Nu știu ce pă­rere aveți voi des­pre mo­di­fi­că­rile as­tea aduse sta­tu­tu­lui ma­gis­tra­ți­lor, dar mie unul mi se par niște pros­tii care nu vor pu­tea fi ope­rante nici­o­dată. Dacă le ana­li­zăm nițel mai atent mi se pare că, chiar dacă vor fi in­tro­duse în lege și apli­cate, nu vor pu­tea pro­duce efecte notabile.

Prima mo­di­fi­care mai im­por­tantă se re­feră la fap­tul că în par­la­ment, prin co­mi­si­ile de con­trol a ser­vi­ci­i­lor de in­for­ma­ții, se vor pu­tea an­cheta și ex­clude din sis­tem ma­gis­tra­ții. Dacă s‑ar în­tâm­pla așa ceva, ma­gis­tra­tul în ca­uză ar avea drep­tul să dea în ju­de­cată par­la­men­tul și să ceară în in­stanță anu­la­rea ex­clu­de­rii. Dacă do­ve­zile co­la­bo­ră­rii cu ser­vi­ci­ile de in­for­ma­ții sunt ire­fu­ta­bile, ma­gis­tra­tul pierde pro­ce­sul, ceea ce e și nor­mal. Dacă nu, vreau să văd și eu in­stanța aia care va da câștig de ca­uză par­la­men­tu­lui con­tra pro­priei bresle.

A doua mo­di­fi­care in­tens dez­bă­tută este des­pre de­fă­i­ma­rea în orice mod a po­li­ti­cie­ni­lor: ma­gis­tra­ții sunt pe­dep­siți dacă fac așa ceva. E o mică pro­blemă aici: ce este aia de­fă­i­mare? Și care sunt mo­du­rile prin care de­fă­i­mezi? Dacă te uiți urât la un bou de de­pu­tat se cheamă că ai de­fă­i­mat? Din nou, ca orice ce­tă­țean, un ma­gis­trat vi­zat de o pe­deapsă pen­tru de­fă­i­mare se poate adresa unei in­stanțe pen­tru a ob­ține achi­ta­rea. Și, din nou, vreau să văd po­li­ti­cia­nul care se ju­decă cu un ma­gis­trat și câștigă un pro­ces pre­zi­dat de un alt magistrat.

În con­clu­zie: ce văd până acum sunt niște sim­ple tâm­pe­nii. Ches­ti­ile na­soale nu‑s as­tea. Pro­ba­bil că alea na­soale ur­mează. Astea‑s doar de tatonare…