Regele și-a făcut datoria

Regele și-a făcut dato­ria. A trăit demn, arătându-ne mereu ori­zon­tul unei lumi în care mora­li­ta­tea și buna cuvi­ință sunt repe­rele fie­că­rei zile. Isto­ria l-a alun­gat din­tre noi și trep­tat l-am uitat. În urma lui am uitat și valo­rile pe care el le repre­zenta. De departe, n-a mai putut să ne fie călă­uză. Nu pen­tru că el n-ar fi vrut, ci mai curând pen­tru că noi ne-am gră­bit să-i tăvă­lim numele prin mize­ria pro­pri­i­lor noas­tre mes­chi­nă­rii. Am născo­cit povești min­ci­noase des­pre bot­nițe pe care ni le-ar fi pus la cules de stru­guri și des­pre tre­nuri tic­site cu aur cu care ar fi fugit din țară. Și nici azi, când ade­vă­rul e lim­pede și ușor de aflat, nu ne-am vin­de­cat de ele. Unii se mai întreabă și acum: ce-a făcut pen­tru țară?

Regele și-a făcut dato­ria. Atâta timp cât l-am lăsat să și-o facă. După ple­ca­rea lui am răs­tur­nat țara cu fun­dul în sus. Am luat putu­ro­șii și hoții sate­lor și i-am pus în frun­tea pri­mă­ri­i­lor și colho­zu­ri­lor. Am tor­tu­rat, pri­go­nit și chiar ne-am omorât eli­tele. Am ridi­cat în frun­tea țării anal­fa­be­ții, dema­go­gii și impos­to­rii. Am insta­u­rat domnia min­ciu­nii, a fur­ti­șa­gu­lui, a dupli­ci­tă­ții. Le-am adop­tat ca noi valori și ne-am edu­cat copiii să se "adap­teze" noi­lor vre­muri. Nici astăzi lucru­rile nu s-au schim­bat în fon­dul lor. În frun­tea țării stau min­ciuna, hoția  și mito­că­nia, așe­zate acolo – la loc de cin­ste – chiar de către noi, semn că încă le pre­țuim, că ele încă ne sunt valori națio­nale.

Regele și-a făcut dato­ria. A murit trist și sin­gur, ducând cu el ultima ima­gine vie a unui model moral de la care ar fi tre­buit să învă­țăm cum să trăim. Pe ulti­mul său drum mul­ți­mea l-a apla­u­dat. Și nu m-am putut împie­dica să nu mă gân­desc că din­tre toate ges­tu­rile de pre­țu­ire care i s-ar fi putut adresa, apla­u­zele erau cele mai puțin nime­rite pen­tru el, omul care a trăit întot­dea­una modest, demn și dis­cret, exem­plul cel mai anti­te­tic al exhi­bi­ți­o­nis­mu­lui modern. Pe mar­gi­nea unei străzi din Bucu­rești cineva s-a încli­nat adânc și tăcut în fața cor­te­gi­u­lui mor­tuar și asta mi-a adus tul­bu­rare în suflet și lacrimi în ochi. Ges­tul acela sim­plu mi s-a părut cel mai fru­mos oma­giu care ar putea fi adus unui om care nici­o­dată nu și-a îndoit spi­na­rea în fața isto­riei ori a slă­bi­ciu­ni­lor ome­nești.

Regele și-a făcut dato­ria. Și a ple­cat către ultima sa des­ti­na­ție dintr-o gară modestă, sco­ro­jită și pono­sită pe care am acoperit-o cu o buta­fo­rie menită să sal­veze apa­ren­țele. De jur împre­jur se aud zgo­mo­tele ora­șe­lor, mașini care trec gră­bite, avi­oane care deco­lează, flu­ie­ra­tul stins al câte unui tren. Pare că nimic nu s-a schim­bat, nimic nu s-a întâm­plat, pămân­tul se învârte netul­bu­rat, viața își con­ti­nuă cur­sul obiș­nuit. Însă undeva, în inima țării, ulti­mul rege al Româ­niei a fost cobo­rât în mor­mânt. Și o dată cu el un capi­tol al isto­riei noas­tre s-a înche­iat.

Regele și-a făcut dato­ria. Noi încă nu.


Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant

Dacă ai ceva de spus...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. daniel

    Ma astep­tam ca arti­co­lul tau sa star­neasca inte­res si chiar unele patimi. Ar fi fost inte­re­sant sa vedem, de exem­plu, ce gan­deste, con­cret, cel care a citit arti­co­lul si a votat "ener­vant"!?
    Daca subiec­tul asta nu mai star­ne­ste inte­res, sau macar comen­ta­rii, cred ca sun­tem pe mar­gi­nea pra­pas­tiei. Nu-i nicio exa­ge­rare…

  2. daniel

    Am pier­dut un rege. Un rege impor­tant. Ce mi se pare mie chiar mai grav, este ceea ce am pier­dut atunci cand a abdi­cat: Monar­hia. Si nu pot sa nu spun ca, dupa pare­rea mea, am pierdut-o toc­mai in lega­tura cu mult tram­bi­ta­tul si inter­pre­ta­tul "act de la 23 august 1944". Eu cred, cu ris­cul de a parea com­plet depla­sat, nein­for­mat sau inca­pa­bil sa inte­leg fap­tele isto­rice, ca deci­zia luata de rege la 23 august '44 a fost o gre­seala. Aceasta gre­seala ne-a arun­cat in mai­nile rusi­lor iar pe rege la cos­tat tro­nul. Eu nu cred in toate sce­na­ri­ile acele cu rusii care dis­tru­geau Roma­nia in 24 de ore si tre­ceau mai departe. Azi, diversi spi­oni si cola­bo­ra­tori ai rusi­lor avanseaza din nou ase­me­nea idei, cum ca ar fi bine sa fim pri­e­teni cu rusii ca daca se supara ne ocupa in 24 de ore. Nici atunci si nici acum asa ceva nu era si nu este posi­bil. Pot explica dar nu e tim­pul si locul aici.
    Raman la pare­rea ca regele a fost "sfa­tuit" si a luat o deci­zie gre­sita avand in vedere si tine­re­tea si lipsa lui de expe­rienta. Rusii nu aveau timp de pier­dut. Tre­buia sa ajunga pri­mii la Ber­lin. Asa pra­pa­diti cum eram i-am fi incur­cat rau de tot. Pe asta a mizat Anto­ne­scu si pro­ba­bil ca ar fi obti­nut con­di­tii mai bune. Ori­cum nu ne-a recu­nos­cut nimeni nici un merit dupa raz­boi.
    Este cel putin sus­pect fap­tul ca toata media, toti invi­ta­tii, au tra­tat obse­siv subiec­tul "23 August", intr-un cor lau­da­tiv abso­lut.


Meniu