­pre cum poți să "faci rost" de niște lemn în plus la urmă­toa­rea exploa­tare fores­ti­eră din can­to­nul tău. Tot ce tre­buie să faci este să măsori tu dia­me­trele arbo­ri­lor în timp ce ingi­ne­rul con­duce mar­ca­rea și notează în car­ne­tul de inven­ta­ri­ere – din când în când te faci că gre­șești dia­me­trul cu câțiva cen­ti­me­tri în minus față de rea­li­tate, atunci când nimeni nu e prea atent. O să ai în pădure niște lemn mar­cat legal, dar mai mult decât figu­rează pe hâr­tie. Iar dife­rența, pe care o esti­mezi din ochi, o s‐o nego­ciezi cu mai­s­trul de exploa­tare și o s‐o dați pe din două. Și uite așa com­pen­sezi pagu­bele astea nedrepte, pe care le plă­tești din buzu­nar toc­mai tu, care ești cel mai cin­stit pădu­rar din Româ­nia.

Și, dacă tot ai învă­țat cum să faci rost de lemn așa zis legal, acum ai să știi și cum să rezolvi pro­blema cu lucră­rile sil­vice pe care tre­buie să le faci. Că, ale nai­bii lucrări, pică exact când lumea are treabă la câmp și nu vine nimeni să te ajute la plan­tări, la des­co­ple­șiri, la dega­jări și altele ase­me­nea. Dar dacă le pro­miți niște lemne, oame­nii își schimbă gân­du­rile și vin să dea o mână de aju­tor. Iar în min­tea ta e tot mai puțin grav fap­tul că ai înșe­lat sta­tul de câteva zeci de metri cubi de lemn, atâta vreme cât faci lucră­rile astea impor­tante care te fac să fii cel mai cin­stit pădu­rar din Româ­nia.

Tim­pul trece iute și nici nu‐ți dai seama când te‐ai învă­țat cu aceste mici "aran­ja­mente", care în fie­care zi au deve­nit un pic mai mari. Și poate că vreun șef de la ocol ori chiar mai de sus te‐a prins cu mâța‐n sac, dar nu te‐a dat în vileag. În schimb ți‐a cerut să mai faci câteva "tre­buri" din care să bene­fi­cieze și el, că și lui îi e greu cu sala­riul, are și el copii la facul­tate care chel­tu­iesc o gră­madă de bani. Și n‐ai ce să faci, ai intrat în hora asta, tre­buie s‐o joci. Tot el ți‐a și expli­cat că, chiar dacă paguba pe care o vei avea e foarte mare și vei fi dat afară, poți să dai în jude­cată oco­lul sil­vic și să demon­strezi că nu se poate să ai o ges­tiune des­chisă, fără lacăte și chei, 24 de ore pe zi și 7 zile pe săp­tămână. Pen­tru că așa ceva nu poate fi păzit. Toate instan­țele au dat până acum drep­tate pădu­ra­ri­lor și au obli­gat ocoa­lele sil­vice să‐i anga­jeze la loc. Așa că nu tre­buie să te temi pen­tru pos­tul tău. Impor­tant e că‐ți faci mese­ria, că încă este pădure în can­to­nul tău și lucră­rile – cel puțin pe hâr­tie – sunt toate rapor­tate ca înde­pli­nite. În fond, îți spui tu, asta înseamnă să fii cel mai cin­stit pădu­rar din Româ­nia.

Vor trece anii și într‐o zi ai să ajungi la pen­sie și‐ai să te retragi la casa pe care ți‐ai făcut‐o, să te bucuri că ți‐ai chi­ver­ni­sit copiii la oraș și că ai de toate. Ai să fii mul­țu­mit de tine, ca de un bun pro­fe­si­o­nist care și‐a făcut dato­ria întot­dea­una și – când cineva te va întreba dacă ai inima curată – o să spui că ai făcut tot ce ai putut în cir­cum­stan­țele date și că n‐ai nimic să‐ți repro­șezi. Pen­tru că nu puteai să schimbi lumea de unul sin­gur.

Numai că, pre­o­cu­pat să‐ți găsești scuze, ai să uiți poate că ai por­nit la drum în mese­ria asta ca să fii cel mai cin­stit pădu­rar din Româ­nia.

* * *

Acest text nu este o ten­ta­tivă de găsi scuze pen­tru com­pro­mi­su­rile pe care unii le fac în mese­ria de sil­vi­cul­tor. Este doar un tablou sim­plu, dar rea­list, al mese­riei de pădu­rar. Ana­li­zate mai atent, lucru­rile sunt mult mai com­pli­cate și mai sub­tile. Dar e bine ca atunci când îi jude­căm pe alții să știm câte ceva des­pre ei. Și des­pre lumea în care cu toții trăim. Căci lem­nele nu se fură pen­tru că hoții sunt bol­navi de clep­to­ma­nie. Se fură pen­tru că mulți din­tre noi, poate chiar tu care citești aceste rân­duri, sun­tem dis­puși să îl cum­pă­răm fără să ne între­băm de unde e.


Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant


Dacă ai ceva de spus...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. G.

    Dc unul din inte­rior ne spune ca in acest sis­tem esti obli­gat sa fii corupt ca sa rezisti, n‐avem decat sa‐l cre­dem.

  2. tibi

    99% ade­var .numai ca nu am reu­sit sa ajung la pensie.am fost doar 15 ani padu­rar.

  3. Coco

    Bravo. Si eu sunt padu­rar dar totusi cam mult 1400 ron . Eu cu mari­rile de acum cu tot si am 1200. Si can­ton de peste 1000 ha . asta e Roma­nia .… Esti obli­gat sa te des­curci daca nu ramai si fara salar…

  4. Lucian Udriste
    Lucian Udriste

    La mulți ani, doam­ne­lor! Citi­răți arti­co­lul? Nu cred!

  5. A

    Padu­ri­ile trebe taiate si replan­tate, incat scade valoa­rea lem­nu­lui un pom care se strica si tra­ieste mai mult de 100 de ani nu mai este bun nici pen­tru oxi­gen.. nu va mai plan­geti atat.. nu este exact ceea ce cre­deti.. abe­ra­tii

  6. Maria Crismariuc
    Maria Crismariuc

    IDIOTOTI GASESTI CINSTITI SANT PUTINI

  7. pisi

    Ați uitat sa spu­neți și de ben­zina și aten­ția pt inspec­to­rii itrsv care mai omoară 2–3 arbori.

    • Sorin Sfirlogea

      Nu e loc pen­tru câte ar fi de spus. De aia am men­țio­nat la final că lucru­rile sunt mai com­pli­cate și mai sub­tile în rea­li­tate.

  8. Prodan Ecaterina
    Prodan Ecaterina

    Parca simt o durere când vad păduri fara copaci si munți che­liți! Este o crima ca nu se sis­tează taie­rea in neștire a pădu­ri­lor!


Meniu