Împarte cu prietenii










Submit

Chiar vrem să oprim tăierile?

V-am poves­tit zilele tre­cute des­pre pădu­rile vir­gine din Româ­nia care sunt minu­nate, dar nu chiar așa de multe și de vir­gine cum își închi­puie unii. Totuși ceva-ceva există și asta e un lucru bun, ca să mai știm și noi cum arată natura atunci când noi nu ne băgăm nasul. Vă pro­pun însă să facem o incur­siune inte­re­santă către alt subiect: opri­rea tăie­ri­lor în păduri. De o bucată de vreme tot mai multe voci cer acest lucru în diverse forme. Unii zic să limi­tăm tăie­rile prin mări­rea supra­fe­ței pădu­ri­lor cu pro­tec­ție inte­grală, adică a par­cu­ri­lor natu­rale — să pro­te­jăm total zone tot mai mari, pen­tru a salva natura. Alții sunt chiar mai radi­cali și cer să se oprească com­plet tăie­rile în păduri — am dis­cu­tat mai demult des­pre aspec­tele eco­no­mice ale unei ast­fel de idei. Dar oare este opri­rea tăie­ri­lor în păduri o idee bună din punct de vedere eco­lo­gic?

Ca să aflăm răs­pun­sul tre­buie mai întâi să înțe­le­gem un lucru sim­plu des­pre care majo­ri­ta­tea din­tre noi am învă­țat la școală: foto­sin­teza. Foarte sim­plist spu­nând foto­sin­teza înseamnă trans­for­ma­rea a șase mole­cule fru­moase de apă plus șase mole­cule (și mai fru­moase) de bio­xid de car­bon în glu­coză și oxi­gen, totul în pre­zența lumi­nii. For­mula chi­mică arată așa:

Treaba asta minu­nată este rea­li­zată de plante, care în felul ăsta uti­li­zează car­bo­nul din aer ca să își cre­ască masa (ști­in­ți­fic asta se numește bio­masă), eli­be­rând bine­fă­că­to­rul oxi­gen de care avem toți nevoie. Ani­ma­lele fac nițel invers, adică papă plan­tele pen­tru glu­coza din ele, res­piră oxi­ge­nul și eli­mină bio­xid de car­bon prin res­pi­ra­ție și tubul diges­tiv. Omul face chiar mai mult, pen­tru că eli­be­rează bio­xid de car­bon prin felu­ri­tele sale acti­vi­tăți: scoate petrol și căr­bune din pământ (car­bon fixat în sub­stanțe) și îl eli­be­rează in atmosferă prin varii metode, de la eșa­pa­men­tul mași­ni­lor până la ter­mo­cen­trale indus­tri­ale. Și, bine­în­țe­les, bio­xi­dul de car­bon se întoarce din nou în atmosferă și atunci când plan­tele cad pe sol și se des­com­pun.

Acum că am înțe­les cum se fixează bio­xi­dul de car­bon și cum este eli­be­rat în atmosferă, să ne amin­tim că toată poves­tea cu încă­l­zi­rea glo­bală și cu sal­va­rea pla­ne­tei se învârte exact în jurul aces­tui subiect: în atmosfera pămân­tu­lui se acu­mu­lează prea mult bio­xid de car­bon care cre­ează un efect de seră și clima se încă­l­zește, se topesc ghe­ța­rii etc. Orice eco­lo­gist care se res­pectă știe să poves­tească pe neră­su­flate ches­tia asta. Deci cum facem să luăm bio­xi­dul de car­bon din atmosferă și să-l fixăm? Păi, e sim­plu: prin lemn care să nu se mai des­com­pună în bio­xid de car­bon. Adică prin păduri. Iată de ce e bine să con­ser­văm pădu­rile. Dar, dra­gii mei, de aici treaba devine nițel mai încur­cată.

Pen­tru că pădu­rile au și ele o dina­mică a lor în pri­vința acu­mu­lă­rii de bio­masă. Nu putem să for­țăm o pădure să acu­mu­leze car­bon în rit­mul în care vrem noi. De fapt, ca să înțe­le­geți cam cum stau lucru­rile, vă pun un gra­fic care arată cam cum se acu­mu­lează bio­masă într-un hec­tar de pădure. Vă aver­ti­zez ca datele nu pro­vin din surse ști­in­ți­fice. Gra­fi­cele sunt dese­nate de mine și au doar un carac­ter orien­ta­tiv, ca să va faceți o idee cam cum stau lucru­rile.

După cum vedeți în pri­mii ani de viață acu­mu­la­rea este acce­le­rată. Can­ti­ta­tea de bio­masă crește spec­ta­cu­los de la un an la altul, deci bio­xi­dul de car­bon este luat din atmosferă este fixat în can­ti­tăți foarte mari. Uraaa! Pro­blema e că, pe măsură ce pădu­rea îmbă­trâ­nește, acu­mu­la­rea de bio­masă scade. Pen­tru că, la fel ca omul, arbo­rele ajunge la bătrâ­nețe și nu mai crește chiar așa de vioi. La un moment dat moare și un alt arbore îi va lua locul. Și uite așa o pădure vir­gină se reglează trep­tat și pro­duce o can­ti­tate con­stantă de bio­masă în fie­care an, dar eli­be­rează și bio­xid de car­bon în atmosferă prin moar­tea unor arbori care se des­com­pun. Există stu­dii care sus­țin că o pădure vir­gină este neu­tră din punct de vedere al acu­mu­lă­rii de car­bon, adică cât acu­mu­lează, atât eli­be­rează îna­poi în atmosferă.

Și acum hai să ne uităm com­pa­ra­tiv la cum se acu­mu­lează bio­masă în trei sce­na­rii dife­rite. În gra­fi­cul de mai jos vedem că pădu­rea vir­gină (por­to­ca­liu) acu­mu­lează la înce­put foarte mult, apoi creș­te­rea scade și devine con­stantă. Arbo­rii tră­iesc mult mai mult de 120 de ani, îmbă­trâ­nesc și mor lent, apoi lem­nul putre­zește în niște ani și un alt arbore tânăr se ridică pe locul celui vechi. Pădu­rea cu tăieri nor­male (albas­tru) este aceea care la fie­care 120 de ani (cu apro­xi­ma­ție ciclul mediu de pro­duc­ție în Româ­nia) o ia din nou de la înce­put cu acu­mu­la­rea de bio­masă — până la 120 de ani se mișcă în ace­lași ritm cu pădu­rea vir­gină, apoi — după tăiere — are din nou o acu­mu­lare masivă de bio­masă șamd. Pădu­rea cu tăieri acce­le­rate (gal­ben) acu­mu­lează chiar și mai multă bio­masă — am încer­cat să simu­lez ce ar însemna să redu­cem vâr­sta medie de exploa­tare de la 120 de ani la 80 de ani, adică să tăiem pădu­rea atunci când creș­te­rea anu­ală începe să scadă, adică rit­mul de creș­tere scade. Datele sunt apro­xi­ma­tive și — din nou vă aver­ti­zez — nu sunt rezul­ta­tul unei cer­ce­tări ști­in­ți­fice, ci încearcă doar să redea ideea pe care v-o expun: tăie­rea pădu­ri­lor la o vâr­stă de exploa­tare rezo­na­bilă con­duce la acu­mu­la­rea unei can­ti­tăți de bio­masă ceva mai mare decât dacă am lăsa pădu­rea să devină vir­gină.

Sigur, sunt și alte aspecte de luat în con­si­de­ra­ție pen­tru a sta­bili vâr­sta la care e cel mai bine să exploa­tăm pădu­rile, nu o să le înșir aici. Dar ideea e că putem exploata pen­tru a obține un avan­taj eco­no­mic și în ace­lași timp să con­tri­buim la obiec­ti­vele eco­lo­gice pe scară națio­nală și chiar pla­ne­tară. Așa că imaginați-vă o lume în care folo­siți mai puțin plas­tic și mai mult lemn — ar fi o lume mai eco­lo­gică per ansam­blu. Și nu uitați că:

  • este esen­țial ca tot ceea ce se exploa­tează să fie rege­ne­rat ime­diat pen­tru ca pădu­rea să aibă con­ti­nu­i­tate în timp
  • ideea nu e să mili­tăm pen­tru redu­ce­rea vâr­stei la care exploa­tăm pădu­rile, a fost doar un sce­na­riu teo­re­tic, deși există des­tule voci care spun că valoa­rea eco­no­mică a lem­nu­lui la anu­mite spe­cii e mai mare la vâr­ste ceva mai mici — de pildă la fag, a se vedea pro­blema ini­mii roșii care apare cam după 100 de ani1
  • pădu­rile rămase vir­gine nu tre­buie dis­truse, e bine să le păs­trăm ca modele de eco­sis­teme reglate exclu­siv natu­ral, căci avem de învă­țat din felul în care natura func­țio­nează
  • lem­nul rezul­tat din tăieri nu tre­buie să fie folo­sit drept com­bus­ti­bil pen­tru că tri­mi­tem car­bo­nul iar în atmosferă și n-am făcut nici o ispravă, ci tre­buie folo­sit pe scară largă în obiec­tele de uz curent — pe scurt să mai renun­țăm la plas­tice, sti­clă și metale care pre­su­pun pro­cese teh­no­lo­gice mult mai polu­ante
  • nu înseamnă că nu tre­buie să facem efor­turi să redu­cem polu­a­rea pe care o pro­du­cem prin indus­trie și trans­por­turi

Con­clu­zia? Nu toate ide­ile pe care le citiți pe inter­net sunt geni­ale. Nici măcar asta de aici. Dar dacă vreți să tră­iți într-un mediu mai sănă­tos, pri­mul lucru pe care tre­buie să-l faceți nu este să înju­rați sau să vă scan­da­li­zați des­pre exploa­ta­rea pădu­ri­lor. Pri­mul lucru este să vă infor­mați. Iar al doi­lea este să folo­siți logica ele­men­tară.



Note de subsol

  1. Fagul capătă o colo­ra­ție roșie la inte­ri­o­rul trun­chiu­lui care scade cali­ta­tea lem­nu­lui și-l face mult mai puțin valo­ros din punct de vedere eco­no­mic. []

Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant


Share on Pinterest
There are no images.
Împarte cu prietenii










Submit

Comentarii:


  1. Marian Dragoi

    Acum doi sau trei ani a apa­rut in Nature un arti­col prin care se demon­stra ca padu­rea amenajata/normala, asa cum am inva­tat noi in acoala, sto­cheaza mai putin car­bon decat padu­rea vir­gina. Dar nu atat de mult supra-teran, cat mai ales sub­te­ran. Din pacate, toata nebu­nia asta cu sto­ca­rea car­bo­nu­lui a dus dis­cu­tia in alta parte si unora le-a venit ideea de a include in sto­cul de car­bon si lem­nul imbo­li­zat in bunuri cu durata de uti­li­zare mai mare de 50 ani. Asta va des­chide o cutie poli­tica a Pan­do­rei, pen­tru ca lem­nul impor­tat si folo­sit sus­te­na­bil va intra in con­tul tarii impor­ta­toare, nu al celei expor­ta­toare. Inte­le­geti? Avem o alta pro­blema cu explo­ta­rea lem­nu­lui: ero­ziu­nea. Gola­ni­ile facute cu taie­rile acci­den­tale inseamna dru­muri de taf unde vrei si unde nu vrei si, deci ero­ziune. Una din lucra­rile socante de licenta de anul acesta a ara­tat ca la 1 mc lemn recol­tat avem 0,9 mc pamant dus la vale (OS Pojo­rata, pe fli­suri si cal­care). Sin­gura spe­ranta ar fi ca cei de la ocol sa nu-i fi dat toate APV-urile din zona des­chisa de dru­mu­rile de trac­tor, pe care le-a masu­rat la sange: lun­gime si aria sec­tiu­nii transver­sale in punc­tele carac­te­ris­tice. Deci in pri­vinta volu­mu­lui de pamant nu avem dubii. Situ­a­tia e cam nasoala…

    1
    0
    • Sorin Sfirlogea

      Pro­ba­bil stu­diul din Nature lua în con­si­de­rare fap­tul că lem­nul rămâ­nea pe loc și putre­zea, con­tri­bu­ind la rezerva "sub­te­rană". Asta nu înseamnă că folosindu-l eco­no­mic nu sto­căm car­bon, atâta timp cât nu-l ardem. Doar că nu sto­căm car­bo­nul în pădure, îl sto­căm prin casele și cur­țile noas­tre. Dar de aici să ajungi să aso­ciezi sto­ca­rea de car­bon cu țara impor­ta­toare, care n-a făcut nici un efort pen­tru pădu­rea din care pro­vine lem­nul, e o cale cam lungă. Și e, într-adevăr, un fel de măgă­rie poli­tică.

      2
      0
  2. Mihai Fediuc
    Mihai Fediuc

    Nu, de ce? A spus cineva asa o enor­mi­tate?

    0
    1
    • Sorin Sfirlogea

      E un slo­gan repe­tat tot mai des în ultima vreme, cu tri­mi­teri la Alba­nia care toc­mai a pus un mora­to­riu de zece ani pe păduri.

      0
      0
  3. Ioan Farcas

    Feli­ci­tari!! Un arti­col care ne arata ca tre­buie sa vor­bim mai putin si sa facem mai mult …si corect.

    0
    0
  4. Gheorghe Roman
    Gheorghe Roman

    Da padu­rile au hrana arhi­su­fi­cienta ! Au grija de asta ,,Marii pro­tec­tori de paduri".In curand o sa la ajunga padu­rea in curte si n-o sa stie ce sa faca cu EA!!!!

    0
    0

Lasă un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *