Jurnal de drum
Ceea ce contează este călătoria și povestea ei.
Povestitorul

Sâm­bătă după-masă, ho­i­nă­rind prin oraș cu niște pri­e­teni în că­u­ta­rea unui res­ta­u­rant cu aer con­di­țio­nat, am ajuns la Căr­tu­rești, pe bu­le­vard. E un loc mi­nu­nat, unde și Car­men și eu ne lă­săm pier­duți tim­pu­lui une­ori, prađă căr­ți­lor, fil­me­lor și mu­zi­cii. Dar nu des­pre Căr­tu­rești vreau să vă po­ves­tesc acum – deși poate s‑ar cu­veni să […]



Exercițiu de iubire

Există două șa­bloane de ima­gine a Ro­mâ­niei și a ro­mâ­ni­lor și pe am­bele le con­si­der în egală mă­sură false: Ro­mâ­nia per­fectă și Ro­mâ­nia de­fectă. Pri­mul e cel în care ro­mâ­nul e cel mai deș­tept, cel mai os­pi­ta­lier, cel mai fru­mos, iar Ro­mâ­nia este lea­gă­nul ci­vi­li­za­ției eu­ro­pene, așe­zat ne­fe­ri­cit în ca­lea nă­vă­li­to­ri­lor, la in­ter­sec­ția unor mari […]



Fericirea ca deziderat

Au tre­cut peste noi săr­bă­to­rile de iarnă, Cră­ciun, Re­ve­lion, sfân­tul Va­sile, sfân­tul Ion, Bo­bo­teaza… Cei­lalți ne-au fă­cut urări și ne-au do­rit să fim fe­ri­ciți. Al­ții ne-au în­tre­bat dacă sun­tem, iar al­ții ne-au că­i­nat că n‑am fi fost atât de fe­ri­ciți pe cât am fi me­ri­tat. Atât de des mi‑a fost adre­sat cu­vân­tul fe­ri­cire în chip […]



Un certain regard

Ideea unui film des­pre că­de­rea co­mu­nis­mu­lui nu era toc­mai atrac­tivă pen­tru mine. Într-un fel m‑am să­tu­rat să tot aud ace­leași fraze goale de con­ți­nut des­pre eroi, des­pre te­ro­riști, des­pre cum s‑a fu­rat re­vo­lu­ția, des­pre cum nici n‑ar fi fost re­vo­lu­ție, ci o ma­ne­vră ru­sească. Și așa mai de­parte. Toată lu­mea știe pe de rost toate […]



Fluturi în stomac

M‑am tot plâns pe la toată lu­mea cât de proastă e mu­zica din ul­tima vreme și nu am să-mi iau vorba îna­poi — chiar așa e, e de ajuns să pe­treci zece mi­nute pe orice ca­nal TV de mu­zică ca să de­vină clar cum se pro­mo­vează non-va­­­loa­­rea. În seara asta însă mi-am dat seama că […]



Cele două cuvinte

Trupa Taxi a mai scos o piesă de ca­li­tate… au tre­cut două luni de-atunci, dar vorba ban­cu­lui: bă, eu abia acu’ am aflat! Fac cum fac bă­ie­ții ăș­tia și mă țin le­gat de ei cu inima, pen­tru ar­mo­nia lor spe­cială și ade­sea sub­tilă, mas­cată sub falsa im­pre­sie a unor me­lo­dii apa­rent sim­ple [na, că m‑am făcut […]



Muzica de dincolo de muzică

Me­reu m‑am gân­dit că e ceva ce-mi lip­sește ca să în­țe­leg mu­zica jazz. Îmi ima­gi­nez că au­zul nu-ți este în­de­a­juns și că tre­buie să-ți des­tupi niște ca­nale care por­nesc din ure­che și se afundă de­parte, prin mij­lo­cul cre­ie­ru­lui și dacă nu ai ca­na­lele as­tea sau le ai, dar sunt în­fun­date… nu auzi. Acum am și […]



Tiptil, tiptil…

…re­des­co­păr mu­zica bună. Uite că am mai gă­sit (ab­so­lut în­tâm­plă­tor) încă o trupă in­te­re­santă și o piesă pe mă­sură. Sper doar să nu se stingă prea re­pede și să mai aud des­pre ei peste câ­țiva ani. Că e se­cetă mare de mu­zică de calitate…



Whatever works, Ebenezer

Sunt oa­me­nii esen­ți­al­mente buni sau răi? Sun­tem în ge­ne­ral în­cli­nați spre bu­nă­tate, dar de­te­ri­o­ra­rea re­la­ți­i­lor so­ci­ale, lă­co­mia și lipsa de edu­ca­ție ne-au dus spre pier­za­nie și am de­ve­nit mai răi de­cât sun­tem în esența noas­tră? Sau de fapt sun­tem răi prin na­tură și doar o edu­ca­ție strictă, ba­zată pe ar­gu­men­tum ba­culi­num, ne face să fim […]



Mai bine decât

Ne apro­piem tot mai mult de 22 de­cem­brie, când vom ani­versa tre­ce­rea a 21 de ani de la re­vo­lu­ție, cu unul mai mult de­cât cei din pro­fe­ția bru­ca­ni­ană. Dacă nu vă place cu­vân­tul re­vo­lu­ție înlocuiți‑l cu alt­ceva – nici mie nu mi se pare foarte po­tri­vit, dar n‑am gă­sit unul mai in­spi­rat. Re­gula lui Brucan […]