Cât lemn dau pădurile României?

Cât lemn putem tăia și cât tăiem în realitate din păduri. Despre finalizarea celui de-al doilea ciclu al Inventarului Național Forestier.


Dacă ai cu­ri­o­zi­ta­tea să ci­tești, dar nu știi ce este In­ven­ta­rul Fo­res­ti­er Na­țio­nal (IFN), gă­sești la fi­na­lul ar­ti­co­lu­lui câ­te­va in­for­ma­ții lă­mu­ri­toa­re. Im­por­tant pen­tru mo­ment este să știi că e o sur­să foar­te im­por­tan­tă și se­ri­oa­să de date și in­for­ma­ții în ceea ce pri­veș­te pă­du­rea. La fi­e­ca­re 5 ani IFN par­cur­ge toa­te su­pra­fe­țe­le de pro­bă din te­ren, face mă­su­ră­tori exac­te, ex­tra­po­lea­ză re­zul­ta­te­le la nivel na­țio­nal și ne ofe­ră un nou set de in­for­ma­ții des­pre sta­rea pă­du­rii din Ro­mâ­nia. Al doi­lea ci­clu de in­ven­tar s‑a în­che­iat anul tre­cut, iar re­zul­ta­te­le sunt… să le nu­mim spec­ta­cu­loa­se! Vă pun aici doar un su­mar al câ­tor­va date pe baza că­ro­ra pu­tem să dis­cu­tăm mai departe:

Su­pra­fa­ța to­ta­lă a pădurilor

În 2013: 7.046.056 ha
În 2018: 
7.037.607 ha
Evo­lu­ție: ‑0,12%

Vo­lu­mul de lemn din păduri

În 2013: 2.221.593.469 mc
În 2018: 2.354.789.867 mc

Evo­lu­ție: +6%

Vo­lu­mul me­diu la hectar

În 2013: 322 mc/ha
În 2018: 340 mc/ha

Evo­lu­ție: +5,57%

Creș­te­rea anu­a­lă a pădurii

În 2013: n/a
În 2018: 
8,46 mc / an-ha
Evo­lu­ție: n/a

Pri­ma ves­te bună este că su­pra­fa­ța pă­du­ri­lor nu s‑a mi­c­șo­rat sem­ni­fi­ca­tiv, în ciu­da im­pre­si­ei că pes­te tot “se de­fri­șea­ză”. Pen­tru că de­fri­șa­rea asta în­seam­nă: să tai pă­du­rea cu in­ten­ția de tre­ce te­re­nul res­pec­tiv spre o altă fo­lo­sin­ță, de pil­dă pen­tru con­struc­ții sau pen­tru dru­muri. Cele 8.500 de hec­ta­re scoa­se din fond fo­res­ti­er s‑au dus pro­ba­bil pe ast­fel de lu­crări, pen­tru că ne pla­ce foar­te mult în ul­ti­ma vre­me să ne ju­căm de‑a Transbu­ce­gii, Transra­ră­ul și alte trans-uri din as­tea care îl dau po­si­bi­li­ta­tea lui Mi­ti­că și Ge­or­gi­că să facă gră­ta­re chiar sub na­sul ur­și­lor. Că asta în­seam­nă pen­tru noi să ne bu­cu­răm de na­tu­ră: nu miș­ca­re în aer cu­rat, ci mici și bere ca în curte.

Al doi­lea lu­cru și mai îm­bu­cu­ră­tor este că vo­lu­mul de lemn din pă­duri a cres­cut cu 6% și aproa­pe la fel și vo­lu­mul me­diu la hec­tar. Avem pes­te 2 mi­li­ar­de de me­tri cubi de lemn în pă­duri și pro­ba­bil că pes­te 5 ani vom ajun­ge la 2,5 mi­li­ar­de. Ochiul unui sil­vi­cul­tor ob­ser­vă to­tuși o pro­ble­mă: re­par­ti­ția pă­du­rii pe cla­se de vârstă.

Repartizarea suprafețelor de pădure pe clase de vârstă

Acum avem vreo 500.000 ha de pă­duri care au ajuns la vâr­sta de tă­ie­re. Pes­te 20 de ani ur­mea­ză vreo 670.000 ha. Apoi vo­lu­me­le în­cep să cre­as­că: 1,34 mil ha pes­te 40 de ani, 1,42 mil ha pes­te 60 de ani șamd. Asta în­seam­nă va­ri­a­ții mari ale vo­lu­mu­lui de lemn pus pe pia­ță, deci os­ci­la­ții de preț, apa­ri­ția și dis­pa­ri­ția de lo­curi de mun­că, in­ves­ti­ții în afa­ceri care apoi nu se vor mai sus­ți­ne pen­tru că va scă­dea iar vo­lu­mul de lemn etc. O po­li­ti­că fo­res­ti­e­ră se­ri­oa­să ar tre­bui să ia în con­si­de­ra­re aces­te as­pec­te și să se gân­deas­că la mă­su­ri­le ne­ce­sa­re. La noi n‑are cine. Avem la pă­duri un mi­nis­tru care e elec­tri­cian de me­se­rie. Ce‑o fi pri­ce­pând el din asta? Pro­ba­bil ni­mic, așa că noap­tea doar­me li­niș­tit, nu‑l frămân­tă gân­duri des­pre res­pon­sa­bi­li­tă­ți­le la care s‑a an­ga­jat in­trând în gu­vern. Ig­no­ran­ța e o binecuvântare.

Sur­pri­za to­ta­lă vine abia la ul­ti­ma in­for­ma­ție: creș­te­rea anu­a­lă la hec­tar. Ci­fra asta e foar­te im­por­tan­tă pen­tru că ea este fo­lo­si­tă la sta­bi­li­rea vo­lu­mu­lui anu­al de lemn ex­ploa­tat în Ro­mâ­nia. Până acum toa­tă lu­mea con­si­de­ra că avem o creș­te­re me­die de 5,2–5,6 mc pe an și pe ha. Și pen­tru că avem aproa­pe 7 mi­li­oa­ne de ha de pă­du­re în­seam­nă că am pu­tea tăia vreo 36–40 mil mc pe an fără să rămâ­nem vreo­da­tă fără lemn. N‑aș pu­tea să spun foar­te si­gur de unde și cum s‑a ajuns la aceas­tă creș­te­re me­die, dar ea este pro­ba­bil iz­vorâ­tă din cer­ce­tări ale fos­tu­lui ICAS (in­sti­tu­tul de cer­ce­tări în sil­vi­cul­tu­ră), ac­tu­al­men­te INCDS. Ni­meni n‑a avut vreo altă mo­da­li­ta­te de cal­cul, așa că toți au luat de bună opi­nia cer­ce­tă­to­ri­lor. Până acum.

In­ven­ta­rul na­țio­nal ne spu­ne că avem o creș­te­re anu­a­lă mai mare. Ceea ce în­seam­nă că am pu­tea tăia mai mult, fără a epu­i­za ca­pa­ci­ta­tea de pro­duc­ție a pă­du­ri­lor. Adi­că am pu­tea tăia 8,5 mc /an-ha x 7 mil ha = ~60 mil mc. De două ori mai mult! Care o fi ade­vă­rul? Au drep­ta­te cer­ce­tă­to­rii de acum 40–50 de ani care au fo­lo­sit mo­de­le ma­te­ma­ti­ce și date sta­tis­ti­ce cu­le­se o sin­gu­ră dată din te­ren? Sau au drep­ta­te cei de la in­ven­ta­rul na­țio­nal fo­res­ti­er care mă­soa­ră efec­tiv toți ar­bo­rii din 25.000 de su­pra­fe­țe de pro­bă din toa­tă țara, la fi­e­ca­re 5 ani? Sau ade­vă­rul o fi pe la mij­loc? In­di­fe­rent cum ar fi, un lu­cru e clar: am pu­tea ex­ploa­ta mai mult lemn.

Dar sur­pri­za nu se opreș­te aici. Dacă am fi pu­tut tăia mai mult, dar n‑am făcut‑o, în­seam­nă că lem­nul ne­tă­i­at s‑a acu­mu­lat în pă­du­re. E lo­gic, nu? În 5 ani creș­te­rea pă­du­rii a fost de 5 x 60 mil mc = 300 mil mc. Noi am tă­i­at vreo 18 mil mc pe an, deci 90 mil mc. Asta în­seam­nă că avem o acu­mu­la­re de 210 mil mc. Oo­ops! Nu prea e așa, pen­tru că in­ven­ta­rul na­țio­nal ne spu­ne că avem o creș­te­re de vo­lum a lem­nu­lui de doar 133 mil mc. Unde sunt 78 mil mc în cei 5 ani, adi­că vreo 15 mil mc/an? S‑or fi eva­po­rat? Sau sunt în eco­no­mia nea­gră, scă­pați de sub con­tro­lul sta­tu­lui, chiar dacă avem ra­da­rul pă­du­ri­lor și in­spec­to­rul pă­du­ri­lor și toa­te ce­le­lal­te bi­ro­cra­ții care se do­ve­desc inu­ti­le? Pia­ța nea­gră a lem­nu­lui pare să fie ega­lă cu cea ofi­ci­a­lă. La fi­e­ca­re me­tru cub tă­i­at le­gal, exis­tă și unul tă­i­at fără acte.

Me­reu a exis­tat un soi de ne­cla­ri­ta­te în pri­vin­ța lem­nu­lui de foc în Ro­mâ­nia. Exis­tă vreo 3,5 mi­li­oa­ne de gos­po­dă­rii care se în­că­l­zesc cu lemn. Să zi­cem că fi­e­ca­re are ne­vo­ie de doar 5 mc de lemn de foc în fi­e­ca­re iar­nă (în re­a­li­ta­te poa­te și mai mult). Asta în­seam­nă că Ro­mâ­nia arde în fi­e­ca­re an vreo 18 mi­li­oa­ne mc de lemn. Dar 18 mi­li­oa­ne mc în­seam­nă tot lem­nul ex­ploa­tat ofi­ci­al. Și atunci de unde e lem­nul din in­dus­trie și din ex­por­turi? E clar că ci­fra ofi­ci­a­lă e greși­tă, dar ni­meni n‑a avut până acum cu­ra­jul să ia ta­u­rul de coar­ne. Din­tr-un mo­tiv sim­plu: dacă um­blăm la le­ga­li­ta­tea lem­nu­lui de foc o să avem sur­pri­ze mari cu ad­mi­nis­tra­to­rii de pă­duri, fir­me­le de ex­ploa­ta­re și de trans­port. Și dacă vom con­ti­nua pe fir, ajun­gem de cele mai mul­te ori la po­li­ti­cieni. Lem­nul la ne­gru face bani mulți și cu ei se cum­pă­ră vo­turi, se fac vile, se fac averi. 

O notă de fi­nal: ci­fre­le de mai sus au un grad de apro­xi­ma­ție. Nu am stat să fac cal­cu­le su­per-pre­ci­se pen­tru că nu ăsta era sco­pul. Dar ima­gi­nea pe care am zugrăvit‑o nu e de­na­tu­ra­tă de aces­te mici in­e­xac­ti­tăți. Lu­cru­ri­le stau așa cum le-am prezentat. 

Și încă ceva: ați au­zit vre­un mare apă­ră­tor al pă­du­rii spu­nând ceva des­pre su­biec­tul ăsta spi­nos? Poa­te pe WWF? Sau Gre­en­pe­a­ce? Sau Agent Gre­en, sal­va­to­rii pă­du­ri­lor? Cre­deți că poa­te e din ca­u­za lip­sei de cu­noaș­te­re a aces­tui do­me­niu? Că nici ei nu pri­cep mai mul­te de­cât mi­nis­trul elec­tri­cian? Mă întreb…

UPDATE 7 ian: Am aflat ul­te­ri­or că Agent Gre­en a adre­sat o scri­soa­re des­chi­să că­tre Pre­șe­din­ție și pri­mul mi­nis­tru pe aceas­tă temă. Fac amen­damen­tul ne­ce­sar, cu pre­ci­zarea că in­for­ma­ți­i­le pre­zen­ta­te sunt însă în mare par­te ero­na­te sau aiu­ris­ti­ce după pă­re­rea mea. Nu sunt sur­prins pen­tru că am ob­ser­vat că aces­ta este sti­lul lor: un pic de ade­văr îm­bră­cat într‑o gră­ma­dă de ma­ni­pu­lări și exagerări.

* * *

Am pro­mis o cla­ri­fi­ca­re des­pre In­ven­ta­rul Na­țio­nal Fo­res­ti­er. Este un in­stru­ment de ve­ri­fi­ca­re a re­sur­se­lor fo­res­ti­e­re dintr‑o țară și nu este o in­ven­ție ro­mâ­neas­că, toa­te ță­ri­le ci­vi­li­za­te au așa ceva. Se ba­zea­ză pe un sis­tem de su­pra­fe­țe de pro­bă am­pla­sa­te într‑o re­țea na­țio­na­lă de 4x4 km la deal și mun­te și de 2x2 km la câm­pie. În to­tal sunt vreo 25.000 de su­pra­fe­țe de pro­bă. La fi­e­ca­re 5 ani se re­vi­ne pe ele și se fac mă­su­ră­tori exac­te. Apoi ur­mea­ză un pro­ces de ex­tra­po­la­re la nivel na­țio­nal (nu cu­nosc toa­te de­ta­li­i­le tehnice). 

In­te­re­sant e că acest in­ven­tar este, de fapt, un in­stru­ment ma­na­ge­ri­al. Ca în ori­ce ges­tiu­ne, ma­na­ge­men­tul tre­bu­ie să facă pe­ri­o­dic un in­ven­tar. La pă­du­re e mai com­pli­cat pen­tru că nu poți in­ven­ta­ria ar­bo­re cu ar­bo­re, deci tre­bu­ie fo­lo­si­te me­to­de sta­tis­ti­ce. Dar ceea ce este im­por­tant e că aceas­tă pre­o­cu­pa­re tre­bu­ie s‑o aibă ma­na­ge­rii pă­du­rii ro­mâ­nești. Pe cine a de­sem­nat so­ci­e­ta­tea ca ma­na­ger? Mi­nis­te­rul Ape­lor și Pă­du­ri­lor, bi­ne­în­țe­les. Și atunci ce ca­u­tă in­ven­ta­rul fo­res­ti­er la cer­ce­ta­re? De ce un in­stru­ment ma­na­ge­ri­al se gă­seș­te în sub­or­di­nea unor cer­ce­tă­tori? Răs­pun­sul e sim­plu: pen­tru că tră­im în Ro­mâ­nia și aici toa­te sunt ana­po­da și alan­da­la. Așa că ne des­cur­căm, că la asta ne pri­ce­pem cel mai bine.

Dacă vreți de­ta­lii mai mul­te și toa­te re­zul­ta­te­le ce­lor două ci­cluri de in­ven­tar, le gă­siți aici.

Categorii: lemn și industrie

Etichete: #

11 comentarii

Alzara 5 ianuarie 2019 Răspunde

Mai mult de­cât can­ti­ta­tea con­tea­ză lo­cul de­fri­șării ; s‑a de­fri­șat pu­țin pen­tru cai de co­mu­ni­ca­ții , in schimb s‑a de­fri­șat “ la ras” in Ma­ra­mu­reș , Apu­seni etc. . Do­ve­zi­le vi­deo există .
Alt­fel , des­pă­du­ri­rea Eu­ro­pei a fost ca­lea ci­vi­li­ză­rii ( din săl­bă­ti­cie ) dar și a dez­as­tre­lor ( Gre­cia , Ci­pru , Cre­ta , An­glia , Irlanda …)
Au­rea mediocritas !

Sorin Sfirlogea 5 ianuarie 2019 Răspunde

După cum am spus și în ar­ti­col, în Ma­ra­mu­reș – ca și în mul­te alte păr­ți – nu s‑a de­fri­șat, ci s‑au tă­i­at ras pă­duri de mo­lid ale pri­va­ți­lor. Ni­meni nu a schim­bat des­ti­na­ția te­re­nu­lui, e tot te­ren fo­res­ti­er. Cu un pic de efort s‑ar pu­tea foar­te ușor re­in­sta­la pă­du­rea aco­lo și dez­as­trul ar fi li­mi­tat. În 20 de ani ni­meni n‑ar mai ști că a fost o ne­no­ro­ci­re. Ace­lași lu­cru e va­la­bil și în zona Vi­dra­ru, de pildă.

Cornelia Ceianu 5 ianuarie 2019 Răspunde

O voce din off : Poa­te pen­tru ca in­ven­ta­rul ar tre­bui fa­cut de unii care nu au in­te­re­se eco­no­mi­ce di­rec­te in pro­ble­ma, cam ca au­di­tul, asa…si aco­lo au fost ga­si­ti. Care e pro­ble­ma de a uti­li­za, in ma­na­ge­ment, un ser­vi­ciu ex­pert ex­ter­na­li­zat? “Prac­ti­cie­nii ope­ra­tivi ” – si nici ter­me­nii ‚nici ghi­li­me­le­le nu au vre­un sens pe­io­ra­tiv aici, din mai toa­te do­me­ni­i­le, con­si­de­ra ca cer­ce­ta­rea ar tre­bui sa se ocu­pe de ” efec­tul ra­ze­lor de luna asu­pra ane­mo­n­e­lor”, ca e bine ca in­sti­tu­te­le de cer­ce­ta­re ” de­par­ta­men­ta­le” care in­tot­dea­u­na s ‑au ocu­pat de cer­ce­ta­re apli­ca­ta si au pu­tut re­zol­va pro­ble­me prac­ti­ce de stric­ta spe­cia­li­ta­te la un nivel de ex­per­ti­za care, din mo­ti­ve obiec­ti­ve este greu de ce­rut uni­ta­ti­lor ope­ra­ti­ve,. Ca este bine ca aces­te in­sti­tu­te au fost ex­clu­se din sec­toa­re­le de­par­ta­men­ta­le res­pec­ti­ve si tri­mi­se la mi­nis­te­rul cer­ce­ta­rii unde, pe de o par­te sunt rup­te de si­tu­a­tia con­cre­ta de te­ren, cu po­si­bi­li­tati re­du­se de o se­si­za – cu nive­lul de ex­per­ti­za de spe­cia­li­ta­te pe care il au- di­na­mi­ca, ten­din­te­le, de a eva­lua ris­cu­ri­le, de a eva­lua ma­su­ri­le de ate­nu­a­re , etc, iar pe de alta par­te sunt con­dam­na­te ca opi­nia lor sa fie tot mai slab au­zi­ta la fi­rul ier­bii, aco­lo unde ea ar pu­tea schim­ba ceva, fi­ind apre­cia­te, nu dupa im­pac­tul pe care ac­ti­vi­ta­tea lor l‑ar avea aco­lo, la fi­rul ier­bii, unde con­tea­za, ci dupa fac­to­rul de im­pact al re­vis­te­lor in care isi pu­bli­ca ace­le re­zul­ta­te si con­clu­zii. Asta nu s a in­tam­plat doar cu cer­ce­ta­to­rii pa­du­rii, ci si cu cei ai pa­man­tu­lui si a za­ca­min­te­lor, si cu cei din sa­na­ta­te, etc . Mai de­vre­me sau mai tar­ziu, aces­te lu­cruri se vor raz­bu­na, ma tem ca mai de­vre­me. In rest, nu­mai de bine s‑auzim si de mai pu­ti­ne pa­duri ta­ia­te la ras pe ver­san­ti unde ele nu sunt de­fri­sa­te, pen­tru ca aco­lo nu se pot con­strui vile.

Sorin Sfirlogea 5 ianuarie 2019 Răspunde

Mi­nis­te­rul Ape­lor și Pă­du­ri­lor nu are in­te­res eco­no­mic di­rect, deci poa­te foar­te bine să aibă un in­stru­ment de in­ven­ta­ri­e­re pe­ri­o­di­că. Un ast­fel de in­stru­ment le-ar da po­si­bi­li­ta­tea să apre­cie­ze sta­rea pă­du­rii și ca­li­ta­tea prac­ti­cii sil­vi­ce, iar pe baza con­clu­zi­i­lor să ajus­te­ze po­li­ti­ca fo­res­ti­e­ră. Deci e cât se poa­te de lo­gic ca IFN să fie acolo.
Cât des­pre cer­ce­ta­re, e o altă po­ves­te. De zeci de ani de zile cer­ce­ta­rea sil­vi­că a avut oca­zia să fie aproa­pe de te­ren, de per­so­na­lul sil­vic. Re­zul­ta­tul e că sil­vi­cul­tu­ra ro­mâ­neas­că e ar­hai­că în me­to­de și in­stru­men­te. Ni­mic nou n‑a pă­truns de foar­te mul­tă vre­me. Pen­tru că cer­ce­ta­rea a func­țio­nat de cele mai mul­te ori după prin­ci­pi­ul copy-pas­te (îl știu chiar de la niș­te cer­ce­tă­tori): căr­ți­le din cărți se scriu și re­fe­ra­te­le din re­fe­ra­te se fac. Din punc­tul meu de ve­de­re cer­ce­ta­rea sil­vi­că a mu­rit de mul­tă vre­me. Au su­pra­vie­țu­it doar niș­te cer­ce­tă­tori dez­or­ga­ni­zați și con­fuzi care sunt con­duși de niș­te inși or­go­li­oși și habotnici.

petru 6 ianuarie 2019 Răspunde

exis­ta to­tu­si lo­curi unde este vi­zi­bi­la sub­ti­e­rea pa­du­rii, ca sa nu mai spu­nem de lo­cu­ri­le unde au avut loc vi­i­turi si alu­ne­cari de te­ren in aval de zone ta­ia­te com­plet. O ex­ploa­ta­re co­rec­ta, dar si în­les­ni­rea for­me­lor le­ga­le ale ex­ploa­ta­rii co­rec­te, pen­tru a nu ten­ta ex­ploa­tari neregulamentare(taierea co­pa­ci­lor ti­neri fi­ind cea mai les­ne ne­re­gu­la pen­tru ca­ru­ța­si dar cea mai da­u­na­toa­re pen­tru pro­du­ce­rea de masa lem­noa­sa in pa­du­re), ar fi ideal.(Eu am ta­iat un co­pac ma­tur in­cli­nat la 45”, in oras, care ris­ca sa cada pe aco­pe­ris. S‑ar fi pre­tat sa il fac che­res­tea ‑mo­da­li­ta­tea su­pe­ri­oa­ra de va­lo­ri­fi­ca­re, dar ca­mi­o­nis­tul cu ma­ca­ra mi‑a spus sa re­zolv cu acte in re­gu­la. Bi­ro­cra­tia ar fi fost tri­pla, cu tot cu taxe de mar­ca­re si de­pla­sa­re, plus de­o­a­re­ce in cur­tea in­te­ri­oa­ra era pro­pri­e­tar si pri­ma­ria cu 10%, erau ne­ce­sa­re sem­na­turi su­pli­men­ta­re, apro­bari, acte si/sau im­pu­ter­ni­ciri de la toti pro­pri­e­ta­rii, unii ple­cati, si in fi­nal am fa­cut lemn de foc, de­o­a­re­ce as fi ajuns mai scump ca la pia­ța de lem­ne, si cu mun­ca si timp pierdut)

Alin C. 7 ianuarie 2019 Răspunde

Agen­tGre­en a spus pu­blic si a aten­tio­nat au­to­ri­ta­ti­le ca s‑a fu­rat inca oda­ta pe cat s‑a ex­ploa­tat le­gal inca din no­iem­brie… dar poa­te n‑ati fost dvs. pe faza:
https://www.agentgreen.ro/scrisoare-deschisa-adresata-presedintelui-romaniei-cu-privire-la-inventarul-forestier-national-si-nivelul-exploatarilor-forestiere-ilegale/

Sorin Sfirlogea 7 ianuarie 2019 Răspunde

Eu nu am re­u­șit să gă­sesc aceas­tă scri­soa­re des­chi­să. Acum, că o ci­tesc, con­stat că sunt în dez­a­cord cu con­clu­zi­i­le ei. Sunt tendențioase.

Albert 9 ianuarie 2019 Răspunde

Lu­cru­ri­le sunt mai com­pli­ca­te, fon­dul fo­res­ti­er nu este nor­mal ame­na­jis­tic vor­bind. Si­tu­a­ția pe cla­se de vâr­stă este cum ați pre­zen­tat, deci nu se poa­te tăia cât este creș­te­rea. Nu e chiar asa de sim­plu. Po­si­bi­li­ta­tea este data de ame­na­ja­men­te­le care în­cear­că sa facă acest lu­cru. Sa adu­că fon­dul fo­res­ti­er la o dis­tri­bu­ție nor­ma­la pe cla­se de vâr­stă. Plus, mai exis­ta par­cu­ri­le na­țio­na­le, na­tu­ra­le și toa­te ari­i­le pro­te­ja­te . Cal­cu­le­le sunt mult mai complicate.
Iar po­li­ti­za­rea unui in­stru­ment de o asa im­por­tan­ță este o gre­șe­a­lă imen­să. Un asa in­stru­ment tre­bu­ie sa fie mâ­nu­it de oa­meni care nu sunt nu­miți po­li­tic, nu sunt schim­bați la fi­e­ca­re ale­geri sau mai re­pe­de și care au cu­noș­tin­țe în do­me­ni­ul ăst(vezi în ce e li­cen­ți­at mi­nis­trul me­diu­lui) . Nici una din­tre aces­te con­di­ții nu e în­de­pli­ni­tă de un mi­nis­ter. Plus pe lân­gă mun­ca bine ști­u­ta a in­ven­ta­ru­lui se mai des­fă­șoa­ră și ac­ti­vi­tăți de cer­ce­ta­re în ca­drul IFN, care abor­dea­ză îm­bu­nă­tă­ți­rea me­to­dei și co­rec­ti­tu­di­nea re­zul­ta­te­lor. Nu vad un mi­nis­ter fă­când asta.

Sorin Sfirlogea 11 ianuarie 2019 Răspunde

Ame­na­ja­men­te­le nu se stră­du­iesc să facă ni­mic, doar ros­to­go­lesc mai de­par­te ace­leași mo­da­li­tăți de ges­tiu­ne a pă­du­rii. Dacă s‑ar fi stră­du­it să omo­ge­ni­ze­ze cla­se­le de vâr­stă am fi vă­zut asta până acum, dar nor­me­le și le­gi­sla­ția îm­pie­di­că acest lu­cru. Zo­ne­le de pro­tec­ție in­te­gra­lă din ari­i­le pro­te­ja­te nu re­pre­zin­tă o su­pra­fa­ță sem­ni­fi­ca­ti­vă la nivel na­țio­nal. Iar adu­ce­rea IFN în mâna ma­na­ge­ru­lui nu este po­li­ti­za­re, este pura nor­ma­li­ta­te: dacă vrei să con­tro­lez, dă-mi in­stru­men­te cu care să mă­sor. Pen­tru că ce nu mă­sori, nu con­tro­lezi. Iar îm­bu­nă­tă­ți­rea me­to­dei de mă­su­ra­re nu este cer­ce­ta­re, este sim­pla op­ti­mi­za­re a unui in­stru­ment. Vă ima­gi­nați că în di­ver­se com­pa­nii care au sis­te­me de mă­su­ra­re a per­for­man­țe­lor nu se fac op­ti­mi­zări? Ba da și ni­meni nu le con­si­de­ră cer­ce­ta­re. Cred că su­fe­rim de un mit al cer­ce­tă­to­ru­lui în sil­vi­cul­tu­ră, ne în­chi­puim că nu­mai niș­te aleși din­tre aleși pot să gân­deas­că. Și nu­mai dacă sunt dintr‑o anu­me in­sti­tu­ție. Să fim se­ri­oși, nive­lul de ca­li­ta­te al cer­ce­tă­rii sil­vi­ce ro­mâ­nești e atât de jos în­cât pu­tem spu­ne că nu prea avem nici o cer­ce­ta­re, doar niș­te cercetători.

Albert 28 ianuarie 2019 Răspunde

Ame­na­ja­men­te­le apli­că ace­leași me­to­de din 1940 1950 cu mai mul­te schim­bări pe par­cur­sul aces­tor apro­xi­ma­tiv 80 de ani. Este nor­mal ca aces­te me­to­de sa nu schim­be di­rec­ția ra­di­cal având în ve­de­re ca obiec­tul mun­cii este pă­du­rea. Aces­te me­to­de ros­to­go­li­te sunt ace­leași ca cele apli­ca­te cam în toa­te ta­ri­le eu­ro­pe­ne. Di­fe­ren­ța se face în apli­ca­rea ame­na­ja­men­tu­lui. Nor­ma­li­za­rea nu se face ho­cus po­cus in 10 ani 50 sau 100 mai ales ca exis­ta o con­ti­nua di­na­mi­ca la nive­lul cla­se­lor de vâr­stă din pri­ci­na tă­ie­ri­lor ile­ga­le și a al­tor fac­tori. Și nici­o­da­tă nu se va re­u­și nor­ma­li­za­rea de­o­a­re­ce ce­rin­țe­le și ne­ce­si­tă­ți­le so­ci­e­tă­ții se schim­bă per­ma­nent, dar se în­cear­că apro­pi­e­rea aces­te­ia de nor­ma­li­ta­te. Pro­ble­ma nu este a me­to­dei de ame­na­ja­re ci a apli­că­rii. Zo­ne­le de pro­tec­ție in­te­gra­la nu re­pre­zin­ta o pon­de­re foar­te im­por­tan­tă la nive­lul ta­rii dar pe lân­gă aces­tea din par­cu­ri­le na­tu­ra­le și na­tio­na­le mai sunt pă­du­ri­le în­ca­dra­te ca pă­duri de pro­tec­tie, mai mult de ju­mă­ta­te din pă­du­ri­le Ro­mâ­ni­ei. În aces­tea se exe­cu­ta lu­crări dar nu ca cele de pro­duc­ție. Un alt mo­tiv care nu sus­ți­ne cal­cu­le­le dvs de mai sus. Dacă am tră­ii în o fără in­te­re­se atunci v as da drep­ta­te dar asa cum am vă­zut și ați des­cris și dvs în alte ar­ti­co­le ma­na­ge­rul nu este de buna cre­din­ță. Op­ti­mi­za­rea este op­ti­mi­za­re iar cer­ce­ta­rea fun­damen­tea­ză op­ti­mi­za­rea unui pro­ces. Până să se ajun­gă la op­ti­mi­za­rea te­le­foa­ne­lor mo­bi­le de la o că­ră­mi­dă la un pa­chet de ți­gări niș­te cer­ce­tă­tori au cer­ce­tat cât și ce pre­su­pu­ne aces­ta op­ti­mi­za­re. Poa­te ca dacă prac­ti­ca ți­nea cont de acești cer­ce­tă­tori aleși sau ne ale­si eram aproa­pe de o nor­ma­li­za­re cla­se­lor de pro­duc­ție, poa­te aveam me­to­de mai avan­sa­te de ame­na­ja­re și poa­te avem o cer­ce­ta­re mai per­for­man­ta. Dar nu se în­tâm­plă și nu s a în­tâm­plat asta pen­tru ca ne pla­ce sa fa­cem trea­ba asa cum cre­dem noi ca e mai bine și sa nu as­cul­tam de un ales sau mai multi. Prin cer­ce­ta­re ajungi la ino­va­re prin ina­va­re ajungi la dezvol­ta­re dar ce rost își au aces­tea într‑o tara unde cer­ce­ta­rea și cer­ce­tă­to­rul nu este luat în seamă.

Marian 17 februarie 2019 Răspunde

Nu pot de­cât să mă bu­cur că nu am ales să prac­tic me­se­ria asta par­că prea no­bi­lă pen­tru mine din sim­plul mo­tiv că aș fi ajuns la ne­buni până acum, ori via­ța mea ar fi fost degeaba!

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: