Despre mine

Cu niște ani în urmă am ter­mi­nat fa­cul­ta­tea de sil­vi­cul­tură la Bra­șov (pro­mo­ția 1988) și apoi am prac­ti­cat me­se­ria de in­gi­ner sil­vic timp de aproape 5 ani. Mai multe în­tâm­plări și co­in­ci­dențe m‑au în­de­păr­tat trep­tat de pă­dure, du­cându-mă că­tre IT. Din ’93 mi-am schim­bat ocu­pa­ția că­tre in­for­ma­tică, la în­ce­put tot în do­me­niul sil­vic, în Re­gia Auto­nomă a Pă­du­ri­lor, apoi în mai multe alte com­pa­nii private.

Am fă­cut con­sul­tanță IT, ma­na­ge­ment IT, ma­na­ge­ment ge­ne­ral, ma­na­ge­ment de pro­iect, dezvol­tare de software, ana­liză de bu­si­ness și multe alte lu­cruri des­pre care, dacă vă in­te­re­sează, pu­teți afla de­ta­lii aici:

Sunt un atent ob­ser­va­tor al po­li­ti­cii ro­mâ­nești, deși nu aș pu­tea spune că in­ves­ti­ghez toate de­ta­li­ile sale. Mai de­grabă caut să în­țe­leg di­na­mica pu­te­rii, fe­lul în care ea este fo­lo­sită și mo­ra­li­ta­tea ac­țiu­nii po­li­tice. Pri­vesc cu egală ne­în­cre­dere că­tre stânga și dreapta ide­o­lo­gică, fi­ind con­vins că ‑is­mele ima­gi­nate până acum nu mai pot răs­punde pro­ble­me­lor so­ci­ale și eco­no­mice ale umanității.

Mă in­te­re­sează evo­lu­ția so­ci­e­tă­ții umane, în an­sam­blul ei, dar mai ales a ce­lei ro­mâ­nești. Cred cu con­vin­gere că sun­tem încă de­parte de a ne ma­ni­festa ca fi­ințe spi­ri­tu­ale, deși acesta este des­ti­nul nos­tru. De aceea pri­vesc cu un ochi cri­tic mo­rala și cul­tura con­tem­po­rană, în­cer­când să‑i gă­sesc în­țe­le­su­rile și — prin ele — ten­din­țele viitoare.

Îmi place is­to­ria și am prea pu­țin timp să stu­diez mai mult. Aș fi vrut să știu mai multe des­pre prin­ci­pa­lele cu­rente fi­lo­zo­fice, dar îmi dau seama că tim­pul pe care ar tre­bui să‑l de­dic pen­tru a do­bândi o ima­gine co­e­rentă este mult prea lung față de dis­po­ni­bi­li­tă­țile mele.

Îmi place să că­lă­to­resc — dacă ar fi după mine și aș avea ba­nii ne­ce­sari — aș pleca în lume și aș colinda‑o mă­car vreo zece ani.

Și îmi plac po­veș­tile. Ve­sele sau triste, ori­cum ar fi, cu con­di­ția să fie interesante.

Am în­ce­put acest blog prin 2007, dintr‑o toană. Aveam în cap o idee des­pre care vro­iam să scriu și nu știam unde. Mi-am fă­cut un cont pe blogger.com și așa au apă­rut cele două ar­ti­cole din 2007. Spo­ra­dic am mai pus câte un gând.

A în­ce­put apoi să mă in­te­re­seze ideea de a scrie într-un blog și trep­tat am tot adă­u­gat ar­ti­cole, dar abia în sep­tem­brie 2011 am de­cis să de­vin ac­tiv. De atunci scriu ar­ti­cole aproape zil­nic și îmi do­resc să continui.

Nu­mele și motto-ul blo­gu­lui spun că, in­di­fe­rent în­co­tro ne în­drep­tăm în viață, ceea ce este im­por­tant este avem o că­lă­to­rie in­te­re­santă și să spu­nem și al­tora po­ves­tea ei. În fi­nal asta e tot ce îți rămâne după o viață tră­ită din plin.

Sunt un monta­ni­ard mo­de­rat, în sen­sul că nu scap nici o oca­zie de a um­bla pe munți, dar nu fac din asta prin­ci­pala mea pre­o­cu­pare. Am bân­tuit prin mulți din­tre mun­ții Ro­mâ­niei și m‑am ales cu o mul­țime de fo­to­gra­fii (pe care le pu­teți găsi în Fo­to­blog) și de po­vești (pe care le gă­siți prin pa­gi­nile blo­gu­lui). Sunt și ama­tor de bi­ci­clit, dar n‑am încă prea multă ex­pe­riență în ma­te­rie de mo­un­tain bi­king. Nu e nici­o­dată prea târziu.

Îmi place să că­lă­to­resc. Am o oa­re­care pre­fe­rință pen­tru mij­loa­cele de trans­port te­res­tre, adică nu mă în­ghe­sui să iau avionul… 🙂

Îmi place mult să gă­tesc și am în minte un pro­iect de edu­ca­ție culi­nară, pe care sper să‑l pot ma­te­ria­liza la un mo­ment dat. Mi se pare că miș­ca­rea Slow Food are niște prin­ci­pii foarte va­lo­roase, în care cred cu convingere.

Cânt la chi­tară, într-un band al­că­tuit din câ­țiva pri­e­teni iu­bi­tori de mu­zică, la nivel de ama­tori. Sunt un in­stru­men­tist cu abi­li­tăți medii.

Îmi place să joc bri­dge, dar n‑am mai făcut‑o de mult pen­tru că me­reu au fost alte pri­o­ri­tăți. Poate într‑o zi, cine știe…

Îmi mai place să dez­leg ca­re­uri de de­fi­ni­ție. Cu mulți ani în urmă aveam niște au­tori de ca­re­uri pre­fe­rați, niște ade­vă­rați ma­eș­tri: Co­lea He­rescu și Flo­ren­tin Ti­tus Va­si­lescu. Din pă­cate amân­doi au ple­cat din­tre noi.