Luați cu valul evenimentelor, riscăm să uităm cum devine treaba cu guvernul Grindeanu. De-aia zic, să recapitulăm din când în când.
Va să zică dom’ Sorin e chemat de la Timișoara, pupat pe obraji și pus prim ministru, el n‑are nici o problemă că lista de miniștri i‑a făcut‑o altcineva, zice că e fericit și va face să fie bine ca să nu fie rău. Toate‑s bune și frumoase, economia duduie ca o batoză la treierat, salariile bugetarilor cresc, domnu’ Liviu zice că e bine și o să fie și mai bine.
Dintr‑o dată treaba se strică, deși nimeni nu vede unde și de ce, da’ dom’ Liviu e supărat și cere o evaluare a activității de guvernare. Dintre toti specialiștii posibili, că‑s mulți la PSD, este ales dom’ Vâlcov, specialist în ciordit, investitor în opere de artă cu sediul de business la cimitir. ‘Mnealui se uită pe cifre și vede ce nu vede nimeni altcineva: nimic nu e bine, guvernarea e praf.
Dom’ Sorin vociferează. Dom’ Liviu îi zice să demisioneze. Dom’ Sorin zice că nu. Miniștrii, ca orice echipă românească, țin partea adversarului. Guvernarea e praf, dar nu din cauza lor, că ei mititeii au muncit de s‑au rupt. Problema e cu comunicarea cu primul ministru care nu vorbește cu ei. De tristețe și supărare ei vorbeau numa’ cu dom’ Liviu, că — na! — cu cine să mai schimbe și ei o vorbă despre economie?
Dom’ Sorin se pune pe călcâie și nu pleacă de la guvern, ba chiar îl cheamă și pe Victoraș, dușmanul lui dom’ Liviu. Se pune de‑o moțiune de cenzură. Dom’ Liviu cheamă lumea la parlament în zi de duminică și le citește un text care nu mai pomenește de nerealizările guvernului, ci de îndărătnicia lui dom’ Sorin de a nu demisiona atunci când vrea mușchiul lui.
Văzând că moțiunea de cenzură are ceva șanse să nu treacă, dom’ Liviu se apucă de negociat cu diverse alte partide și parlamentari. Se aud zvonuri că se promit posturi de miniștri și chiar bani contra voturi favorabile moțiunii. Dom’ Liviu nu se mulțumește doar cu asta și o pune de‑o negociere cu UDMR cărora le promite o zi națională a maghiarilor, învoire la steaguri secuiești și alte înlesniri pe criterii etnice. Udemeriștii se ling pe buze.
Parlamentarii PSD — adică doar unii dintre ei — o pun de‑o răzmeriță internă și amenință că nu votează moțiunea care‑l dă jos pe dom’ Sorin dacă se aprobă în parlament asemenea chestii ungurești. Constatând că mai mult pierde decât câștigă voturi, dom’ Liviu renunță la negocieri. Udemeriștii se ling pe bot.
A, să nu uităm! Miercuri miniștrii, care‑s și parlamentari PSD-ALDE, vor vota pentru propria lor demitere. Adică vor spune că au fost praf. După care dom’ Liviu îi va numi tot pe ei în viitorul guvern. Ca să‑l mai facă praf o dată, că de data asta nu le‑a ieșit cum trebuie.
Și nu uitați: PSD este un partid serios, care știe cum să guverneze, nu ca opoziția care nu e în stare de nimic.
Lasă un comentariu