De la începutul anului, de când PSD a preluat efectiv puterea, subiectul grațierii câtorva politicieni a fost nelipsit din dezbaterea publică. Zi de zi aceleași lucruri au fost spuse și repetate cu alte cuvinte, vorbele au fost interpretate și răstălmăcite de nu știu câte ori, în încercarea de a anticipa următoarea mișcare a PSD, următorul tertip legislativ pe care îl vor folosi pentru a‑și spăla corupții din partid. Liviu Dragnea este astfel în centrul atenției.
De o vreme încoace însă declarațiile președintelui PSD stârnesc confuzie printre oponenții săi. A repetat tot mai des și tot mai explicit că nu își propune să grațieze faptele de corupție și că nu urmărește să-și creeze nici un fel de avantaj personal prin inițiative legislative. Astăzi a demonstrat că a trecut și la fapte concrete: Șerban Nicolae, cel pe care toată lumea îl credea interpusul lui Dragnea în rezolvarea legislativă a problemelor penale din curtea partidului, a fost sancționat pentru buclucul din comisia juridică (includerea și apoi excluderea precipitată a faptelor de corupție din propunerea de lege a grațierii), iar sancțiunea n‑a fost una mică. Șerban Nicolae a pierdut conducerea comisie juridice și șefia grupului parlamentar PSD din senat. Deci Dragnea vorbește serios?
Impresia mea este că da. Și nu. Adică a renunțat la tertipuri politice pentru a‑și rezolva problemele. Probabil a înțeles că chiar dacă reușește, costul politic internațional va fi atât de mare încât victoria personală nu mai contează. Căci Dragnea e un ins ambițios. Nu cred că și‑a propus să scape de probleme și pe urmă să se retragă într‑o căsuță modestă la țară.
Dar n‑a renunțat la ideea de grațiere. Numai că nu o mai cere justiției. Ne‑o cere nouă. Gesturile sale par să spună: iată, m‑am aliniat dorințelor voastre, nu sprijin corupția, mă strădui să mă țin de promisiunile electorale și nu cer în schimb decât să încetați să-mi mai cereți capul, să-mi grațiați faptele din trecut. Probabil că speră ca scăderea presiunii publice să îi aducă un verdict favorabil sau măcar mai blând în instanță.
Ce‑i răspundem? Că e iertat? Credeți că pocăința sa e credibilă? Credeți că merită grațierea noastră?
Lasă un comentariu