Împarte cu prietenii










Submit

Cine taie ilegal pădurile?

Aproape în fie­care zi apar pe inter­net felu­rite foto­gra­fii cu tăieri în pădu­rile montane, unele relu­ate de nenu­mă­rate ori, pur­tând ală­turi de ele mesa­jele indig­nă­rii, revol­tei sau dez­a­mă­gi­rii celor care le pos­tează. Și aproape inva­ri­a­bil nemul­țu­mi­rea se îndreaptă spre sta­tul român și repre­zen­tan­ții săi, cărora li se repro­șează că nu fac nimic să oprească tăie­rile sau chiar că sunt la ori­gi­nea lor. Des­pre sil­vi­cul­to­rii de la stat se vor­bește cel mai mult și cel mai des, dar rare­ori se pome­nește ceva de bine. Opi­nia publică sau cel puțin o parte a ei s-a obiș­nuit să-i con­si­dere prin­ci­pa­lii vino­vați de tăie­rile ile­gale. Dar oare așa sunt? Cred că ar fi bine să știți ceva mai multe des­pre ei, așa că vă invit să le facem por­tre­tul robot.

Sil­vi­cul­to­rul tipic e mai degrabă băr­bat, cu o edu­ca­ție medie, tre­cut printr-un liceu sil­vic sau o facul­tate sil­vică, care sunt ambele rela­tiv acce­si­bile cuiva cu o inte­li­gență medie și un dram de dorință de stu­diu. E la vâr­sta matu­ri­tă­ții, un pic peste 40 de ani, căsă­to­rit și de obi­cei cu unul sau doi copii. Are o viziune mai degrabă eta­tistă asu­pra soci­e­tă­ții, e un sus­ți­nă­tor al modu­lui tra­di­țio­nal de a trăi, are ușoare accente de națio­na­lism și crede că pădu­rile ar fi tre­buit să nu fie nici­o­dată pri­va­ti­zate pen­tru că divi­za­rea lor și lipsa mâi­nii pro­fe­si­o­nis­tu­lui au fost cau­zele dis­tru­ge­rii lor. E încre­din­țat că se face cam mult caz des­pre pădu­rile vir­gine și ari­ile pro­te­jate, că pădu­rea tre­buie exploa­tată în mod rațio­nal și că în ultima vreme sunt o gră­madă de nepri­ce­puți care-și dau cu păre­rea fără să aibă cunoș­tin­țele nece­sare des­pre sil­vi­cul­tură.

Sil­vi­cul­to­rul tipic e mân­dru de mese­ria lui și crede cu con­vin­gere că merită mai mult res­pect din par­tea soci­e­tă­ții. Și mai mulți bani la sala­riu, dar nu se plânge prea tare de asta. Are o avere per­so­nală ceva mai bună decât ar arăta-o veni­tu­rile ofi­ci­ale, o casă per­so­nală con­stru­ită de-a lun­gul mai mul­tor ani, ridi­cată într-o loca­li­tate din raza oco­lu­lui sil­vic unde lucrează. Pen­tru că sil­vi­cul­to­rul tipic este sta­bil, își schimbă foarte rar sau nici­o­dată reșe­dința. Locul de muncă este foarte impor­tant pen­tru el, căci de acesta se leagă tot vii­to­rul său — pen­tru sil­vi­cul­tori nu există prea multe opțiuni de muncă în afara ocoa­le­lor sil­vice. De aceea una din gri­jile sale cele mai impor­tante este secu­ri­za­rea locu­lui de muncă. Iar schim­bă­rile, ori­care ar fi ele, nu îi sunt mai nici­o­dată pe plac.

N-am făcut această des­cri­ere nici cu iro­nie, nici cu admi­ra­ție — am încer­cat doar să redau cât de obiec­tiv am putut prin­ci­pa­lele carac­te­ris­tici ale aces­tui per­so­naj des­pre care se vor­bește atât de mult în mediul public. Așa că luați această des­cri­ere ca pe per­cep­ția unuia care cunoaște des­tul de bine această cate­go­rie pro­fe­sio­nală și încer­cați să o supra­pu­neți peste ima­gi­nea voas­tră des­pre sil­vici. Și dacă nu se potri­vește, dacă voi îl per­ce­peți ca pe un om rău­vo­i­tor, pus pe furat și dis­trus, încer­cați să vă răs­pun­deți la câteva între­bări sim­ple:

  • de ce ar tăia o pădure pe care o are în res­pon­sa­bi­li­tate, fără să o rege­ne­reze mai apoi, cineva al cărui vii­tor depinde de exis­tența ei?
  • de ce ar tăia ile­gal o pădure cineva care știe sigur că există nume­roase veri­fi­cări făcute de diverse per­soane cu res­pon­sa­bi­li­tăți de con­trol care ar putea des­co­peri fur­tul și pe care nu le poate pe toate mitui?
  • de ce ar fura într-un mod atât de vădit pros­tesc pre­cum o tăiere ile­gală de pădure, un om pen­tru care ser­vi­ciul este așa de impor­tant?
  • de ce ar risca cineva totul pen­tru un câștig de moment, când mese­ria in sine îi poate aduce mult mai multe avan­taje pe ter­men lung?

Sil­vi­cul­to­rii nu sunt uși de bise­rică. O știți și voi, o știu și ei. Dar nu sunt nici pe departe duș­ma­nii pădu­ri­lor, dim­po­trivă. Când unii din­tre ei aleg să-și rot­u­n­jească veni­tu­rile prin metode nu toc­mai orto­doxe, nu se apucă de defri­șat ile­gal hec­tare întregi de pădure. Pen­tru că asta ar fi o pros­tie. Există metode mai sim­ple, mai ușor de camu­flat și cu sigu­ranță mai eco­lo­gice, căci regula pen­tru orice sil­vi­cul­tor este ca în urmă să rămână întot­dea­una pădure. De pildă, când se pre­gă­tește un par­chet pen­tru exploa­tare, e des­tul de sim­plu să subes­ti­mezi nițel volu­mul de masă lem­noasă și să-ți faci parte la câștig — dacă par­che­tul are de pildă 1.000 mc, pe hâr­tie apar 850 mc pe care îi înca­sează sta­tul, iar dife­rența se împarte între cei care sunt impli­cați. Dar reți­neți: asta nu înseamnă că tăie­rea nu e făcută la momen­tul potri­vit, poate cu un an-doi mai devreme și poate o inten­si­tate ceva mai mare decât cea ide­ală. Și cu sigu­ranță se asi­gură rege­ne­ra­rea pădu­rii. Cât des­pre aspec­tele teh­nice, n-are rost să vă poves­tesc cât de ușor e să mani­pu­lezi volu­mul unui par­chet legal de exploa­tare. E sufi­cient să potri­vești câteva cifre acolo unde tre­buie și volu­mul total se schimbă ime­diat. Însă de când cu inspec­to­rul pădu­ri­lor meto­dele astea au deve­nit tot mai greu de apli­cat, din feri­cire, pen­tru că nu mai poți trans­porta lemn a cărui pro­ve­niență nu o poți explica cu acte în regulă.

Unii din­tre sil­vi­cul­tori, sper că des­tul de puțini, sunt nițel mai lacomi decât am poves­tit până acum și-și mai fac rost de un câștig supli­men­tar, făcându-și firme de exploa­tare a lem­nu­lui, mas­cate pe numele nea­mu­ri­lor sau pri­e­te­ni­lor. Și așa mai câștigă ceva și din vân­za­rea lem­nu­lui. Dar, din nou, când vor­bim de pădu­rea de stat, e tăi­ată legal con­form ame­na­ja­men­tu­lui sil­vic și rege­ne­rată ime­diat după exploa­tare, pen­tru că dacă ți-ai făcut firmă și vrei să faci bani pe ter­men lung nu-ți riști toată afa­ce­rea făcând hoții pros­tești la lumina zilei, cu care poți fi ușor prins printr-o recla­ma­ție bine ticlu­ită de vreun duș­man per­so­nal. Căci afa­ce­rile cu lemn, când te bagi în ele, nu-ți aduc prea mulți pri­e­teni, dar cu sigu­ranță îți fac rost de des­tui ina­mici de care tre­buie să te ferești.

Să nu înțe­le­geți în mod greșit că aprob aceste apu­că­turi. Exis­tența lor este unul din­tre moti­vele pen­tru care am ales să pără­sesc sil­vi­cul­tura acum mai bine de 15 ani —  nu m-am putut împăca cu gân­dul aces­tor fur­ti­șa­guri pe care unii din­tre cole­gii mei de atunci le prac­ti­cau. Astăzi, din pozi­ția în care mă aflu, încerc să aduc schim­bă­rile nece­sare pen­tru că ele să dis­pară. Nu e chiar așa de ușor cum ar părea la prima vedere. Vi le des­criu însă din toate per­spec­ti­vele, inclu­siv cele eco­lo­gice, ca să înțe­le­geți cum stau lucru­rile în rea­li­tate și care sunt dimen­siu­nile și impli­ca­ți­ile lor reale. N-am nici un fel de sta­tis­tică asu­pra gra­du­lui de corup­ție din sil­vi­cul­tură — unii spun că sunt des­tul de puțini cei care prac­tică ast­fel de matra­pa­z­lâ­curi, alții sunt mai pesi­miști și spun că sunt des­tul de mulți sil­vi­cul­tori inco­recți. Per­so­nal eu sunt mai degrabă de par­tea opti­miș­ti­lor, dar une­ori mă tem că lucru­rile nu evo­lu­ează spre bine.

Desi­gur că tot ce vă spun eu aici nu e 100% ade­vă­rat. Există pro­ba­bil și câteva excep­ții, sil­vici care au fost sau sunt prea proști sau prea lacomi ca să se abțină de la tâm­pe­nii majore. Câteo­dată mai citim des­pre ei prin presă. Dar există un prin­ci­piu foarte sim­plu pe care mai toată lumea îl știe: nu-ți faci nevo­ile acolo unde mănânci. Nu e igie­nic. Și mai devreme sau mai târ­ziu te va afecta direct. Iar sil­vi­cul­to­rii știu și ei foarte bine această regulă.

Așa că ori de câte ori vedeți o pădure rasă, tunsă și fre­zată, fără nici o rege­ne­rare în urmă, puteți fi des­tul de siguri că nu e mâna vre­u­nui sil­vi­cul­tor. Acolo e aproape sigur pro­pri­e­tate pri­vată și e mâna mafiei lem­nu­lui. Ăia de care de obi­cei nu ați auzit nimic prin presă sau pe inter­net, pe care nimeni nu-i înjură și pe care nimeni nu-i pome­nește vreo­dată. Ăia care tac și fac. Adică taie și lasă în urmă pră­păd.


Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant


Share on Pinterest
There are no images.
Împarte cu prietenii










Submit

Comentarii:


  1. KS

    Ca să înţe­le­gem mai bine ce se întâm­plă cu pădu­rile româ­neşti ar mai tre­bui scrise câteva arti­cole, inti­tu­late, de pildă, " Pădu­rea între mica cior­de­ală şi marele abuz", " Retro­ce­da­rea pădu­rii de la urnă până la cioată", " Pădurarul- un hai­duc modern, sau un supus obe­dient?"," Pos­tură şi impos­tură în mediul fores­tier", etc, etc. Punem pariu că nu le va scrie nimeni?

    3
    0
    • Sorin Sfirlogea

      Păi hai să le scriem împre­ună. Mie îmi lip­sesc anu­mite infor­ma­ții și/sau moda­li­tăți de a le veri­fica rea­li­ta­tea. Dar nu mă feresc de scris ade­vă­rul, atâta timp cât îmi pot proba afir­ma­ți­ile. Ceea ce sigur nu fac este să deni­grez pe cineva în mod gra­tuit.
      Ce zici, te bagi?

      6
      0
    • ciprian

      Prea multa pro­fun­zime pen­tru lumea asta murdara…Nu te astepta sa scrie si, cu atat mai putin, sa faca cineva ceva. Tim­pul le va rezolva, intr-un fel sau altul, pe toate. Restul…Dar mai bine ma opresc, pen­tru ca nu doresc sa-l supar pe Sorin. E plin de bune inten­tii. Numai ca nu inte­lege, sau, el fiind incli­nat mereu spre modele mate­ma­tice, pro­ba­bil nu con­si­dera impor­tant sa iei in cal­cul, cand faci por­tre­tul robot al sil­vi­cul­to­ru­lui si per­so­na­jele care con­duc sil­vi­cul­tura.

      0
      0

Lasă un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *