Jurnal de bord
Ceea ce contează este călătoria și povestea ei.
Bucuresti, mon amour…

Bucu­res­tiul este un oras minu­nat. Daca nu tre­buie sa te intal­ne­sti cu locu­i­to­rii lui. De indata ce tre­buie sa inte­rac­tio­nezi cu bucu­res­tea­nul, lucru­rile se com­plica. Pen­tru tine. Imi amin­tesc des­pre o teo­rie expri­mata de un pri­e­ten, acum multi ani de zile — poate zece, care des­cria un soi de con­spi­ra­tie gene­rala, ce func­tio­neaza peste tot si […]



Şi dă-ne nouă gunoiul cel de toate zilele…

Stă­team zilele tre­cute în faţa unei spă­lă­to­rii auto, în timp ce maşina mea era într-una din boxe. Pe tro­tuar, în faţa spă­lă­to­riei era des­tul de frig şi bătea vân­tul, dar nu m-a atras deloc "sala de aştep­tare" unde era fum de ţigară şi gălă­gia unui post de radio. Mă uitam peste drum la cele câteva […]



Haideți să haidem

Cred cu tărie că, dacă ar tre­bui să ale­gem un slo­gan pen­tru români, sin­tagma "Hai­deţi să hai­dem" ar fi cel mai bun can­di­dat sau măcar între pri­mele trei opţiuni. În fie­care zi în jurul nos­tru se întâm­plă felu­rite lucruri aiu­ri­toare, lip­site de orice sens sau doar apa­rent ilo­gice, care te fac să te minu­nezi de […]



Meniu