Împarte cu prietenii










Submit

Cum s-a schimbat politica în România

Ieri seară mă întorceam de la Cluj. Se făcuse deja noapte, dru­mul era plin de cami­oane, așa că pe multe por­țiuni n-am avut alt­ceva de făcut decât să stau în coada de tiruri, mer­gând cuminte cu 60 km/h și aștep­tând să se ivească oca­zia unei depă­șiri noro­coase. În tim­pul ăsta am avut răga­zul să mă gân­desc la una și alta. Autos­trada aproape pus­tie a com­pen­sat câte ceva din tim­pul pier­dut și mi-a ofe­rit și ea pri­le­jul de a reflecta la alte subiecte decât tra­fi­cul. Gân­dul m-a pur­tat către cele care s-au întâm­plat în ultima vreme, la pro­tes­tele din stradă, la felu­ri­tele eve­ni­mente și decla­ra­ții ale mai mari­lor zilei, încer­când să deslu­șesc înco­tro se îndreaptă soci­e­ta­tea româ­nească. Nu doar din curi­o­zi­tate per­so­nală, ci și pen­tru că simt că toate astea nu se poate să nu aibă con­se­cințe asu­pra vie­ții mele per­so­nale. Când ești pe cont pro­priu devii mult mai sen­si­bil la pul­sa­ți­ile poli­ti­cii.

Guver­na­rea se îndreaptă spre un fali­ment ine­vi­ta­bil, sunt con­vins de asta. Toate mări­rile de sala­rii și pen­sii, redu­ce­rile de taxe și impo­zite, nesus­ți­nute de o creș­tere eco­no­mică solidă, vor genera infla­ție, dete­ri­o­ra­rea cur­su­lui de schimb, scă­de­rea rit­mu­lui de creș­tere eco­no­mică și ner­vo­zi­tăți soci­ale. Când a des­chis cutia cu pomeni, PSD a stâr­nit patimi și frus­trări ascunse în cele mai diverse clase pro­fe­sio­nale. Pro­fe­so­rii sunt nemul­țu­miți că li s-a dat medi­ci­lor mai mult decât lor, medi­cii nu-s nici ei feri­ciți cu ce au pri­mit, poli­țiș­tii au ieșit în stradă că vor și ei măriri. O dată por­nit, caru­se­lul mări­ri­lor se învârte sin­gur. Nimeni nu știe exact până unde. Cât de mare va fi infla­ția? Oare ar tre­bui să-mi schimb eco­no­mi­ile în euro? Sau în dolari? Nici Uniu­nea Euro­peană, nici SUA nu par să fie prea bine în ultima vreme.

Ca să fie și mai îngri­jo­ră­tor, chiar de oameni din PSD se îndo­iesc de sus­te­na­bi­li­ta­tea pro­gra­mu­lui PSD. Deu­năzi Ponta și Năs­tase aveau ast­fel de îngri­jo­rări, acum li se ada­ugă și Corina Crețu, comi­sar euro­pean pro­ve­nit din rân­dul PSD, care zice că s-ar putea declanșa o pro­ce­dură de infrin­ge­ment împo­triva Româ­niei dacă guver­nul nu demon­strează cum men­ține defi­ci­tul buge­tar sub con­trol. Pri­ma­rii se plâng că mări­rile de sala­rii le con­sumă banii din buge­tele locale și nu mai rămâne mare lucru pen­tru alte pro­iecte. Nici măcar bani pen­tru cofi­nan­ță­rile nu există, deci vom pierde și multe din­tre fon­du­rile euro­pene. Minis­trul de finanțe spune public că tre­buie să renunțe la inves­ti­ții publice pen­tru că nu mai sunt bani. Drag­nea îl ceartă și con­ti­nuă să spună că, dacă se aplică pro­gra­mul de guver­nare așa cum a fost gân­dit, totul va fi bine. Oare?

Ar tre­bui, se pare, să am încre­dere în com­pe­ten­țele de macro-economie ale unui ins care a fost toată viața slu­j­baș de stat într-unul din­tre jude­țele cele mai pră­pă­dite din punct de vedere finan­ciar. Și mă întreb: dacă e așa de pri­ce­put, de ce n-a reu­șit să facă ceva pen­tru oame­nii care l-au tot votat de atâ­tea ori? Oare nu cumva e doar un impos­tor? Și, dacă da, e un impos­tor ino­cent sau unul per­fid? E pur și sim­plu un prost care ne târăște pe toți într-o aven­tură eco­no­mică, un infrac­tor care se zbate să scape din mâi­nile legii și se folo­sește de pomeni ca să ne mitu­iască pe toți sau un ruso­fil care plă­nu­iește un alt fel de vii­tor pen­tru Româ­nia? Mie unul nu mi se pare a fi prost. Deși ar fi fost pro­ba­bil de pre­fe­rat, dacă mă gân­desc la cele­lalte două vari­ante.

Multe între­bări, puține răs­pun­suri. Un lucru mi s-a părut evi­dent: poli­tica româ­nească s-a schim­bat. A deve­nit mult mai sim­plă și mult mai radi­cală. Nu mai există sub­ti­li­tă­țile întor­to­che­ate ale mul­ti­tu­di­nii de poli­ti­cieni care con­stru­iau gru­puri și bise­ri­cuțe înă­un­trul fie­că­rui par­tid. Hre­ben­ciu­cii, cozmân­cii, vide­nii și ber­ce­nii, baro­nii jude­țeni și națio­nali — fie­care cu pro­pria sa agendă și cli­en­telă poli­tică, cu sfo­ră­ri­ile și inte­re­sele per­so­nale, care se inter­sec­tau și se mul­ti­pli­cau în nesfâr­șite com­bi­na­ții fra­u­du­loase pe care nici acum jus­ti­ția nu le-a des­câl­cit pe deplin — sunt isto­rie. În locul lor avem un guvern de sal­tim­banci și un alai de par­la­men­tari ser­vili, dis­puși să facă tumbe și mătă­nii la comanda păpușa­ru­lui prin­ci­pal, care încearcă să ne mintă că nu e el la comandă. Acțiu­nile lor sunt directe și fruste, sfi­dă­toare și pline de dis­preț la adresa celor­lalți. Nimeni nu se mai obo­sește să inven­teze argu­mente. Tre­buie să accep­tăm demo­la­rea unor prin­ci­pii și legi pen­tru că așa vor muș­chii cuiva, iar acel cineva are drep­tul de a fi legiu­i­tor. Con­sti­tu­ția a deve­nit pre­text de viol colec­tiv.

Ce-o să mai urmeze?


Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant


Share on Pinterest
There are no images.
Împarte cu prietenii










Submit

Comentarii:


  1. Bogdan

    Poate ar tre­bui sa ne uitam la Tur­cia ca sa vedem unde putem ajunge.

    0
    0
  2. ciprian

    Cu totii tre­cem prin momente de „depre­sie anli­tica anxio-depresiva fixata pe fond des­ti­nic”. Din­colo de gluma asta amara cu iz de dia­gnos­tic psi­hia­tric, cred ca „e groasa rau”. Dar, sun­tem vino­vati cu totii. Tru­fie, incre­dere prea mare in pro­pria noas­tra capa­ci­tate de a dis­cerne, ce duce une­ori la deci­zii com­plet ero­nate, luate cu con­vin­ge­rea ca sunt cele mai bune, cand, in rea­li­tate ele sunt rezul­ta­tul celei mai sub­tile mani­pu­lari, aceea care ne face sa cre­dem ca am decis prin pro­pria vointa. Si, in plus, nu vedem „lucru­rile mici” din cauza ca sun­tem con­vinsi ca avem che­mare pen­tru schim­ba­rea lucru­ri­lor mari…

    0
    0

Lasă un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *