Jurnal de bord
Ceea ce contează este călătoria și povestea ei.
A şti, a fi, a avea

Nu mai ţin minte când şi cum s-a înră­dă­ci­nat în min­tea mea că lucru­rile nu au prea mare valoare şi că doar spi­ri­tul con­tează. Se poate să fi fost efec­tul edu­ca­ţiei pri­mite, deşi nu îmi amin­tesc ca mama să-mi fi spus expli­cit des­pre asta. Fami­lia mea n-a fost una bogată, aş spune că aveau mai […]



Despărţirea de copilărie

Am o pălă­rie de pai, cum­pă­rată acum un an şi ceva în Veneţia, când soa­rele nău­ci­tor m-a con­vins să trec peste reti­cenţa mea faţă de acest acce­so­riu ves­ti­men­tar şi să-mi cum­păr una. Acum nu mai cred că sunt ridi­col cu pălă­rie (chiar şi de pai), une­ori chiar coche­tez cu ideea de a purta una de fetru sau […]



Către Frontera, prin Segarcea

- Ce-ai lua cu tine, dacă s-ar pune pro­blema Să faci zil­nic naveta între rai şi iad, ca să ţii nişte cur­suri? – O carte, o sti­clă cu vin şi-o femeie, Doamne, dacă nu-ţi cer prea mult. – Ceri prea mult, îţi tăiem femeia, te-ar ţine de vorbă, Ţi-ar împuia capul cu flea­curi şi n-ai avea timp […]



Un ragazzo matto

Nu demult, acum câtva timp, eram în Bra­şov, în con­ce­diu. Mă plim­bam cu Car­men pe strada Repu­bli­cii către Piaţa Sfa­tu­lui şi cău­tam din pri­viri un loc plă­cut unde să ne oprim pen­tru o cafea. L-am găsit pe o terasă a unei cafe­nele, pe strada Michael Weiss, aproape de inter­se­cţia cu Repu­bli­cii (pen­tru cei ce mai ştiu Bra­şo­vul ante-revoluţie, […]



La vie en rose

În ultima vreme am tot dat târ­coale vinu­ri­lor roze – ceva mă îndemna spre ele, poate toamna care bate la ușă, poate o toană de-a mea… M-am lăsat furat de acest îndemn și am încer­cat câteva soiuri. Roze-ul de la Cas­tel Star­mina (Vanju Mare) a fost un ince­put inte­re­sant. L-am racit bine, cum va sfa­tu­iesc sa faceti […]



Meniu