Vai, sunt așa de bucuros că mi‑a zis Olguța că nu mă lasă să mor de foame sau să fiu sclavul cuiva, că-mi vine să țip de fericire. Credeam că a uitat de mine și mă lasă să fiu abuzat de multinaționalele hrăpărețe și de privații nemiloși. În curând o să facă ea niște chestii de-alea bugetare, de intelectuali fini, iar mie o să-mi curgă bani din cer.
Totuși o umbră de îngrijorare am: care va să zică ăia din sectorul bugetar e normal să câștige mai bine pentru că sunt intelectualii României, creme de la creme, iar eu nu‑s printre ei. Ceea ce înseamnă că nu am înzestrările necesare ca să merit asta. Cum să fac să intru și eu în elita asta?
Cred că știu. Dacă mă gândesc la toți bugetarii cu care am interacționat până acum, la competențele și calificările lor, răspunsul e simplu. Fac o lobotomie rapidă și mă prezint la concurs pentru primul post de bugetar care apare.
Concluzia? Olguța e bugetar, deci intelectual. Fii și tu ca Olguța.
Lasă un comentariu