Când plouă și e frig, avem nevoie de un pic de căldură. E bună și aia sufletească, dar nu‑i de lepădat nici un quiche cald, doar puțin răcorit după coptură. Așadar, hai la treabă!
Spanac, o cutie mare. Scurgeți apa din el cât mai bine, apoi puneți‑l într‑o tigaie pe foc potrivit, să scoată zeama din el. La o vreme, când vedeți că‑i înfierbântat bine, adaugați‑i și niște roșii decojite — mie-mi plac alea de la Olympia, că‑s foarte gustoase. Cu un cuțit bun ciopârțiți roșiile în bucăți mai mărunțele și amestecați-le în spanac. Mai dați‑i nițel timp de gândire și, când și‑a băgat mințile în cap, aruncați peste el doua ouă și niște mozzarella tăiată cubulețe — cât vă lasă inima, cu cât mai multă, cu atât mai bună. După două minute opriți focul.
În timpul ăsta — am uitat să vă spun — trebuia să pregătiți coptura. Adică să porniți cuptorul, să‑l setați la 150 de grade, să alegeți o formă de pizza sau o oală joasă si largă in care să puneți un blat de aluat. Puteți să‑l confecționați voi din făină, ou și apă sau să faceți ca mine, care l‑am cumpărat de la prăvălie gata făcut (aluat de pizza). Radeți un rând de cașcaval peste aluat, apoi răsturnați compoziția de spanac, apoi radeți un alt soi de brânză deasupra- eu am folosit niște brânză de capră cu ierburi. Marginile aluatului răsfrângeți-le peste umplutură. Înainte de a da la cuptor ar trebui să arate cam așa:
Lăsați‑l să se coacă vreun ceas, urmărind mereu aluatul ca să nu se ardă. La final ar trebui să va iasă ceva de genul ăsta:
Paharul de șpriț de Crâmpoșie nu face parte din rețetă, dar e tare potrivit. 😉
Lasă un comentariu