Și a fost și tura pe Ciucaș, cea plănuită cu vreo două săptămâni în urmă, care s‑a dovedit a fi cea mai prielnică meteorologic și cea mai ușoară ca efort. Nici nu știu de unde să încep povestea — poate de la sincronizarea foarte bună cu care trupa de drumeți plimbăreți s‑a întrunit, gata de drum și plini de voie bună, atâta câtă se poate la șase și ceva dimineața. Am pornit la drum conform planului și după puține minute mergeam întins pe autostrada spre Ploiești. Sâmbătă dimineața, devreme, e timpul meu preferat pe șosea, pentru că rareori e aglomerație, așa că poți alerga în voie caii-putere ai mașinii.
Am ajuns în vreo două ceasuri la Cheia și ar fi fost mai puține dacă nu ne-am fi întâlnit cu fel de fel de camioane pe serpentinele de după Văleni. Am apucat pe drumul spre cabana Muntele Roșu cu oarecare îngrijorare, știind că nu‑i tocmai faimos din punct de vedere calitativ. N‑a fost dramatic, dar nici prea mare veselie — asfaltul de odinioară nu mai există decât în vreo două porțiuni scurte (unde e surprinzător de bun), fiind înlocuit de gropi și ogașe pe care le poți dovedi fie cu o mașină potrivită, fie cu știința de a te strecura printre ele. Noi am avut câte puțin din fiecare și am ajuns cu bine sus.
De acolo a început traseul propriu-zis. Am lăsat mașina în parcare și am pornit către cabana Ciucaș, pe marcajul bandă galbenă. Poteca trece peste muchia laterală a unui deal — un prim urcuș de încălzire — apoi coboară ușor către pârâul Berii și continuă pe drumul forestier ce urmează valea. Pietruit zdravăn, fără gropi, drumul ăsta e mult mai accesibil decât cel spre cabana Muntele Roșu, dar după un kilometru și ceva începe să devină extrem de abrupt, fiind accesibil doar cu mașini care pot urca susținut pante mari. Efortul este considerabil chiar și pe picioare — am gâfâit zdravăn toți urcând pe piatra drumului — din păcate nu există alternativă prin pădure.
La cabana Ciucaș ne-am oprit pentru o gustare (eu am băut și‑o bere Ciucaș, cum altfel?!?) înainte de a porni spre vârf. De-abia de acolo Ciucașul ni s‑a dezvăluit treptat, îndată ce am părăsit zona cabanei, un pic cam afectată de lucrările de amenajare care par a fi încă în desfășurare — se plănuiesc ceva instalații de ski, telescaune, nu mi‑e foarte clar… După ce ne-am îndepărtat un pic am început să gustăm frumusețea acestui munte, care nu îți taie respirația prin efortul de a‑l cuceri, ci mai degrabă prin peisajul care ți‑l înfățișează. Tigăile Mari, Babele la sfat și alte stânci cu forme ciudate te îndeamnă să te oprești și să le admiri. Ne-am tot intrebat de unde vine numele de Tigăi — am găsit răspunsul abia intors acasă: în sens geografic, țiglăile sunt movile de alunecare, probabil că de la denumirea geografică s‑a ajuns la cea populară. De altfel în unele hărți se menționează Țiglăile Mari…
Am urcat pe vârf, am zăbovit nițel ca să admirăm turul de orizont către Săcele și Brașov, către Vama Buzăului și Întorsura Buzăului și către Cheia, pe o vreme ușor noroasă care ne‑a împiedicat să vedem cu claritate la distanțe mari, dar nu ne‑a refuzat totuși plăcerea panoramei. Am prânzit frățește cu niște dulăi frumoși, ce păzeau o stână din apropiere și ne-am bucurat de soarele amiezii ce-și întețea căldura tot mai mult. Am simțit‑o din plin coborând spre culmea Bratocea, pentru că întoarcerea am făcut‑o pe partea cealaltă a Tigăilor Mari, pe la Turnul lui Goliat și apoi prin șaua Tigăilor.
Aș fi nedrept cu bucătarul de la cabana Ciucaș dacă n‑aș pomeni de papanașii cu dulceață de afine și cu bujor de munte — am mâncat la întoarcere, într-un popas prelungit de revigorare, imediat după niște ciorbă de fasole cu ciolan și ardei iute care ne‑a uns pe suflet. A urmat drumul la vale, deja tradiționala răcoreală a picioarelor în pârâu și sosirea la Muntele Roșu, de unde ne-am întors acasă. Despre ce am povestit pe drum? Pai despre ce vedeți și voi în poze. Despre Ciucaș și despre cum o să mai venim aici ca să urcăm și celalte două vârfuri importante: Gropșoarele și Zăganul. Eu deja am un plan: mi se par ideale pentru deschiderea sezonului de anul viitor :).
Lasă un comentariu