Îmi plac jur­na­liș­tii de la Vice pen­tru că aduc ceva proas­păt și in­e­dit în pe­i­sa­jul re­la­tiv mo­no­ton al mass-me­dia din Ro­mâ­nia. Nu în­tot­dea­una sunt 100% de acord cu con­clu­zi­ile in­ves­ti­ga­ți­i­lor lor, dar sunt în­tot­dea­una mai aproape de ade­văr de­cât mulți al­ții. La fel se în­tâm­plă și cu ar­ti­co­lul de mai jos.

Dacă îl ci­tiți cu aten­ție și aveți peste 45 de ani s‑ar pu­tea să vă în­fu­rie nițel. Con­clu­zi­ile par să se ducă spre ceva ce e greu de în­ghi­țit de că­tre cei care au tru­dit în pri­mii 25 de ani de li­ber­tate eco­no­mică. Am mun­cit pe bani pu­țini, schim­bând stă­pâ­nul nu­mit par­ti­dul-stat cu cel nu­mit mul­ti­na­țio­nală. Într-un fel cam așa au stat lu­cru­rile. Iar ti­ne­rii de azi nu lu­crează pen­tru că nu ac­ceptă sa­la­rii de mi­ze­rie. Cum s‑ar zice, nu vor să ac­cepte ace­eași cap­cană. Și simți un fel de ner­vo­zi­tate când ci­tești așa ceva. Dar îna­inte de a lua în răs­păr abor­da­rea asta poate ză­bo­vim un mo­ment asu­pra ei.

Din­colo de sen­ti­men­tul că am fost în­șe­lați, că munca noas­tră va­lora mai mult de­cât am fost re­com­pen­sați, mai e un gând care ne-ar pu­tea în­tu­neca su­fle­tul: mi­gra­ția ti­ne­ri­lor spre oc­ci­dent de­vine dintr‑o dată ex­pli­ca­bilă și — oroare! — re­zo­na­bilă. Pen­tru că în loc să aș­tepte ca Ro­mâ­nia să de­vină o eco­no­mie ma­tură și per­for­mantă, unde oa­me­nii sunt plătiți la nive­lul per­for­man­țe­lor lor, pot pleca în țări unde asta se în­tâm­plă deja.

Sunt însă nu­anțe. Ca să pleci acolo îți tre­buie ști­ință de carte. Ori sis­te­mul de edu­ca­ție de la noi co­bo­ară șta­cheta tot mai jos. Dacă o mai ți­nem mult așa sin­gu­rele me­se­rii pen­tru care vor pu­tea aplica ti­ne­rii ro­mâni vor fi alea de cu­le­gă­tor de căp­șuni. Care sunt prost plătite și în oc­ci­dent. Așa că pro­ba­bil peste un timp nu vor mai pleca. Vor sta aici și vor aș­tepta ca prin mi­nune să de­vină to­tul fru­mos și ușor.

Altă nu­anță: eco­no­mia ro­mâ­nească a cres­cut în ul­ti­mii 25 de ani pe seama com­pa­ni­i­lor stră­ine care au in­ves­tit aici. Dacă am alunga peste noapte mul­ti­na­țio­na­lele cu care unii po­li­ti­cieni s‑au por­nit să se răz­bo­iască mă tem că am cam rămâne în fun­dul gol, eco­no­mic vor­bind. Și dacă ne în­tre­băm de ce au ve­nit aici ar tre­bui să ad­mi­tem că nu de dra­gul și de do­rul nos­tru, ci pen­tru un mo­tiv foarte sim­plu: eram și sun­tem încă o mână de lu­cru ieftină. Dacă e vorba să ne plă­tească la nive­lul an­ga­ja­tu­lui oc­ci­den­tal de ce naiba să mai in­ves­tească aici și nu în țara lor?

Con­clu­zia mea: dacă vrem sa­la­rii ca în oc­ci­dent ele nu pot veni de­cât dintr‑o eco­no­mie autoh­tonă pu­ter­nică. Când vom avea firme ro­mâ­nești so­lide și pu­ter­nice, când eco­no­mia ro­mâ­nească va sta pe pro­pri­ile pi­cioare, abia atunci vom pu­tea spera la un nivel sa­la­rial ca în oc­ci­dent. Alt­min­teri vom fi doar niște am­ploa­iați mai ieftini unde își vor aduce ac­ti­vi­tă­țile care ne­ce­sită ca­li­fi­cări joase sau cel mult medii.

Într-un fel cam asta e până la urmă și con­clu­zia ar­ti­co­lu­lui, care are o în­tor­să­tură sub­tilă la fi­nal: “pu­tem forţa pi­aţa mun­cii şi ma­na­ge­rii să se adapteze”.

Ci­tește: Am 21 de ani și‑i în­țe­leg per­fect pe ti­ne­rii din Ro­mâ­nia care re­fuză să mun­cească — VICE