Când plouă și e frig

Când plouă și e frig, avem ne­voie de un pic de căl­dură. E bună și aia su­fle­tească, dar nu‑i de le­pă­dat nici un qui­che cald, doar pu­țin ră­co­rit după cop­tură. Așa­dar, hai la treabă!

Spa­nac, o cu­tie mare. Scur­geți apa din el cât mai bine, apoi puneți‑l într‑o ti­gaie pe foc po­tri­vit, să scoată zeama din el. La o vreme, când ve­deți că‑i în­fi­er­bân­tat bine, adaugați‑i și niște ro­șii de­co­jite — mie-mi plac alea de la Olym­pia, că‑s foarte gus­to­ase. Cu un cuțit bun cio­pâr­țiți ro­și­ile în bu­căți mai mă­run­țele și ames­te­cați-le în spa­nac. Mai dați‑i nițel timp de gân­dire și, când și‑a bă­gat min­țile în cap, arun­cați peste el doua ouă și niște mo­z­za­re­lla tă­i­ată cu­bu­lețe — cât vă lasă inima, cu cât mai multă, cu atât mai bună.  După două mi­nute opriți focul.

În tim­pul ăsta — am ui­tat să vă spun — tre­buia să pre­gă­tiți cop­tura. Adică să por­niți cup­to­rul, să‑l se­tați la 150 de grade, să ale­geți o formă de pizza sau o oală joasă si largă in care să pu­neți un blat de aluat. Pu­teți să‑l con­fec­țio­nați voi din fă­ină, ou și apă sau să fa­ceți ca mine, care l‑am cum­pă­rat de la pră­vă­lie gata fă­cut (aluat de pizza). Ra­deți un rând de caș­ca­val peste aluat, apoi răs­tur­nați com­po­zi­ția de spa­nac, apoi ra­deți un alt soi de brânză dea­su­pra- eu am fo­lo­sit niște brânză de ca­pră cu ier­buri. Mar­gi­nile alu­a­tu­lui răsfrân­geți-le peste um­plu­tură. Îna­inte de a da la cup­tor ar tre­bui să arate cam așa:

Lăsați‑l să se coacă vreun ceas, ur­mă­rind me­reu alu­a­tul ca să nu se ardă. La fi­nal ar tre­bui să va iasă ceva de ge­nul ăsta:

Pa­ha­rul de șpriț de Crâm­poșie nu face parte din re­țetă, dar e tare potrivit. 😉

Comentează pe Facebook...

Abonează-te...