Laureat al unui concurs de împrejurări

15 iunie 2017

So­rin Grin­deanu cu­lege as­tăzi roa­dele ima­tu­ri­tă­ții sale po­li­tice din ia­nu­a­rie. Ceva mă face să cred că acum cinci luni de zile își va fi pus în­tre­bă­rile ne­ce­sare des­pre câtă li­ber­tate de ac­țiune va avea în func­ția de prim-mi­nis­tru pe care Drag­nea i‑o pro­pu­nea, dar dintr-un mo­tiv sau al­tul răs­pun­su­rile pe care și le‑a dat au fost toate greșite. Căci So­rin Grin­deanu nu e prost, e doar naiv.

M‑am în­tre­bat atunci dacă în lo­cul lui aș fi ac­cep­tat ro­lul de prim mi­nis­tru în con­di­ți­ile în care alt­ci­neva îmi dicta com­po­nența echi­pei. Cu si­gu­ranță, nu. El a făcut‑o zâm­bi­tor, pă­rând că nu e chiar așa de in­te­re­sat de con­tro­lul pe care ar fi tre­buit să‑l de­țină asu­pra echi­pei sale și nici de com­pa­ti­bi­li­ta­tea din­tre res­pon­sa­bi­li­tă­țile mi­nis­te­re­lor și com­pe­ten­țele în­do­iel­nice ale ma­jo­ri­tă­ții ce­lor pro­puși ca mi­niș­tri. Să‑l fi ame­țit oport­u­ni­ta­tea de a de­veni pre­mi­e­rul Ro­mâ­niei într-un mo­ment al ca­ri­e­rei sale po­li­tice în care nici nu visa să urce așa de sus? Nu știu.

Ceea ce e des­tul de vi­zi­bil este că în ca­bi­ne­tul lui Grin­deanu se gă­sesc și niște mi­niș­tri care nu vor să răs­pundă dis­ci­pli­nat la co­men­zile PSD, res­pec­tiv ale lui Drag­nea. Pare că mi­nis­trul fi­nan­țe­lor și al jus­ti­ției au opi­nii pro­fe­sio­nale pro­prii și nu sunt dis­puși să se arunce în in­tre­prin­deri ha­zar­date doar de dra­gul sa­tis­fa­ce­rii mof­tu­ri­lor unui șef de par­tid. Dom­nul Drag­nea a de­ve­nit tot mai ner­vos pe tema asta și i‑a ce­rut lui Grin­deanu să‑i exe­cute pe re­beli. Grin­deanu o fi vă­zut în acești re­beli uni­cul spri­jin pen­tru a nu se com­pro­mite po­li­tic com­plet, căci fan­te­zia nu­mită pro­gram de gu­ver­nare că­tre asta îl duce, pas cu pas. Și pro­ba­bil că Vic­tor Ponta, cri­tic acid al lui Drag­nea, i‑o fi șop­tit la ure­che pre­mi­e­ru­lui tot fe­lul de sfa­turi, nu ne­a­pă­rat toate proaste.

Și mă în­treb dacă nu cumva această bruscă iz­bu­c­nire a șe­fu­lui PSD îm­po­triva pro­pri­u­lui pre­mier nu este de fapt o bă­tă­lie din răz­bo­iul sub­te­ran din­tre el și Ponta. Poate că pro­blema nu e că Grin­deanu și anu­miți mi­niș­tri nu vor să ser­vească pe­na­lii din PSD — pro­ble­mele pe­na­li­lor pot fi “doftori­cite” și în par­la­ment, prin legi. Poate că Drag­nea simte că Ponta l‑a con­vins pe Grin­deanu să con­stru­iască îm­pre­ună o fac­țiune care să‑l răs­to­arne pe el de la pu­tere și s‑a ho­tă­rât să curme răzmerița.

Ce se mai poate în­tâm­pla? Grin­deanu are o sin­gura po­si­bi­li­tate teh­nică de a în­cerca să se opună, aceea de a‑și re­com­pune ca­bi­ne­tul din teh­no­crați din afara PSD, pen­tru că ni­meni din PSD nu va ac­cepta să in­tre în gu­ver­nul său dam­nat. Un gu­vern fă­cut din teh­no­crați ar tre­bui să cadă cu brio la vo­tul din par­la­ment, unde PSD și ALDE do­mină au­to­ri­tar de­ci­zi­ile lu­ate. Doar dacă Ponta nu cumva re­u­șește să rupă un gru­pu­leț sem­ni­fi­ca­tiv din PSD care să în­toarcă vo­tul și să men­țină gu­ver­nul cu spri­ji­nul opo­zi­ției (care pro­ba­bil ar co­la­bora oport­u­nis­tic la un ast­fel de sce­na­riu). Cum s‑ar zice ur­mă­to­rul pas nu de­pinde de Grin­deanu, ci tot de bi­no­mul Dragnea-Ponta.

Ori­cum ar fi, ob­serv că pri­mul mi­nis­tru e mai de­grabă în pos­tura de om că­ruia i se în­tâm­plă lu­cruri de­cât în cea a ce­lui care face ca lu­cru­rile să se în­tâm­ple. Ne­aș­tep­tata dem­ni­tate re­gă­sită acum, în cea­sul al doi­spre­ze­ce­lea, e nițel tar­divă și fu­tilă. So­rin Grin­deanu este, par ex­ce­l­lence, un la­u­reat al unor con­cur­suri de împrejurări.


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.