Plimbarea printre nori s‑a întâmplat în weekend-ul trecut și a fost, la propriu și la figurat, celestă. Șapte drumeți au ostenit pe urcușurile și coborâșurile muntelui, flancați spre nord de norii cețoși ai Ardealului și spre sud de un cer senin cu soare. A fost greu și frumos, adică a fost bine, exact cum ar fi trebuit să fie. Ploaia ne‑a ocolit toată ziua, lăsându-ne să savurăm plăcerea drumului, iar seara am hotărât să nu ne forțăm norocul și să coborâm. Am fost inspirați — noaptea următoare și dimineața de duminică cred că au fost destul de umede pe creastă.
Până pe Negoiu au ajuns doar doi dintre noi, ceilalți ne-am golit bateriile pe interminabilul urcuș spre vârful Lăițel, dar tot ne mândrim că am ajuns la Călțun. Restul e mai greu de spus în cuvinte. Imaginile vă vor lămuri mai bine cum e printre nori.
Lasă un comentariu